5 aprilie: Ziua automobilistului. Care a fost cea mai mare victorie a automobilismului românesc

Pe 5 aprilie se împlinesc 119 ani de la înființarea Automobil Clubul Român, fiind unul dintre primele 14 cluburi din mișcarea automobilistică mondială. Tot la această dată, în urmă cu 435 de ani s-a născut și marele filosof englez, Thomas Hobbes, autor al lucrării „Leviatanul”.

Automobil Clubul Român FOTO Captură video

1588: S-a născut filosoful Thomas Hobbes

Thomas Hobbes a fost un filosof englez, cunoscut, în special pentru tratatul său „Leviatanul”.

„Leviatanul” („Leviathan”) este una dintre cele mai influente lucrări filosofice din istoria intelectuală şi politică a Europei. Publicată în 1651, cu subtitlul „Materia, forma şi puterea unei comunităţi ecleziastice şi civile”, magistrala operă de filosofie politică este printre primele şi cele mai reprezentative pentru teoria contractului social, analizând legitimitatea puterii care guvernează o comunitate umană.

Hobbes argumentează că în starea naturală, fiecare om se află într-un război permanent cu ceilalţi („bellum omnium contra omnes”), căci urmărindu-şi propriile interese, oamenii vor neglija sau chiar încălca interesele celorlalţi. Altfel spus, Hobbes pleacă de la premisa că omul natural este o fiinţă violentă şi competitivă, că omul este lup faţă de om („homo homini lupus”). Această situaţie este însă dominată de nesiguranţă, bunurile şi viaţa fiecăruia putând fi oricând ameninţate şi pierdute.

1904: S-a constituit Automobil Clubul Român

Înființat la 5 aprilie 1904, Automobil Clubul Român se înscrie în istoria universală între primele 10 cluburi naționale seculare din Europa și între primele 14 cluburi din mișcarea automobilistică mondială.

5 aprilie a devenit Ziua Automobilistului și este sărbătorită anual de toți automobiliștii din România. La această premieră se adaugă și organizarea, în data de 22 septembrie 1904, a primei curse de automobile pe ruta București – Giurgiu și retur. România este, de altfel, a șasea țară din lume care a organizat concursuri automobilistice, se arată într-un comunicat ACR.

În cei 119 ani, timp în care a traversat cele Două Războaie Mondiale, și diferitele regimuri politice, Automobil Clubul Român este, la ora actuală: membru al Federației Internationale a Automobilului (FIA), din anul 1905, al Alianței Internaționale de Turism (AIT), din anul 1962, al European Road Assessment Program (EuroRAP), precum și membru fondator al Institutului pentru Siguranța Motorsportului, al Fundației FIA pentru Automobil și Societate și al Clubului Diplomatic București.

Începând cu primul Cod Rutier, din 1904 și continuând cu prima școală de șoferi (1910) și cu primele semne de circulație de pe șoselele țării, dar și primele competiții ale sportului cu motor, ACR a fost un factor activ în dezvoltarea automobilismului, în general, și în asimilarea regulilor de circulație.

În anul 1936 a fost obținută cea mai mare victorie a automobilismului românesc: câștigarea Raliului Monte Carlo, de către Petre Cristea și Ion Zamfirescu.

În ultimii ani, Automobil Clubul Roman a participat la mai multe campanii mondiale, cum ar fi „Make Road Safe”, în anul 2006, „Make Cars Green”, în septembrie 2010, sau la campanii nationale precum: „O secunda pentru viata ta”, în anul 2013.

1917: O delegație română este trimisă la Washington

Delegaţia română formată din Vasile Lucaciu, Vasile Stoica şi Ion Moţa a plecat la Washington (unde a ajuns pe 29 iunie) pentru a prezenta opiniei publice americane şi guvernului SUA poziţia politică şi militară a României şi totodată revendicările sale cu privire la teritoriile româneşti din Austro-Ungaria.

1928: S-a născut fizicianul Ioan Ursu, membru titular al Academiei Române

S-a născut la Mănăstireni, jud. Cluj. A urmat studiile liceale la Turda şi la Cluj. A absolvit Facultatea de Fizică şi Matematică a Universităţii din Cluj (1950), iar în 1956 a devenit doctor în ştiinţe fi zice, potrivit dicţionarului „Membrii Academiei Române (1866-2003)” (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003).

Şi-a continuat pregătirea în domeniul rezonanţei magnetice electronice şi nucleare în străinătate, în SUA, URSS, Marea Britanie, Elveţia și RDG.

