15 iunie: ziua tragediei cu 6 morți de la spectacolul Cenaclului Flacăra. „Woodstock-ul românesc“ a fost interzis atunci
0În 1839, inventatorul Charles Goodyear a descoperit vulcanizarea cauciucului, iar în 1848 a fost sfințit drapelul naţional tricolor de către Guvernul revoluţionar de la Bucureşti. În 1985 la spectacolul organizat de Cenaclul Flacăra, la Ploieşti, a avut loc o busculadă soldată cu cinci morţi.
1985: La spectacolul organizat de Cenaclul Flacăra la Ploieşti a avut loc o busculadă soldată cu cinci morţi şi mai mulţi răniţi, fapt care a dus la interzicerea cenaclului iniţiat şi condus vreme de 12 ani de Adrian Păunescu. În perioada 1973-1985, au avut loc 1.615 spectacole de muzică şi poezie.
Fenomenul numit Cenaclul Flacăra s-a stins într-o noapte furtunoasă la Ploieşti, pe 15 iunie 1985. Concertul susţinut de Adrian Păunescu pe stadionul Petrolului s-a încheiat cu 6 morţi şi 100 de răniţi. Episodul sângeros, trecut sub tăcere de autorităţile comuniste, a dus la interzicerea Cenaclului
După 12 ani de spectacole şi concerte, demarate în 1973, Cenaclul Flacăra a fost interzis în anul 1985. Ultima reprezentaţie, cea care a dus la închiderea Cenaclului de către autorităţile comuniste, s-a desfăşurat la Ploieşti, pe stadionul echipei Petrolul, în ceea ce se anunţa o frumoasă seară de vară, pe 15 iunie.
Era spectacolul cu numărul 1.615 al Cenaclului condus de Adrian Păunescu, concerte care ajunseseră la acel moment la nivelul actualelor turnee ale artiştilor străini. Sălile de spectacol şi stadioanele din ţară erau neîncăpătoare şi se vorbea deja despre un fenomen, „Woodstock-ul românesc“.
Amintirile unui martor ocular anonim
Sub protecţia anonimatului, un „martor ocular“ a povestit în mediul online experienţa, din perspectiva „puştanului de 17 ani“ pe care îi avea la spectacol. „Am fost pe stadion atunci. La tribuna a doua era întuneric şi lume puţină, răzleaţă, sau cupluri care se îmbrăţişau şi se sărutau. (…) La un moment dat, a început o vijelie năprasnică ce a smuls cortul care acoperea scena unde se ţinea spectacolul, undeva pe gazon în fata tribunei întâi, la mijlocul terenului. Vijelia a fost extraordinar de puternică şi s-a întrerupt şi curentul. Păunescu nu a încetat să vorbească şi să recite poezii. Încerca să ţină lumea în priză, sperând că o să înceteze vântul şi spectacolul o să continue. Dar nu a fost aşa. Ne ţineam de barele de metal de pe ultimul rând să nu ne ia pe sus vântul. Era întuneric beznă şi vântul scotea zgomote puternice, parcă urla“, povesteşte fostul fan al Cenaclului Flacăra.
„Eu am rămas în tribună până când s-a terminat vijelia, apoi am plecat acasă şi am trecut pe lângă porţile dărâmate, văzând totodată şi cadavrele tinerilor trase lângă poarta de acces“, a mai precizat „martorul ocular“.
1839: Charles Goodyear (1800-1860), inventator, a descoperit vulcanizarea cauciucului, procedeu prin care acesta devine insensibil la variaţiile de temperatură şi are proprietăţi mecanice şi de rezistenţă chimică superioare
Ulterior, a perfecţionat acest procedeu şi l-a patentat la data de 15 iunie 1844, scrie wikipedia.org
A lucrat încă din tinereţe în fabrica tatălui său, unde se produceau unelte agricole şi accesorii metalice. A încercat să conducă o afacere proprie, dar a eşuat. A descoperit întâmplător că, dacă este tratat cu sulf şi tratat termic, cauciucul nu mai este rigid la temperaturi joase, că îşi menţine elasticitatea şi astfel devine posibilă utilizarea acestui material la nivel industrial. A numit acest procedeu vulcanizare.
