De ce ascensiunea Chinei nu înseamnă sfârşitul dominanţei americane. Opţiunile SUA pentru prevenirea unui atac asupra Taiwanului

De ce ascensiunea Chinei nu înseamnă sfârşitul dominanţei americane. Opţiunile SUA pentru prevenirea unui atac asupra Taiwanului

FOTO SHUTTERSTOCK

Ascensiunea Chinei nu poate fi pusă la îndoială, dar să nu grăbim să anulăm dominanţa Americii, scrie Michael O’Hanlon, analist la centrul de reflecţie Brookings Institution, într-o analiză publicată de USA Today. China nu îşi va asuma un risc de război, iar America are opţiuni pentru a menţine pacea.

Ştiri pe aceeaşi temă

Deşi bătăliile comerciale între SUA şi China s-au mai atenuat, pe alte planuri China şi-a intensificat capacităţile: a testat o armă hipersonică; a trimis avioane de luptă în zona de apărare aeriană a Taiwanului şi a proferat ameninţări la adresa insulei pe care o consideră teritoriul său; prinde teren în cursa pentru inteligenţă artificială; îşi extinde arsenalul nuclear cu sute de focoase, potrivit avertismentelor oficialilor militari şi de informaţii, iar Comandamentul Indo-pacific din Hawaii estimează că, având în vedere modernizarea continuă a capacităţii militare, va putea încerca preluarea Taiwanului în şase ani.
 
Deşi aceste tendinţe sunt îngrijorătoare şi grave, sunt totuşi departe de a reprezenta profeţii: China îşi flexează muşchii mai degrabă decât să se pregătească de război.
 
China depinde prea mult pentru succesul ei de o ordine internaţională stabilă. Asta nu înseamnă că America ar trebui să lase garda jos sau să renunţe la arta războiului într-o eră de relativă pace. Dimpotrivă, e necesar să-şi sporească arsenalul economic şi militar pentru gestionarea crizelor. Fără panică, altminteri riscul de a declanşa crize de proporţii înspăimântătoare este mare.
 

China nu-şi permite să rişte

 
America are o mulţime de puncte forte -  un buget militar de trei ori mai mare. În plus, China e depăşită şi de aliaţii europeni ai SUA şi cei din Asia de Est luaţi împreună (e adevărat totuşi că nu toţi ar lua parte la un război în Pacific).
 
Naţiunile europene şi SUA reprezintă o piaţă de consum de peste un miliard de cumpărători înstăriţi de care China are nevoie pentru susţinerea economiei orientate spre export.
 
Din 1945 încoace, 14 preşedinţi americani, republicani şi democraţi deopotrivă, au susţinut o ordine internaţională bazată pe reguli care a stabilit principii foarte puternice împotriva agresiunii interstatale -  un motiv pentru care un atac al Chinei asupra Taiwanului ar fi o decizie extrem de riscantă pentru preşedintele Xi Jinping.
 
Reacţia  mondială la un atac militar - de altfel acesta ar fi scenariul cu adevărat tulburător din pricina potenţialului său de a zgudui pacea globală - ar fi probabil unită şi puternică. China e conştientă de asta. 
 
„Din acest motiv sunt de părere că comandamentul indo-pacific şi celelalte structuri guvernamentale ar trebui  să dea dovadă de prudenţă şi reţinere în privinţa retoricii. Chiar dacă are o capacitate crescândă şi poate încerca să preia Taiwanul, ştie bine că de fapt o astfel de tentativă ar fi o aruncare de zaruri de proporţii cosmice care s-ar justifica doar în circumstanţe cu adevărat extreme”, scrie Michael O’Hanlon.

 

Opţiunile Americii contra Chinei

 
Dincolo de atuurile de ansamblu, o serie de factori concreţi lucrează în favoarea SUA astfel încât ascensiunea Chinei să fie împinsă într-o direcţie în general paşnică.
 
America se bucură de numeroase avantaje în privinţa tehnologiilor de vârf între care cea a avioanelor invizibile, submarine, platforme de lovire cu rază lungă de acţiune precum portavioanele. China are o armată mai mare în anumite privinţe - ca număr de trupe şi de vase - dar SUA sunt mai experimentate şi cu capacităţi superioare: nave de tonaj mai mare, de pildă.
 
America poate răspunde unei militarizări a insulelor cu instalarea de baze suplimentare în regiunea indo-pacifică sau consolidarea parteneriatelor de securitate, de pildă cu India. Reacţia trebuie să fie proporţională şi măsurată - ideea este însă că SUA are nenumăraţi aliaţi, ceea ce nu e valabil pentru China. Apoi, SUA au o capacitate militară globală ce poate menţine accesul la Marea Chinei de Sud chiar în condiţiile în care China pretinde eronat şi periculos că sunt apele ei teritoriale.
 
Totuşi, dacă China se decide să atace Taiwanul în scopul reunificării, este mult mai plauzibilă o blocadă (combinată cu atacuri cibernetice) decât o invazie directă. Desfăşurarea unor nave masive în apropierea coastelor unui adversar vigilent este o treabă dificilă în epoca armelor cu precizie înaltă şi a minelor avansate. În scenariul blocadei, pe de altă parte, există şi alte opţiuni decât lupta, şi anume războiul economic cu suportul armatei pentru a bloca accesul Chinei la petrol şi alte bunuri ce vin din Golful Persic şi Africa.

 

Gestionarea ascensiunii Chinei

 
„Naţiunile trebuie să-şi diversifice şi să-şi întărească economiile, precum şi lanţurile globale de aprovizionare subiacente, astfel încât să nu permită Chinei un avantaj superior în cazul unor viitoare războaie economice”, conchide analistul american.
 
„Gestionarea ascensiunii Chinei va fi o provocare pentru America şi aliaţii ei în generaţia următoare”, scrie analistul, însă creşterea rezistenţei militare şi politice pune la dispoziţie mijloacele necesare pentru menţinerea păcii. 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările