Video 5 decembrie: 233 de ani de la moartea marelui compozitor Wolfgang Amadeus Mozart

0
Publicat:

În urmă cu șapte ani, pe data de 5 decembrie, s-a stins din viață fostul suveran al României, Regele Mihai I. În aceeași zi, se împlinește 11 ani de la moartea lui Nelson Mandela, simbol al luptei împotriva rasismului şi susţinător al egalităţii de şanse, al libertăţii, democraţiei şi a păcii.

 Wolfgang Amadeus Mozart - Universal History Archive/Getty Images
Wolfgang Amadeus Mozart - Universal History Archive/Getty Images

Ziua mondială a solului și Ziua internațională a voluntarilor

În fiecare an, la 5 decembrie, este sărbătorită Ziua mondială a solului (World Soil Day - WSD), un mijloc de a concentra atenţia asupra importanţei unui sol sănătos şi de a milita pentru gestionarea durabilă a resurselor solului, potrivit site-ului oficial al Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite (FAO). În decembrie 2013, Adunarea Generală a ONU a desemnat data de 5 decembrie 2014 drept prima Zi mondială, oficială, a solului.

Tema Zilei mondiale a solului din 2024 este „Îngrijirea solurilor: Măsurați, monitorizați, gestionați” și subliniază importanța datelor și informațiilor precise despre sol în înțelegerea caracteristicilor solurilor și pentru a sprijini luarea deciziilor în cunoștință de cauză cu privire la managementul durabil al solului pentru securitatea alimentară. 

Tot pe 5 decembrie, în fiecare an, este marcată Ziua internaţională a voluntarilor (International Volunteer Day - IVD). A început ca o manifestare internațională mandatată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite în 1985. Este o zi în care voluntarii sunt recunoscuți și spiritul de voluntariat este promovat la nivel local, național și internațional.

1791 - A murit compozitorul Wolfgang Amadeus Mozart

Wolfgang Amadeus Mozart s-a născut pe 27 ianuarie 1756, la Salzburg. A fost botezat Johannes Chrysostomus Wolfgang Theophilus Mozart. Prenumele de Theophilus a fost apoi transformat în echivalentul german Gottlieb, care tradus în italiană era Amadeus („cel iubit de Dumnezeu”) – nume pe care îl va adopta, mai târziu, în primul sejur pe care îl va petrece în Italia.

Mozart s-a născut cu o înclinaţie muzicală excepţională. Avea doar patru ani atunci când tatăl lui i-a dat primele lecţii de clavecin. La cinci ani, acesta executa cu virtuozitate la vioară şi clavecin concerte întregi, fascinând publicul cu talentul său.

Wolfgang Amadeus Mozart
Wolfgang Amadeus Mozart

Din cele 626 de compoziţii realizate, Mozart a fost autorul a 41 de simfonii, printre care sunt de menționat Simfonia nr. 35 Haffner, nr. 36 Linz, nr. 40 și nr. 41 Jupiter, 27 concerte pentru pian și orchestră, 7 concerte pentru vioară și orchestră, concerte pentru clarinet, pentru harpă și flaut, pentru corn și orchestră, 2 simfonii concertante, divertismente, serenade.

În muzica de cameră sunt de menționat cele 6 cvartete pentru coarde dedicate lui Haydn, sonate pentru pian, sonate pentru vioară și pian, triouri pentru vioară, violoncel și pian, cvartete pentru instrumente de suflat, sextetul „O glumă muzicală”…

Mozart a fost autorul a 17 opere, dintre care cele mai cunoscute sunt: „Răpirea din Serai”, „Nunta lui Figaro”, „Don Giovanni”, „Cosi fan tutte”, „Flautul fermecat”.

Întreaga sa operă a fost popularizată în numeroase turnee, care au totalizat în jur de 3720 de zile, conform biografilor săi, ceea ce înseamnă mai mult de zece ani, din scurta sa existenţă.

Recviemul din anul 1791 este ultima compoziție a lui Wolfgang Amadeus Mozart. Deși doar aproximativ două treimi din lucrare au fost scrise de el și în pofida faptului că nu este singurul recviem compus de Mozart, Recviemul în re minor, cu numărul KV 626 în catalogul Köchel al lucrărilor mozartiene, este una dintre operele sale cele mai cunoscute și apreciate. Mozart a murit în timpul compunerii, însă pentru că era o operă comisionată, Recviemul a fost terminat de fostul său elev Franz Xaver Süssmayr. 

Într-o perioadă în care se bucura de o apreciere deosebită, Mozart moare, la 5 decembrie 1791, la doar 35 de ani, la Viena. Cauza morții sale rămâne un mister, trupul marelui compozitor fiind înhumat într-o groapă comună într-un cimitir din Viena.

1883: S-a născut chimistul Gheorghe Spacu

Gheorghe Stancu s-a născut la Iaşi. A studiat la Universitatea din Iași (Facultatea de Științe), unde a obținut licența în domeniile chimiei și mineralogiei (1906). Ulterior, și-a continuat specializarea în domeniul chimiei analitice la Şcoala Politehnică din Viena şi în domeniul chimiei organice la Universitatea din Berlin (1906), potrivit dicţionarului„Membrii Academiei Române (1866-2003)”.

Gheorghe Spacu Foto: Wikipedia
Gheorghe Spacu Foto: Wikipedia

În 1916 şi-a susţinut, la Iaşi, teza de doctorat „Combinaţii complexe de fer (Feramine)”, fiind al doilea doctor în chimie din România. A lucrat ca asistent la catedra de Chimie Minerală, apoi şef de lucrări (1912), conferenţiar (1916), iar în 1919 a fost numit profesor la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Cluj, fiind primul profesor de chimie anorganică şi analitică. Între 1940-1955, a fost profesor la Catedra de Chimie Anorganică şi Analitică la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti.

Autor a sute de lucrări originale, cercetările sale au devenit renumite și în străinătate. Dintre reactivii folosiţi pentru prima dată de el, mercaptobenzftiazolul este cunoscut sub numele de reactiv „Spacu”, iar reacţia pentru recunoaşterea cuprului şi a persulfaţilor, ca „reacţia Spacu”.

S-a bucurat de o largă recunoaştere naţională şi internaţională, fiind membru al Societăţilor de chimie din Berlin, Bucureşti, Paris, Washington, membru în Comisia Internaţională pentru instituirea tabelelor anuale de constante şi date numerice. De asemenea, a fost vicepreşedinte al Academiei Române, în perioada 2 iunie 1944-1 iunie 1948. A murit la Bucureşti, pe 23 iulie 1955.

1901 - S-a născut producător de film animat american Walt Disney

Walter (Walt) Elias Disney a fost un regizor, producător, animator, scenarist și antreprenor american, câștigător de 22 de ori al premiilor Oscar.

Walt Disney Foto: Profimedia
Walt Disney Foto: Profimedia

Co-fondator (alături de fratele său, Roy O. Disney) al studioului Walt Disney Productions, Walt a devenit unul din cei mai cunoscuți producători de film din lume.  A fost nominalizat la 61 de premii Oscar și la sapte premii Emmy, deținând recordul pentru cele mai multe nominalizări la Oscar.

Împreună cu echipa sa, acesta a reușit să creeze unele din cele mai celebre filme din lume și unele dintre cele mai cunoscute personaje, inclusiv cel pe care majoritatea îl consideră alter-ego-ul său, Mickey Mouse.

Walt Disney l-a creat pe Mickey Mouse în 1928, a produs, în 1937, primul film animat din istorie, Albă ca Zăpada și cei șapte pitici, a deschis parcul Disneyland în 1955.

De asemenea, acesta a realizat mai multe filme devenite clasice Pinocchio (1940), Dumbo (1941) și Bambi (1942). Filmul Fantasia din 1940 a fost o realizare tehnică și artistică de excepție la acea vreme, deoarece îmbina desenul animat cu piese clasice cunoscute.

În 1965, a început construirea unui parc Disney și mai mare pe cealaltă coastă a SUA, lângă Orlando, Florida. Walt Disney a murit la 15 decembrie 1966, cu cinci ani înaintea deschiderii megaproiectului Disneyland, Walt Disney World din Florida, continuat de fratele său, Roy Disney. A fost recunoscut, la sfârșitul vieții, ca una dintre marile personalități ale secolului XX.

1903: S-a născut fizicianul Cecil Frank Powell

Cecil Frank Powell s-a născut la Tonbridge, în Regatul Unit. A studiat la Şcoala elementară Judd din Tonibridge, unde a câştigat o bursă, la vârsta de 11 ani. Ulterior, a câştigat o bursă la Colegiul Sidney din Cambridge (1924-1925), pe care l-a absolvit cu rezultate excepţionale, în special la ştiinţele naturale. Powell a lucrat în Laboratorul Canvendish sub conducerea lui Charles Thomson Rees Wilson şi Lord Rutherford până în 1927, când a câştigat titlul de „Doctor în Fizică”.

A realizat numeroase lucrări despre descărcarea electricităţii în gaze şi despre dezvoltarea metodelor fotografice în fizica nucleară. El a fost unul dintre autorii cărţilor „Fizica nucleară în metoda fotografică” (1946) şi „Studiul elementar al particulelor din metoda fotografi că” (1959).

