6 ianuarie: Ziua în care mii de americani au luat cu asalt Capitoliul din Washington D.C.
0Pe 6 ianuarie 1412 s-a născut Ioana d'Arc, eroină națională a Franței, supranumită „Fecioara din Orléans”. Tot în această zi, în anul 1881, s-a născut și poetul Ion Minulescu, un reprezentant important al simbolismului românesc.
1412: S-a născut Ioana d'Arc, supranumită „Fecioara din Orléans”
Ioana d’Arc, eroină naţională a Franţei şi sfântă a Bisericii Catolice, s-a născut la 6 ianuarie 1412 în Domremy, Franţa, un mic sat din ducatul Lorraine, în timpul războiului de o sută de ani dintre Anglia şi Franţa.
Fiică a fermierului Jacques d'Arc şi a Isabellei, copila creşte alături de trei fraţi şi o soră, și învață meştesugul ţesutului şi pãstoritul. Alintatã ” Jhennette”, mica Ioana dovedeşte o mare pricepere în treburile casnice, pe care le îndeplinea întotdeauna cu mare plăcere. Era un copil serios, modest, liniştit, de o mare politeţe şi cu o puternicã credinţã în Divinitate.
La vârsta de 13 ani aude primele "voci" care îi poruncesc să meargă la Bourges pentru a salva regatul francez.
La 17 ani, Ioana d'Arc ajunge cu un mesaj la regele Frantei, dezvăluindu-i patru profeţii. Două luni mai tarziu conduce o armata către victorie.
Istoricii cred ca este uluitor faptul că tânăra a reusit să se facă ascultată de trupele militare. La 7 mai 1429 constrânge şefii militari francezi să ordone asaltul unei noi fortificaţii care bloca accesul pe podul Loarei. Rănită la umăr de o săgeată, conduce, totuşi, asaltul şi profeţia se implineşte. Toată lumea vede în acest prim triumf semnul că fata este trimisul lui Dumnezeu.
La 18 ani este capturată şi vândută inamicilor. Este acuzată de erezie de către Universitatea din Paris, care cere să fie judecată de tribunalul Inchiziţiei. În 1431, în cimitirul din Rouen, semnează un act de abjurare, fiind minţită că hârtia conţine altceva.
Două zile mai târziu, retractează, fapt pentru care este arsă pe rug, la 30 mai, în piaţa Vieux-Marche din Rouen. Moare strigând numele lui Iisus Hristos, convinsă că şi-a îndeplinit misiunea.
În 1921 este sanctificată.
1838: S-a născut compozitorul şi dirijorul Max Bruch
Compozitorul şi dirijorul german Max Bruch, reprezentant al romantismului târziu s-a născut pe 6 ianuarie 1838 la Köln și a murit pe 2 oct. 1920, la Friedenau, lângă Berlin.
Copil precoce a compus înainte de a împlini vârsta de zece ani. În perioada adolescenţei timpurii, piesele sale au devenit remarcabile, fiind abordate o gamă largă de genuri. A luat primele lecţii de muzică de la mama sa.
În 1852, a scris o simfonie şi un cvartet de coarde, cea din urmă aducându-i o bursă de la fundaţia Mozart din Frankfurt, care i-a permis să studieze cu Ferdinand Breunung, Ferdinand Hiller şi Carl Reinecke, potrivit www.allmusic.com.
A studiat la Bonn, Köln şi Leipzig. La 14 ianuarie 1858, a fost prezentată, la Köln, prima sa lucrare lirică, opera într-un act „Scherz, List und Rache”, cu libretul scris de Ludwig Bischoff după Johann Wolfgang Goethe. A vizitat mai multe centre culturale germane importante între 1861 şi 1862.
În 1867, Bruch a devenit Court Kapellmeister la Sonderhausen, rămânând în acest post până în 1870. În 1868 a scris şi a avut loc premiera capodoperei „Concert pentru vioară, nr. 1 în sol minor”, Op 26, melodiile pline de pasiune şi de virtuozitate puternică au încântat publicul de la prima reprezentaţie.
În 1881, i-a succedat lui Julius Benedict în calitate de dirijor al Societăţii Filarmonicii din Liverpool, Anglia, pentru o scurtă perioadă de timp. În acelaşi an, s-a căsătorit cu cântăreaţa Clara Tuczek.
Din 1891 a fost numit profesor de compoziţie la Universitatea de Muzică din Berlin, unde a rămas până la pensionare, în 1910, păstrându-şi gradul de profesor în instituţie până la moarte, potrivit www.allmusic.com.
