Ce înseamnă un mandat Joe Biden?

Noul mandat Joe Biden anunţă, mai întâi, nu numai meritocraţia şi profesionalismul revenit în prim planul politicii americane, cât o revenire la elitele naturale şi profesionale, la elitele profunde ale societăţii americane. Toate revin la conducerea statului american. Ştiinţa, argumentul, inclusivitatea sunt definitorii într-un mandat de care America avea nevoie după furtuna, taifunul pe care le-a stârnit histrionicul Donald Trump.

Nu înseamnă că preşedintele republican nu şi-a avut rolul lui în scuturarea Americii şi a lumii, în resetarea fixurilor şi politicilor perene care nu aduceau rezultate. Donald Trump a adus, dincolo de maniera sa asertivă, directă şi nepotrivită deseori, o regăsire a unor resorturi şi formule care altfel erau de negândit. Dar epoca Trump a creat prea multe diviziuni, s-a bazat prea mult pe emoţie, populism, percepţii alterate şi abordări extreme, la risc maxim, pentru ca America şi lumea să mai poată supravieţui unui al doilea mandat, cu atât mai mult unul neîngrădit de perspectiva nevoii de a fi reales.

Ca fundamente şi statistic, este cel mai competitiv scrutin prezidenţial, cu o prezenţă la urne care validează şi legitimează noul mandat puternic al lui Joe Biden. Atât Preşedintele ales Joe Biden, cât şi învinsul său, preşedintele în exerciţiu Donald Trump, sunt cei mai votaţi candidaţi la alegerile prezidenţiale, cu 74 respectiv 70 de milioane de voturi. O victorie dincolo de dubii şi cu deplinul control juridic al procesului electoral pe care echipa de avocaţi ai lui Donald Trump, conduşi de către Rudy Giuliani o vor împinge până la limitele cunoaşterii şi probării oricărei nelămuriri de natură electorală.


FOTO AFP

De la breaking news şi impredictibilitate la conformism şi normalitate

Alegerea lui Joe Biden arată Americii că se poate câştiga cu cinste, adevăr, bunătate şi dorinţa de bine. Biden se anunţă – nu se putea altfel - un preşedinte unificator şi constructiv, şi ne aşteptăm ca în administraţia sa să fie regăsită negocierea şi inclusivitatea care vizează şi cealaltă jumătate a Americii, dar şi reprezentanţi dintre republicani şi independenţă la Casa Albă şi în cabinet, cu atât mai mult cu cât avem de a face cu un preşedinte moderat, de centru, care respinge extremele şi doreşte o guvernare într-o formulă cât mai bi-partizană, fără a uita victoria democraţilor care l-au susţinut.

Vom avea un Joe Biden plictisitor de conformist şi de corect politic. Fără fanfaronadă, fără emfază superficială, fără formulări bombastice şi fără populism sforăitor. Joe Biden, un catolic practicant, cu o întreagă istorie tragică în spate, cu experienţele înfrângerilor şi pierderilor sufleteşti, cu încercări puternice, este cel care oferă mai departe echilibru într-o Americă divizată, cu falii majore. Un democrat de centru, înclinat spre compromisul cu cealaltă parte, cu Republicanii, care-şi doreşte reunificarea naţiunii americane, vindecarea, refacerea punţilor dintre oameni, eliminarea extremelor, refacerea coeziunii societale, acoperirea prăpastiei interne din societatea americană.

Decenţa, politeţea şi credinţa lui Mike Pence, forţa sa internă de a echilibra furtuna, taifunul Trump în administraţie, le vom putea avea de această dată chiar în postura prezidenţială, cu mai puţine turbulenţe şi fără a ataca libertăţile câştigate de către femei, prin politicile excesive anti-avort sau ale discriminării de gen. Şi vom vedea revenit spiritul critic decent şi serios în prim plan, înlocuind susţinerile oarbe ale unor politici prezidenţiale nefaste sau explicarea dificilă a apucăturilor mai fruste, directe şi complet nepotrivite ale unui preşedinte american inadecvat timpurilor actuale şi realităţilor democratice ale secolului 21, aşa cum a fost situaţia în mandatul anterior.