În cadrul Universităţii din Cluj, a fost, pe rând: preparator, şef de lucrări, conferenţiar şi, din 1960, profesor, şef al Catedrei de Fizică Nucleară, Optică şi Electromagnetism. A ajuns la conducerea Universității „Babeş-Bolyai” din Cluj, în calitate de prorector (1961-1968) și profesor (din 1968).

Ulterior, a devenit şef al Catedrei de Fizică Atomică şi Nucleară la Universitatea din Bucureşti, unde a reuşit să pună bazele atât unui laborator modern de rezonanţă magnetică, cât şi ale Institutului de Fizică Atomică (1950). A fost preşedinte al Comitetului de Stat pentru Energie Nucleară (1969-1976), preşedinte (1975-1979) şi primvicepreşedinte (1997-1990) al Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie. Director al Institutului de Fizică Atomică, ulterior Institutul Central de Fizică din Bucureşti (1968- 1976), unde a efectuat cercetări care au vizat: fizica atomilor (spectroscopia atomilor şi ionilor în câmp cristalin), fizica nucleară, interacţiunea radiaţiilor nucleare cu solidul.

I se datorează descoperirea efectului de îmbogăţire izotopică a uraniului în rezonanţă magnetică. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc într-o serie de lucrări, studii, comunicări pe care le-a întocmit singur sau în colaborare cu alţi specialişti, printre care: „Efecte magnetomecanice la oxigen”,„Proprietăţile semiconductoare ale sistemului ZnO-Al2O3”, „Rezonanţă electrică de spin”, „La resonance paramagnetique electronique”, „Energia atomică”, „Fizica şi tehnologia materialelor nucleare”, „Interacţiunea radiaţiei laser cu metalele”„Laser Heating of Metals”.

A participat la reuniuni ştiinţifice naţionale şi internaţionale. A devenit membru corespondent al Academiei Române, pe 21 martie 1963, apoi membru titular, la 1 martie 1974. Moare pe data de 17 aprilie 2007.

1928: S-a născut regizorul Mircea Săucan

S-a născut la 5 aprilie 1928, la Paris, potrivit volumului „1234 cineaşti români” (Ed. Ştiinţifi că, Bucureşti, 1996).

A urmat cursurile Institutului Unional de Cinematografie din Moscova și a absolvit în 1956. Încă de cu un an înainte a început să lucreze la Studioul „Alexandru Sahia”, unde a realizat numeroase. Printre ele se numără: „Pe drumul libertăţii” (1955), „Casa de pe strada noastră” (1957), „Impresii din copilărie” (1975) și „Eroul de la Prahova” (1977).

În anul 1974 primeşte Premiul ACIN pentru pelicula „Ziduri şi mâini”.

Filmele sale de ficţiune se singularizează, potrivit volumului citat, prin căutările consecvente de limbaj cinematografic şi prin interferenţa constantă ficţiune-documentar. Reamintim titluri precum: „Când primăvara e fierbinte” (la care a scris şi scenariul în colaborare cu Dumitru Carabăţ şi Beno Meirovici, 1960), „Ţărmul n-are sfârşit” (1962) și „100 lei” (1973).

În 1987 pleacă și se stabilește în Israel, unde se dedică, în principal, scrisului. Începând cu 1989

publică volumele „Manuscrisul de la Ciumaţi”, „Izidor Mânecuţă”, „David Rege”, „Parastasul” și „Funerailles a Bucarest”, potrivit site-ului http://aarc.ro/.

Criticul Iulia Blaga a publicat, în 2007 un volum intitulat „Fantasme și adevăruri. O carte

cu Mircea Săucan”. Regizorul s-a stins din viață la data de 13 aprilie 2003, în Israel.

1943: A murit actorul Tony (Anton) Bulandra

S-a născut la Târgovişte. După ce a absolvit Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti (1902), a jucat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, devenind societar al acestei instituţii, după cum indică volumul „1234 cineaşti români” (Ed.Ştiinţifică, Bucureşti, 1996).

A fost elevul lui Constantin Nottara şi al lui MounetSully. S-a numărat printre cei care au înfiinţat compania de teatru „Bulandra”, alături de soţia sa, marea actriţă Lucia Sturdza-Bulandra. Distins protagonist al scenei româneşti, Tony Bulandra a jucat în piese din repertoriul clasic şi modern

ca: „Fântâna Blanduziei” (premiera la 15 septembrie 1940), „Onoarea”, „Soţul ideal”, „Stăpâna din La Paz” (1943); „Oedip - rege” (1942, Teatrul Radiofonic), „Cidul” lui Corneille (Don Rodriguez), „Hamlet”, „Azilul de noapte”.