A scris peste 200 de lucrări. A lăsat trei simfonii, pe lângă o varietate de alte compoziţii orchestrale mai scurte (de exemplu, o serenadă, o poveste romantică pentru violă şi lucrări bazate pe melodii celtice şi ruseşti), muzică pentru spectacole de teatru
1838: Samuel Morse a testat pentru prima oară telegraful electric
Americanul Samuel Morse s-a născut pe 27 aprilie 1791 și a murit pe 2 aprilie 1872, fiind un renumit pictor al epocii. Dar numele lui Morse este indisolubil legat de telegraf şi de sistemul de transmitere a datelor cu ajutorul acestui aparat.
Pe 6 ianuarie 1838 Samuel Morse a efectuat prima demonstraţie a sistemului său de telegrafie în oraşul Morristown, New Jersey.
Aflând în 1832, de ideea lui AndréMarie Ampere privitoare la telegraful electric, Morse a lucrat, următorii 12 ani, cu ajutorul chimistului Leonard Gale, fizicianului Joseph Henry şi mecanicului Alfred Vail, la realizarea propriei versiuni a instrumentului.
Multe stadii prin care a trecut telegraful fuseseră deja anticipate de către alţi inventatori, mai ales din Marea Britanie, Germania şi Franţa, astfel că originalitatea lui Morse ca inventator al telegrafului a fost pusă sub semnul întrebării; chiar codul Morse nu era în esenţă diferit faţă de codurile anterioare, dintre care amintim semaforul. Telegraful lui Morse se compunea dintr-un manipulator, o baterie şi un electromagnet. Ideea lui Morse şi totodată subiectul patentului cerut de el în 1844 este utilizarea electromagnetului la recepţie. Apăsarea manipulatorului închide circuitul electric şi electromagnetul atrage armătura mobilă care apasă tocul pe banda de hârtie care se deplasează cu viteză constantă şi pe hârtie rămâne scrisă o linie. Lungimea liniei scrise pe hârtie este determinată de timpul cât manipulatorul este ţinut apăsat. Mai rămânea de inventat „Codul Morse”. Majoritatea perfecţionărilor telegrafului lui Morse precum şi codul de transmitere a cuvintelor au fost gândite şi făcute de asociaţii lui Morse.
La 22 mai 1844, Morse a demonstrat Congresului american viabilitatea instrumentului său, transmiţând faimosul mesaj „What hath God wrought!” („Cum o vrea Dumnezeu!”) printr-un fir, din Washington către Baltimore, potrivit www.history.com.
Textul a fost recepţionat de Alfred Vail, asistentul şi partenerul de afaceri al lui Samuel Morse. Pentru confirmarea recepţiei, A. Vail a transmis mesajul înapoi la Washington. Ulterior, Morse a trebuit să-şi apere invenţia în instanţele americane, deşi până la momentul respectiv obţinuse recunoaşterea în întreaga lume.
Samuel Morse a creat şi un alfabet - în care literele sunt reprezentate prin combinaţii de semnale scurte şi lungi - în jurul anului 1838. El a identificat literele cel mai des folosite şi le-a asociat semnale scurte (pentru „e”, un singur punct); celor mai puţin folosite (de exemplu „q”), le-a asociat semnalele cele mai lungi. Alfabetul inventat de Morse a simplificat trimiterea de mesaje telegrafice, acesta putând fi scris sub forma de puncte şi linii sau semnalizat cu lumini intermitente sau cu semnale radio.
1881: S-a născut poetul Ion Minulescu
Ion Minulescu s-a născut în 1881, în noaptea de 6 spre 7 ianuarie, la Bucureşti, dar a locuit la Slatina.
Minulescu a terminat şcoala primară şi şase clase gimnaziale la Piteşti, oraşul natal al mamei. În perioada liceului, prin 1897, a publicat primele poeme în revista „Povestea vorbei“, sub pseudonimul (I.M.) Nirvan. În 1898 s-a mutat la Bucureşti — explică o parte din motive în romanul autobiografic „Corigent la limba română“ —, unde s-a înscris la un liceu particular, numit pension pe atunci. A terminat două clase într-un an, după care a primit diploma de absolvire şi a trecut bacalaureatul.
La 19 ani, în 1900, a plecat la Paris pentru a face Facultatea de Drept, unde s-a împrietenit cu Gh. Petraşcu, Camil Ressu, Jean Steriadi, Cecilia Cuţescu-Storck. Atunci i-a cunoscut şi pe actorii Maria Ventura şi Tony Bulandra.
În 1912, Minulescu a scos a doua revistă, „Insula“, după ce prima publicaţie, „Revista celorlalţi“, nu prea avusese succes. La „Insula“ a colaborat, printre alţii, poetul George Bacovia.
Ion Minulescu s-a căsătorit în 1914 cu poeta simbolistă Claudia Miliian.
În „Istoria literaturii române de la origini până în prezent“ (1941), George Călinescu a scos în evidenţă simbolismul de factură comică din poezia lui Minulescu: „este un tip caragialian, tânărul muntean volubil, facil emotiv, incapabil de a lua ceva în serios, producător neobosit de mofturi. Poeziile lui Minulescu decurg din stilul familiar, prăpăstios francizant al cafenelei bucureştene, aşa cum foarte adesea pariziana chanson e scrisă în argot. Ele trebuiesc zise, precum trebuie jucate momentele lui Caragiale, fiindcă Ion Minulescu este în bună măsură un Mitică, un Caţavencu şi un Eleutheriu Popescu deveniţi lirici. El nu e umoristic în intenţie, ci, ca Anton Pann, nu-şi poate traduce sublimităţile decât în limbajul lui special, convins şi burlesc“.
Director al Teatrului Naţional şi director general în Ministerul Artelor, Ion Minulescu a murit pe 11 aprilie 1944, la Bucureşti, în timpul bombardamentelor americane, în urma unui colaps cardiovascular.
1940: S-a născut cântăreața Doina Badea, cunoscută și ca „Edith Piaf a României”
Solista de muzică uşoară Doina Badea s-a născut pe 6 ianuarie 1940, la Craiova și a murit pe 4 martie 1977, la București, în urma cutremurului de 7,2 grade pe scara Richter, care a devastat România.
Doina Badea a fost una dintre cele mai iubite voci ale muzicii uşoare româneşti din anii '60-'70, fiind numită Edith Piaf a României datorită timbrului său deosebit.
Ea a fost căsătorită cu Traian Zmeu, cu care a avut doi copii: Bogdan-Traian şi Andrei-Claudiu. Toți patru și-au pierdut viața în urma puternicului cutremur de acum circa 46 de ani.
Doiana Badea a jucat în zeci de spectacole de Revistă, iar apariţiile sale pe scena celebrei săli ”Olympia” din Paris, la Friedrichstadt Palast din Berlin sau la Trieste, în Italia, au fost un succes, se arată pe site-ul teatrultanase.ro.
A lansat pe scena de la “Tănase” numeroase şlagăre compuse de Temistocle Popa, Vasile V. Vasilache, Eli Roman, Vasile Veselovski, Gherase Dendrino, George Grigoriu, Henri Mălineanu, Nicolae Kirculescu şi cânta cu mare plăcere cântece populare şi romanţe.
1953: S-a născut Malcolm Young de la AC/DC
Chitaristul Malcolm Young, cofondator al trupei de hard-rock australiene AC/DC s-a născut pe 6 ianuarie 1953, în Glasgow (Scoţia) și a murit pe 18 nov. 2017, la vârsta de 64 de ani.
Familia sa e emigrat în Australia, la Sydney, în 1963. La începutul carierei, a cântat la chitară în diverse trupe locale. În 1971, s-a alăturat trupei australiene „Velvet Underground”, alături de care nu a avut succes. A părăsit trupa în 1973.
În perioada următoare, a început să cânte împreună cu fratele său, Angus, pentru o casă de discuri obscură, înainte de a-şi face propria trupă, AC/DC.
A compus pentru albumele trupei, de la „High Voltage”, debutul din 1975, la „Powerage” (1978), „High Way to Hell (1979), „Back in Black” (1980), „The Razor’s Edge” (1990), până la „Black Ice” (2008), potrivit www.thefamouspeople.com.
În 1988, a luptat cu dependenţa de alcool şi, de teamă să nu calce pe urmele lui Bon Scott, s-a retras din trupă până în 1990, când înregistrează unul dintre cele mai de succes albume ale formaţiei - „The Razor’s Edge”.
A continuat să cânte cu trupa AC/DC până în aprilie 2014, an în care s-a retras de pe scenă pentru a urma un tratament împotriva demenţei.
Asemeni celorlalţi membri ai AC/ DC, Malcolm Young a fost inclus, în 2003, în Rock & Roll Hall of Fame. De-a lungul timpului, grupul AC/DC a vândut peste 200 de milioane de albume.
1993: A murit poetul, eseistul, memorialistul şi traducătorul Ştefan Baciu
Ştefan Baciu s-a născut pe 29 oct. 1918 la Braşov. Urmează, între 1929-1937, Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov, având ca profesori, printre alţii, pe Emil Cioran şi pe Octav Şuluţiu (Limba franceză), apoi a absolvit Facultatea de Drept din Bucureşti (1941), se arată în „Dicţionarul general al literaturii române” apărut sub egida Academiei Române (Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2007).
Elev fiind, a debutat în 1933, în revista braşoveană „Klingsor”, cu un ciclu de poezii transpuse în germană de tatăl său.
A fost redactor la „Universul literar” (1938-1943), secretar particular al ambasadorului Ion Lugosianu, director al ziarului „Universul” (1940-1944), secretar de redacţie la „Gândirea” (1941-1944), redactor la „Libertatea” (1944-1945).
Între 1946-1949 a fost ataşat de presă la Legaţia României de la Berna, rămânând în Elveţia.
În 1949 pleacă în Brazilia, la Rio de Janeiro. A fost invitat ca profesor de civilizaţie hispano-americană la Universitatea din Seattle (1962-1964), dar şi la Honolulu, unde s-a stabilit definitiv din 1964 şi unde a predat cursuri la universitate timp de aproape 30 de ani. Tot aici a editat, între 1965-nov. 1992, caietele internaţionale de poezie „Mele”, publicând versuri în numeroase limbi, inclusiv în limba română, şi consacrând multe numere unor scriitori români.
Editorial a debutat în 1935, cu volumul „Poemele poetului tânăr”, bine primit de critică şi de cititorii de poezie şi pentru care a primit Premiul Fundaţiilor Regale şi Premiul Societăţii Scriitorilor Români.
Autor prolific, a publicat peste 100 de volume de poezie, memorialistică, eseistică („Aron Cotruş. Omul şi poetul”, 1965; „Urmuz”, 1974), traduceri şi peste 5.000 de articole şi studii, în limbile română, germană, franceză, spaniolă, engleză. A publicat câteva mii de articole şi cronici în ziare şi reviste latino-americane. A colaborat la „Braşovul literar”, „Răboj”, „Viaţa literară”, „Vremea”, „Pagini literare”, „Familia”, „Gândirea”, „Universul literar”, „Rampa” etc. Printre volumele de poezie publicate după debut se numără: „Poeme de dragoste” (1936), „Micul dor” (1937) și „Căutătorul de comori” (1939), iar printre cărţile sale de călătorii şi de memorialistică se numără: „Călătorii” (1974), „Praful de pe tobă. Memorii. 1918-1946” și (1980), „Microportrete” (1984). Postum, în ţară i-au mai apărut volumele: „Un braşovean în arhipelagul Sandwich Hawaii” (1994), „Însemnările unui om fără cancelarie” (1996), „Mira” (roman, 1998; apărut în 1979 în Honolulu) şi antologia „Radiografi a cuvântului „dor” ” (1998).
A tradus în română, între altele, „25 de poeme” de Georg Trakl (1938) şi „Călătoria în Univers” de Willy Ley (1942). A publicat poezie originală şi în limbile spaniolă, portugheză, engleză, germană, a tradus din Lucian Blaga, din poeţi români contemporani. Bun cunoscător al literaturii spaniole din America de Sud, a publicat două cărţi de referinţă: „Antologia poeziei latino-americane” (2 vol., 1974) şi „Antologia poeziei suprarealiste latino-americane” (1981). În 1990, a fost ales membru de onoare al l Uniunii Scriitorilor din România.
A murit la 6/7 ianuarie 1993, la Honolulu.
2021: Suporterii lui Donald Trump au luat cu asalt Capitoliul
Mii de protestatari protestatari care îl susţin pe Trump au pătruns miercuri, 6 ianuarie, în clădirea Capitoliului de la Washington, SUA, în ziua în care era validată alegerea lui Joe Biden în funcţia de preşedinte al SUA. Sesiunile care aveau loc la Senat şi Camera Reprezentanţilor au fost amânate în contextul ciocnirilor dintre manifestanţi şi forţele de ordine, Şedinţa Congresului a fost sistată, aleşii au fost evacuaţi, cinci persoane au murit iar altele au fost rănite.
În timpul asaltului, fostul preşedinte al SUA, Donald Trump făcea apel la protestatarii de la Washington, să meargă acasă, spunând că „trebuie să avem pace”, dar în acelaşi timp, continua să susţină minciunile despre fraudarea alegerilor, spunând că acestea le-au fost furate susţinătorilor săi şi că „le înţelege durerea”.
Asediul Congresului de la Washington este una dintre cele mai grave breşe de securitate din istoria Statelor Unite.
De altfel, Comisia parlamentară de anchetă asupra asaltului Capitoliului din 6 ianuarie 2021, a publicat recent raportul final, în aceeaşi săptămână în care a recomandat Departamentului de Justiţie să-l investigheze pe fostul preşedinte Donald Trump pentru rolul său în atac.
Pe 6 ianuarie este sărbătorit și Botezul Domnului (Boboteaza - Dumnezeiasca Arătare).
Se încarcă comentariile...