1848: A fost sfinţit drapelul naţional tricolor, adoptat prin decret la 14 iunie, de către Guvernul revoluţionar de la Bucureşti; drapelul avea culorile albastru, galben, roşu şi avea înscrisă deviza „Dreptate, Frăţie"
Tricolorul ca simbol al naţiunii româneşti apare la începutul secolului XIX odată cu renaşterea naţională a României : astfel, este de remarcat prezenţa celor trei culori în canafuri şi în picturile de pe pânza drapelului răscoalei lui Tudor Vladimirescu, în cadrul căreia li se atribuie pentru prima oară semnificaţia: „Libertate (albastrul cerului), Dreptate (galbenul ogoarelor), Frăţie (roşul sângelui)”. Tricolorul a fost adoptat întâi în Ţara Românească, în 1834 ca drapel de luptă, când domnitorul reformator Alexandru D. Ghica a supus aprobării sultanului Mahmud al II-lea modelul drapelelor şi pavilioanelor navale de luptă. Acest model era un „steag cu faţa roşie, albastră şi galbenă, având şi acesta stele şi pasăre cu cap în mijloc”. Curând, ordinea culorilor a fost schimbată, astfel încât galbenul să apară în centru.
În 1848, steagul adoptat de către revoluţionari ca drapel al Ţării Româneşti a fost tricolorul albastru-galben-roşu (cu albastrul sus, deci, conform semnificaţiei „Libertate, Dreptate, Frăţie”). Acest tricolor apare atunci de asemenea în Moldova, în Ardeal (de exemplu la Adunarea de la Blaj) şi până la Paris (unde este arborat la 26 aprilie 1848) de către studenţii români care salutau noul guvern revoluţionar cu un tricolor „ca semn al unirii moldovenilor cu muntenii” .
1940: Al Doilea Război Mondial: A fost fondat lagărul de exterminare de la Auschwitz, destinat iniţial oamenilor politici din Polonia
Auschwitz este locul unde peste 1,1 milioane de persoane şi-au găsit moartea după punerea în practică a Holocaustului, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Este cunoscut ca cel mai mare lagăr de exterminare nazist. Astăzi este un complex muzeal vizitat de milioane de turişti, din toate colţurile lumii.
Tabăra Auschwitz I se află chiar în oraşul polonez Oswiecim (voevodatul Polonia Mică, la 60 kilometri vest de Cracovia), iar Tabăra de Auschwitz II-Birkenau este la aproximativ doi kilometri de oraş, în satul Brzezinka.
În cele două tabere, au fost deportate 1,3 milioane de persoane. Numărul celor decedaţi este destul de greu de stabilit, dar se estimează că aproximativ 1,1 milioane de persoane, dintre care în jur de 90 la sută erau evrei, au murit în taberele de exterminare.
Din cei 1,3 milioane de persoane deportate la Auschwitz-Birkenau, 1,1 erau evrei (aduşi din diferite ţări), între 140.000-150.000
1946: S-a născut Demis Roussos, cântăreţ grec (d. 2015)
Roussos a atins pentru prima dată succesul ca membru (vocalist şi basist) al formaţiei Aphrodite's Child, în care a fost coleg cu Vangelis. Împreună au înregistrat cântece precum „Rain and Tears”, „Marie Jolie” şi „It's Five a Clock”, iar la începutul anilor '70 au lansat albumul conceptual 666.
După această etapă, Roussos şi-a investit energia în propria carieră solo. În timp ce primul său album a fost un proiect necomercial, Demis Roussos s-a orientat mai târziu spre genul şlagăr, lansând cântece precum „Forever And Ever”, „Goodbye, My Love, Goodbye” şi „My Friend the Wind”. A cântat în mai multe limbi.
De-a lungul carierei sale, Roussos a vândut peste 60 de milioane de albume în lumea întreag
1964: S-a născut Courteney Cox, actriţă americană
Courteney Cox a primit în 20203 o stea pe Aleea Celebrităților, însă la ceremonie nu i-au fost alături decât două prietene din marea gașcă ”Friends”.
Se pare că bărbații din celebrul show s-au extras de la sărbătoarea actriței. Courteney Cox, a fost omagiată cu o stea pe Aleea Celebrităților, pentru rolul Monica Geller din ”Friends”. Marea bucurie a fost împărțită cu cele mai bune prietene ale sale din serial, Jennifer Aniston și Lisa Kudrow. Bărbații care făceau furori cu rolurile lor în show-ul de comedie s-au lăsat așteptați. Matt LeBlanc, Matthew Perry și David Schwimmer au fost marii absenți de la ceremonia lui Courteney Cox.
Cele trei doamne, în schimb, s-au întrecut în amabilități și declarații. Actrițele Courteney Cox, Jennifer Aniston și Lisa Kudrow s-au lăudat cu prietenia lor solidă de peste 30 de ani, menționând public că ele sunt ”ca surorile”.
Se pare că actrița avea mai multe lucruri în comun cu personajul ei din Friends pe lângă faptul că niciuna dintre ele nu știa să danseze. Ambele s-au luptat cu infertilitatea. În cele din urmă, Courteney Cox și fostul ei soț, David Arquette, au apelat la fertilizarea in vitro. Au o fată împreună.
Când vine vorba de cariera ei, Cox recunoaște că a avut probleme și nu s-a simțit mereu sigură pe ea. În ciuda statutului ei de superstar, Cox a spus că încrederea în ea a fost la un nivel foarte scăzut în urmă cu câțiva ani, după ce a filmat un episod pilot pentru un serial care nu a mai ajuns în producție.
1986: Feli, cântăreaţă şi compozitoare română
Felicia Donose, cunoscută mai bine sub numele de scenă Fely sau Feli este o cântăreaţă şi compozitoare română care a devenit cunoscută odată cu participarea la emisiunea-concurs Vocea României în anul 2012.
Debutul în muzică a avut loc în adolescenţă, când a fost atât vocea, cât şi compozitoarea trupei pop-rock, Aliens. Feli a colaborat cu Edi Schneider cunoscut ca Dj Phantom, iar apoi s-a îndreptat spre genul hip-hop, unde s-a implicat în câteva proiecte muzicale cu Grasu XXL, Puya şi Guess Who
2019: S-a stins din viață Franco Zeffirelli, regizor italian de film (n. 1923)
Zefirelli, care s-a născut la Florența, a devenit cunoscut pentru spectacolele de operă şi pentru adaptările cinematografice ale unor opere de Shakespeare, pentru care a şi primit două nominalizări la Oscar.
A intrat la Universitatea din Florenţa pentru a studia arhitectura, în anii studenţiei implicându-se în spectacolele companiei de teatru a universităţii. În timpul ocupării Italiei de către trupele germane, în cel de-al Doilea Război Mondial, Zeffirelli a întrerupt studiile şi a lucrat ca translator.
După încheierea războiului, a mers la Roma pentru a urma o carieră în teatru. S-a alăturat companiei Morelli-Stoppa a lui Luchino Visconti, unde a fost atât actor cât şi regizor de scenă. A lucrat cu Visconti la pelicula "La terra trema" (1948), dar şi la alte producţii.
Producţia "Romeo and Juliet", lansată la 8 octombrie 1968, a constituit una dintre cele mai reuşite pelicule ale regizorului italian, care a fost şi nominalizat la Oscar şi la Globurile de Aur pentru cel mai bun regizor, menţionează www.imdb.com. Pentru această producţie a primit premiul "David di Donatello".
Seria televizată "Jesus of Nazareth" (1977) a fost un succes apreciat atât de publicul larg cât şi de critici.
Pelicula biografică "Callas Forever" (2002), un omagiu adus artistei internaţionale Maria Callas, a fost filmată în Bucureşti, Andaluzia şi Paris şi a fost un succes atât din punct de vedere al încasărilor, cât şi în ceea ce priveşte costurile.
În 1999, a fost recompensat cu premiul special al Festivalului internaţional de film "Karlovy Vary" pentru contribuţia sa la dezvoltarea cinematografiei mondiale. A obţinut, în 2003, premiul Festivalului internaţional de film de la Palm Springs pentru munca depusă în calitate de regizor.
Se încarcă comentariile...