A fost o prezenţă ocazională în cinematografie, jucând în fimele: „Amor fatal” (r. Gheorghe Brezeanu, 1911), „Dragoste la mănăstire” (r. G. Georgescu, 1912) și „Trenul fantomă” (r. Jean Mihail, 1933).

A murit la Bucureşti. La 30 ianuarie 2002, la Târgovişte a fost inaugurat un teatru care îi poartă numele - Teatrul „Tony Bulandra”.

1975: S-a născut actorul Alexandru Papadopol

Actorul Alexandru Papadopol s-a născut la 5 aprilie 1975, la Râmnicu-Vâlcea. După ce a locuit o vreme la Câmpulung şi Slatina, s-a stabilit la Bucureşti, unde a absolvit Liceul „Ion Neculce”.

Actorul Alexandru Papadopol împlinește 48 de ani FOTO Arhivă

În 1998 a absolvit Facultatea de Drept a Universităţii Româno-Americane şi a fost admis la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC), secţia actorie. În timpul facultăţii a participat de două ori consecutiv la secţiunea „Quinzane des Realisateurs” din cadrul festivalului de Film de la Cannes, potrivit www.cinemagia.ro şi www.teatrul-odeon.ro.

La absolvirea facultăţii, în 2002, Catedra de Teatrologie i-a acordat Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină, o încununare a efortului şi dăruirii cu care jucase timp de patru ani, pentru rolurile Tatăl din „Pe jos” şi Victor Puhov din „Audiţia”.

S-a remarcat în numeroase seriale de televiziune, printre care: „Căsătorie de probă” (2003) „Numai iubirea” (2004), „Regina”(2008), „Aniela”(2009), „Iubire şi onoare” (2010) și „Pariu cu viaţa” (2011-2012). Din anul 2014 este actor al Teatrului Odeon.

2016: A murit coregraful şi balerinul Cornel Patrichi

S-a născut la 1 aprilie 1944, în Bucureşti. S-a înscris la Şcoala de balet în 1953 şi a absolvit Liceul de Coregrafie în 1962, fiind angajat, în acelaşi an, ca balerin la Teatrul „Constantin Tănase”, unde a apărut în spectacolul de revistă „Cărăbuş”.

În anul 1970, a devenit angajat al Teatrului „Fantasio” din Constanţa şi a primit derogare ca să fie maestru, devenind astfel şi coregraf. A dansat timp de peste opt ani pe scena acestui teatru, dar în acelaşi timp, a apărut şi în filme ori în emisiuni de televiziune, potrivit site-ului cinemagia.ro.

Cornel Patrichi a avut o contribuţie importantă la numeroase spectacole înregistrate la Televiziunea Română, unde a colaborat cu mari realizatori sau regizori de emisiuni: Valeriu Lazarov, Ovidiu Dumitru, Alexandru Bocăneţ.

Poate că emisiunile cele mai apreciate de public au fost acelea realizate de regizorul Alexandru Bocăneţ, cu care Patrichi a colaborat din 1968 până în 1977, când Bocăneţ a murit prematur, la cutremurul din 4 martie 1977. În acea perioadă a realizat, între altele, coregrafia la „Gala Lunilor”, o emisiune de televiziune care se bucura de mare succes în acea vreme, care a reunit nume mari ale scenei şi muzicii : Florin Piersic, Carmen Stănescu, Stela Popescu, Margareta Pâslaru, Marina Voica, Doina Badea, Aura Urziceanu, Mihaela Mihai, Aurelian Andreescu, Angela Similea, Corina Chiriac, Stela Enache - dar şi orchestra condusă de maestrul Sile Dinicu, menţionează site-ul TVR 1.

Patrichi a lucrat foarte mult în Teatrul de revistă „Constantin Tănase”, unde realiza coregrafia spectacolelor. A avut câteva ieşiri în străinătate înainte de 1990 - Paris (Franţa, 1965), Dresda (fosta Republică Democrată Germană, 1987) - unde a lucrat timp de o lună apoi, în acelaşi an, a plecat în Italia, unde s-a stabilit şi a înfiinţat o şcoală de balet - „Dance Studio Patrichi” (1988-2006).

A revenit în România în 1999, fiind invitat de actorul Florin Călinescu să conceapă coregrafia pentru o emisiune de televiziune pe care acesta o prezenta la acea vreme şi pentru care Cornel Patrichi a realizat 88 de spectacole de balet, în doar 11 luni. Mai târziu, în perioada 2008-2012, a făcut parte din juriul emisiunii de televiziune „Dansez pentru tine”.

Artistul a fost decorat de Preşedinţia României cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, la 23 februarie 2004. A murit la data de 5 aprilie 2016, în Bucureşti.