Cecil Powell FOTO Wikipedia
Cecil Powell FOTO Wikipedia

A fost recompensat cu Premiul Nobel pentru Fizică în 1950 „Pentru dezvoltarea metodei fotografice de studiere a proceselor nucleare şi pentru descoperirea pionului” (mezon pi), o particulă subatomică de masă mare.

Pionul s-a dovedit a fi particula ipotetică propusă în 1935 de japonezul Yukawa Hideki în teoria sa privind fizica nucleară, ca mediatoare a forţei puternice care leagă protonii şi neutronii din nuclee, potrivit www.nobelprize.org.

Powell a primit şi Medalia de Aur Lomonosov în 1967 şi a fost cosemnatar al Manifestului Russell-Einstein în 1955. A fost membru al Societăţii Regale (1949), unde a fost premiat cu medalia Hunges, iar în 1961, cu medalia Royal. Cecil Frank Powell a murit pe 9 august 1969 în Italia.

2008: A murit cântăreața de jazz și compozitoarea Anca Parghel

Anca Parghel, una dintre cele mai cunoscute cântăreţe de jazz din ţara noastră, s-a născut la Câmpulung Moldovenesc, la 16 septembrie 1957. A făcut studiile muzicale la Iaşi, absolvind Liceul de Muzică, apoi Conservatorul de Muzică, cu lucrarea de licenţă „Charlie Parker, un geniu al improvizaţiei”. A fost căsătorită cu pictorul Virgiliu Parghel.

Până în 1989 a predat canto, pian şi improvizaţie la Liceul de muzică din Suceava, la Conservatorul din Bucureşti, în Belgia (la Bruges, Namur), în Germania (Hannovra, Ravensburg, Conservatorul din Leipzig, München, Oldenburg), în Marea Britanie şi în Republica Moldova.

Anca Parghel Foto: Arhivă
Anca Parghel Foto: Arhivă

Începând cu anul 1984, a apărut în marile festivaluri de jazz din ţară (Bucureşti, Braşov, Sibiu, Costineşti, Iaşi) şi din străinătate (Nürenberg, Leipzig, Varşovia, Leverküssen, Viena, Liege, Tübingen, München, Linz, Zagreb, Varna, Bratislava), cântând, totodată, şi în cluburile din România şi din străinătate.

A evoluat alături de mari muzicieni români (Johnny Răducanu, Mircea Tiberian, Garbis Dedeian) şi alături de nume celebre ale jazz-ului internaţional (Billy Hart, Archie Shepp, Larry Coryell, Jean-Louis Rassinfosse, Phillipp Catherine, Marc Levine, Claudio Roditi, Thomas Stanko, Ricardo Del Fra, Stephane Galland, Jon Hendricks Band, Klaus Ignatzek etc.). Stabilită în Belgia, la Bruxelles (1997), şi-a continuat activitatea la catedră (profesor de jazz vocal la Brussels Royal Conservatory of Music şi la Lemmens Music Conservatory din Leuven), precum şi pe scenele de jazz din Belgia, Germania, Olanda în formule (de trio, cvartet sau cvintet) ce au cuprins pe Ciprian Parghel - bass, Tudor Parghel - tobe, Kurt Bulteel - pian şi Paolo Radoni - chitară.

Artista a murit, la vârsta de 51 de ani, în 5 decembrie 2008, la Spitalul Judeţean din Timişoara. A fost înmormântată pe Aleea Artiştilor din Cimitirul Bellu.

2013: A murit Nelson Mandela, primul președinte de culoare al Africii de Sud

Nelson Mandela Foto: Arhivă
Nelson Mandela Foto: Arhivă

Nelson Rolihlahla Mandela s-a născut la 18 iulie 1918, în clanul Madiba din satul Mvezo, regiunea Eastern Cape, Africa de Sud. Purta prenumele Rolihlahla, care în limba xhos înseamnă „necazuri”.

Mandela a crescut împreună cu două surori în Qunu, satul mamei sale, unde avea grijă de turmele de vite și petrecea mult timp afară cu alți băieți. Ambii săi părinți erau analfabeți, dar fiind creștină devotată, mama lui l-a trimis la o școală locală metodistă, la vârsta de șapte ani.

A urmat cursurile Universității Fort Hare și ale Universității din Witwatersrand, unde a studiat dreptul. Trăind în Johannesburg, el s-a implicat în politica anti-colonialistă: a membru al Congresului Național African și unul dintre întemeietorii „African National Congress Youth League”, organizația de tineret a partidului.

În anul 1948 a venit la putere a Partidului Național, care a început aplicarea apartheidului. Mandela a devenit cunoscut începând cu 1952, datorită așa-numitei Defiance Campaign against Unjust Laws (Campania de nerespectare a legilor injuste), o inițiativă pașnică de nesupunere civilă.

În 1953 a devenit conducătorul organizației partidului în regiunea Transvaal. Lucrând între timp ca avocat, a fost arestat de mai multe ori pentru incitare la revoltă. Alături de conducerea partidului, a fost judecat între 1956 și 1961 pentru trădare, însă nu a fost condamnat.

Deși fusese, inițial, un adept al opoziției pașnice, și-a revizuit poziția, devenind cofondator Umkhonto we Sizwe, facțiunea armată a Congresului Național African, care este responsabilă pentru un număr de atacuri cu bombă împotriva guvernului. Arestat în 1962, a fost condamnat pe viață la 12 iunie 1964, fiind eliberat după 26 de ani de închisoare, la 11 februarie 1990, în urma unei campanii internaționale de lobby pentru cauza sa.

Devenind președintele Congresului Național African, Nelson Mandela și-a publicat autobiografia și a condus negocierile cu președintele țării, F.W. de Klerk pentru abolirea politicii opresive a apartheidului și organizarea de alegeri universale. Acestea au adus în 1994 victoria partidului său, fiind format un guvern de unitate națională.

Ca președinte de stat (conducător de jure și de facto al guvernului), a inițiat o nouă constituție și a format o comisie pentru cercetarea abuzurilor împotriva drepturilor omului din trecut. A introdus politici menite să încurajeze reforma agrară, extinderea serviciilor de sănătate publică și combaterea sărăciei.

Nu a mai candidat pentru un al doilea mandat, fiind urmat în funcție de către Thabo Mbeki. S-a concentrat pe activități caritative în combaterea sărăciei și a epidemiei HIV/SIDA, prin Fundația Nelson Mandela.

A primit o multitudine de premii internaționale pentru poziția sa în privința colonialismului și discriminării: între ele Premiul Nobel pentru Pace (1993), Presidential Medal of Freedom și Ordinul Lenin.

Simbol al luptei împotriva rasismului şi susţinător al egalităţii de şanse, al libertăţii, democraţiei şi a păcii, Nelson Mandela a încetat din viaţă la 5 decembrie 2013, la vârsta de 95 de ani, în reşedinţa sa din Johannesburg. 

2017: Ziua în care a murit fostul suveran al României, Regele Mihai I

Regele Mihai I s-a născut la 25 octombrie 1921, la Sinaia, fiind fiul Regelui Carol al II-lea şi al Reginei-Mamă Elena.

A devenit Regele României la vârsta de doar 6 ani, după decesul Regelui Ferdinand din 1927 şi ca urmare a faptului că Principele Carol a renunţat la statutul de Principe Moştenitor. Fiind minor, s-a instituit o Regenţă, compusă din Principele Nicolae, Patriarhul Miron Cristea şi Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie, Gh. Buzdugan.

Regele Mihai Foto: Arhivă
Regele Mihai Foto: Arhivă

La 8 iunie 1930, Principele Carol a revenit în ţară şi a preluat tronul, apoi Mihai I a primit titlul de Mare Voievod de Alba Iulia. În adolescenţă, Principele Moştenitor a urmat cursuri de sport şi a început pregătirea militară, la vârsta de 17 ani devenind sublocotenent în Armata Română.

În urma abdicării tatălui său, la 6 septembrie 1940, Mihai I devine, din nou, rege. Mihai, în vârstă de 18 ani, a fost proclamat rege fără depunerea vreunui jurământ pe constituție (suspendată printr-un decret din 5 septembrie 1940 al regelui Carol al II-lea) și fără votul de aprobare al parlamentului (dizolvat tot prin acel decret și redeschis abia în 1946).

Perioada domniei sale a fost marcată de evenimente semnificative, precum participarea României la Al Doilea Război Mondial și implicarea sa în lovitura de stat antifascistă din 23 august 1944, care a dus la schimbarea alianței României de la Axe la Aliați.

În 1947, Regele Mihai a fost forțat să abdice de către regimul comunist instaurat de liderul Partidului Muncitoresc Român, Gheorghe Gheorghiu-Dej. A trăit în exil în Elveția, Marea Britanie și altele, devenind un simbol al opoziției față de regimul comunist în România.

După Revoluția din 1989 și căderea regimului comunist, Regele Mihai I a revenit în țară în 1992, devenind un important simbol al reconcilierii naționale. Pe 5 decembrie 2017, la vârsta de 96 de ani, Regele Mihai I a încetat din viață la reședința sa din Elveția.

Acesta a fost înmormântat, pe 16 decembrie 2017, cu onoruri militare în noua necropolă regală de la Curtea de Argeş, alături de soţia sa, regina Ana.

Istoria zilei



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite