12 aprilie: Se stinge din viață Franklin Roosevelt, singurul președinte al SUA cu patru mandate
0În ziua de 12 aprilie, se stinge din viață cunoscutul președinte american Franklin Roosevelt, iar Ștefan cel Mare poartă prima bătălie, la Doljești.
1457: Ștefan cel Mare l-a alungat din scaunul țării pe Petru Aron
Bătălia de la Doljești, Neamț, este prima bătălie purtată de Ștefan cel Mare, cea în care l-a învins pe Petru Aron, cel care i-a ucis tatăl. După această confruntare, voievodul s-a îndreptat spre Suceava.
„Dorind să răzbune moartea tatălui său, tânărul Ştefan pătrunde în Moldova cu sprijinul lui Vlad Ţepeş. Adună sub steaguri circa 6 000 de oameni cu care se îndreaptă spre Suceava pentru a-l da jos pe Petru Aron. Lupta are loc la Doljeşti, pe Siret, la data de 12 aprilie 1457, încheindu-se cu înfrângerea lui Petru Aron“, potrivit unei rubrici de pe Facebook intitulată de pe Facebook, „Dreptul la neuitare“.
Ştefan a fost fiul domnitorului Bogdan al II-lea, asasinat în primăvara anului 1451 de fratele său vitreg, Petru Aron. „În anul 6959 (1451), luna octombrie 16, a venit Petru voievod numit Aron, noaptea şi a năvălit asupra lui Bogdan la Răuseni, vineri în zori şi i-au tăiat capul“, se arată în „Letopiseţul anonim“ al Moldovei.
1944: Se încheie prima bătălie de la Târgu Frumos
Un conflict mai puțin cunoscut purtat de România în cel de-al Doilea Război Mondial este bătălia de la Târgu Frumos, în care țara a luptat alături de Germania Nazistă contra Uniunii Sovietice.
Potrivit Historia, acestea au fost luptele preliminare în care trupele sovietice au obținut unele succese tactice, și care au condus la prima bătălie pentru cucerirea orașului Târgu Frumos, pe care Armeegruppe Wöhler era hotărât să nu-l piardă.
În avangarda Armatei 27 sovietice, Corpul 35 Pușcași de Gardă și-a reluat înaintarea spre sud, din regiunea Hârlău spre Târgu Frumos, în dimineața zilei de 9 aprilie, având în eșalonul I Diviziile 206 și 202 Pușcași. După ce pușcașii Diviziei 206 au respins trupele române din Târgu Frumos, zonele adiacente au început să pregătească poziții defensive la sud și sud-vest de oraș.
Între timp, în sectorul de atac al Armatei 40 de la vest de Târgu Frumos, Divizia 42 Pușcași, aflată în avangarda Corpului 51 Pușcași, a capturat Pașcaniul de la trupele Diviziei 6 Infanterie române în după-masa zilei de 9 aprilie, iar forțele Diviziei 232 Pușcași din același corp au atac pozițiile române, situate la 27 km N de Târgu Frumos. Simultan, la est de Târgu Frumos, detașamentele înaintate ale Armatei 2 Tancuri, care se duelase cu mica grupare tactică din Divizia 24 Blindate la nord de Podu Iloaiei, au încercat să sprijine lupta infanteriei proprii din regiunea Târgu Frumos, dar nu au putut rupe lupta cu defensiva germană. Acest lucru a permis unităților române și germane un respiro important, necesar pentru a reacționa eficient la noua amenințare.
În seara de 9 aprilie, cele trei divizii de pușcași din eșalonul I al Corpului 35 Pușcași (Armata 27) au capturat Târgu Frumos și au realizat o pătrundere adâncă de peste 11 km în dispozitivul defensiv al trupelor române de la sud și sud-est de oraș.
Luptele s-au desfășurat în zona Podu Iloaiei-Târgu Frumos, astfel că la Germania a atacat spre vest de-a lungul comunicației dintre cele două orașe, pe două coloane care se deplasau la nord și la sud de acest drum trupele sovietice de valoarea unui corp de armată aflate la sud de Târgu Frumos.
Pe parcursul zilei de 12 aprilie, infanteria din Regimentul de Grenadieri, sprijinită de tunuri AT autopropulsate, a lichidat ultimele elemente din Diviziile 206 Pușcași și 3 Aeropurtate încercuite într-o mică pungă la vest de oraș și au extins linia de apărare a regimentului cu câțiva kilometri către vest, unde s-a realizat legătura cu unitățile Diviziei 1 Gardă, formând un front defensiv continuu la vest de oraș. În flancul drept al Germaniei se afla o grupare tactică de luptă formată din Divizia 24 Blindate, care la rândul său se învecina cu Divizia 7 Infanterie română, care apăra un sector situat la nord-vest de Iași.
1945: Se stinge din viață Franklin Delano Roosevelt, al 32-lea președinte al SUA
Născut la 30 ianuarie 1882, în New York, SUA, Franklin Delano Roosevelt a fost cel de-al 32-lea președinte al Statelor Unite, dar și singurul care a rămas în funcție timp de patru mandate.
În ciuda oboselii sale evidente din cauza vârstei și a impactului celui de-al Doilea Război Mondial, el a continuat să fie un lider influent, cu o viziune clară asupra viitorului Americii. Alegerile din 1944 au fost un moment definitoriu pentru politica americană, aducând în prim-plan atât realizările sale, cât și erorile care au marcat acest mandat istoric, scrie Rador.
În 1900, Roosevelt a intrat la Universitatea Harvard, acolo unde a căzut sub vraja vărului său, Theodore Roosevelt, care urma să devină președinte anul următor.
Tot atunci, potrivit Britanica, Franklin a cunoscut-o și pe Eleanor Roosevelt, nepoata lui Theodore, care se ocupa cu activismul civic în New York City. Cei doi s-au căsătorit în 1905.
Bolnav de poliomelită, sau paralizia infantilă, Roosevelt a devenit în 1928 guvernatorul New York-ului. Acesta s-a plimbat în tot statul arătându-le newyorkezilor că boala de care suferea nu i-au afectat reziliența și vitalitatea tinerească care i-au determinat pe oameni precum Howe să prezică un mare succes politic.
În ziua alegerilor, Roosevelt câștigă cu 25.000 de voturi, devenind guvernatorul statului.
În 1933, Roosevelt câștigă primul mandat la președinție, succedându-i lui Herbert Hoover. În primul mandat, acesta s-a concentrat pe reducerea taxelor în cazul fermierilor și pe furnizarea de utilități publice mai ieftine pentru consumatori.
Ajungând în 1944, campania pentru al patrulea mandat s-a desfășurat într-un context internațional și național extrem de complex. Al Doilea Război Mondial se afla în plină desfășurare, iar Roosevelt se confrunta cu o provocare enormă: liderii americani trebuiau să țină sub control atât frontul extern, cât și cel intern.
În aprilie 1945 a călătorit la cabana sa din Warm Springs, Georgia pentru a se odihni. În după-amiaza zilei de 12 aprilie, în timp ce stătea pentru un portret, a suferit o hemoragie cerebrală masivă și a murit câteva ore mai târziu.
1961: Se stinge din viață fizicianul român Gheorghe Manu
Născut la 13 februarie 1903, la București, Gheorghe Manu a fost un fizician de renume mondial, descendent al unei vechi familii de intelectuali patrioți, fiind nepotul generalului George Manu care s-a distins în Războiul de Independență.
Ca opțiune politică, scriu cercetătorii CNSAS, a fost legionar. Aderând la această mișcare în anul 1937, după finalizarea studiilor sale pariziene, anul în care Legiunea a atras o serie de tineri intelectuali de mare valoare.
George Manu a activat în Mișcarea Națională de Rezistență din România, grupare ce lupta pentru eliberarea de sub dominația sovietică, încercând să se pregătească pentru eventualitatea unui război între URSS și puterile occidentale. În 1946, la Curtea Militară de Casare și Justiție, este judecat procesul organizațiilor subversive.
În 1954, fizicianul a revenit în Aiud de la mina de plumb Baia Sprie cu un lot de 60 de deținuți.
Chiar și în acest condiții, el a fost dascăl în închisoare pentru mulți tineri care fuseseră arestați de pe băncile școlii sau ale universităților și care erau, prin urmare, cu studiile neterminate.
Bolnav de tuberculoză, a decedat la 12 aprilie 1961, în penitenciarul Aiud.
1965: Se naște fotbalistul român Mihai Stoica
Născut la 12 aprilie 1965, la Sibiu, Mihai Stoica, sau Meme Stoica, a fost un fotbalist român, care în prezent ocupă funcția de manager general al FCSB.
Acesta a jucat la echipele Metalosport Galați, Oțelul Galați, Victoria Râmnicu Sărat și Șantierul Naval Tulcea - SNT până în 1992, când a ocupat funcția de director executiv, timp de 10 ani, la Oțelul Galați.
În perioada 2004-2007, Meme Stoica devine președinte la Steaua București, după care, până în 2010, la Unirea Urziceni. Revine la Steaua București în 2010.
În martie 2014, a fost condamnat de o curte de apel din România la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni de închisoare pentru spălare de bani și evaziune fiscală în legătură cu transferul a 12 fotbaliști români în străinătate. În februarie 2016, a fost eliberat condiționat din închisoare, și la scurt timp a revenit la Steaua în postura de director sportiv.
2022: Se stinge din viață Traian Stănescu, actor român
Actorul Traian Stănescu a decedat la 12 aprilie 2022, la vârsta de 82 de ani.
Născut la 27 martie 1940 în Făget, judeţul Timiş, Traian Stănescu a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în 1961, clasa profesor G.D.Loghin şi a fost repartizat la Teatrul de Stat Piatra Neamţ (actualmente Teatrul Tineretului), în perioada 1961-1964.
Revine ulterior la Bucureşti, mai întâi la Teatrul Giuleşti, apoi la Teatrul Mic, pentru ca din 1968 să devină actor al Teatrului Naţional „I. L. Caragiale”, iar din 2002 societar de onoare al acestuia.
A jucat în nenumărate piese pe parcursul carierei, dintre care amintim : „Enigma Otiliei”, „Regele Lear”, „Richard al III-lea”, „Cine are nevoie de teatru”, „Orfeu în Infern”, „Ondine”, „Amanţii insângeraţi”, „Sâmbata, duminică, luni”.
În film, a apărut în „Dragoste lungă de-o seară” (regia Horea Popescu, 1964), „Castelanii” (regia Gheorghe Turcu, 1967), „De trei ori Bucureşti” (regia Horea Popescu, 1967), „Surorile Boga” (regia Iulian Mihu, 1968), seria „Mărgelatu” (regia Doru Năstase şi Gheorghe Vitanidis, 1980-1986), „Probleme personale” (regia David Reu, 1981), „Orgolii” (regia Manole Marcus, 1982).
Se încarcă comentariile...