Partidul Democrat şi Partidul Republican au nevoie ambele de o refondare

Dezbaterea despre situaţia partidelor politice majore din Statele Unite e una ce datează de multă vreme. Ca şi chestiunile legate de bipartidism, de sistemul de vot first pass the post – câştigătorul ia tot, care concentrează şi segregă societatea, dar şi sistemul primarelor în alegerea preşedinţilor, care duc spre candidaţi din miezul partidelor şi departe de centru, sistem ce întăreşte falia societală şi politică.

De această dată, principala problemă este cea a Partidului Republican după Trump. Înfrângerea e mai mult decât una de nume, e şi una legată de umbra lui Trump în partid. Aici o parte importantă dintre membri s-au retras din prim plan. O întreagă grupare conservatoare a alcătuit grupul Never Trump. În plus, unii nu au vrut să se asocieze pur şi simplu cu preşedintele ales în 2016 – vezi Paul Ryan, preşedintele Camerei Reprezentanţilor, cel care a preferat să nu mai candideze decât să fie asociat politicilor şi să-l apere pe Trump. Toate aceste răni trebuie vindecate, aşa cum trebuie integraţi sau marginalizaţi oamenii lui Trump şi trumpismul. Asta în condiţiile în care rămâne problema dorinţei unei noi candidaturi Trump în 2024.

Şi în Partidul Democrat apar câteva falii majore şi semnale politice la fel de importante. Candidaţi progresişti şi de stânga, mai ales cei din zona extremă, au pierdut în state în care Biden a câştigat. Acest fapt arată clar că extrema naşte extremă şi că cetăţeanul american mediu respinge extrema progresistă, aberaţiile şi excesele stângii în egală măsură cum respinge extrema dreaptă. Şi aici, Democraţii trebuie să-şi facă ordine în partid, să definească liniile directoare şi mai ales limitele pentru intrarea în mainstream şi în zona de reprezentanţi ai săi în organismele alese. Deja cabinetul Biden ne va arăta cât şi până unde acceptă noul preşedinte o ingerinţă de această factură şi cum limitează abordările voluntare şi asertive ale extremelor. Strigătele referitoare la desfiinţarea poliţiei sau lăsarea poliţiei fără finanţare au costat mult Partidul Democrat.

Nu mai puţin adevărat este că toleranţa şi coexistenţa, concesiile şi inclusivitatea trebuie să fie valori îmbrăţişate de ambele părţi. O societate are şi partea conservatoare, de tradiţie şi memorie, de istorie şi legături cu naţiunea fondatoare cât şi partea liberală, progresistă, de inovare, schimbare, activism, inventivitate şi antreprenoriat deopotrivă. Dar abordările extreme şi care rănesc trebuie marginalizate, aşa cum şi intoleranţa sau etichetarea conservatorilor şi blamarea lor, a convingerilor şi a modului de viaţă sunt la fel de reprobabile: dorinţa lor de a-şi putea trăi viaţa în mod tradiţional american e la fel de legitimă.


FOTO EPA-EFE

America lui Biden la nivelul lumii

Excepţionalismul natural al Americii, dimensiunea extraordinară a realizărilor şi nivelului în sferele economică, militară, academică, de cercetare şi inovare sunt realităţi incontestabile. Dar din această caracteristică trebuie să dispară egoismul naţional, reliefat în sloganul America first! America a realizat după epoca Trump că izolaţionismul sau acest tip de egoism politic duce la o Americă mai slabă, nu la una mai puternică. Fără parteneri şi aliaţi, America îşi pierde semnificaţia şi rolul global, iar gesturile sale la nivel global pot fi lesne interpretate drept acţiuni unilaterale destructive, nu constructive.

Statele Unite trebuie să revină la asumarea responsabilităţilor sale la nivelul lumii proporţional cu forţa şi puterea sa. De altfel, noul mandat Biden va avea şi politici de continuitate – cele gândite şi evaluate la nivelul establishmentului american - şi politici profund revizuite precum cele legate de retragerea din trumpism şi izolare, din competiţia cu aliaţii şi partenerii, care nu au dus la nimic bun. America are nevoie de aliaţi şi parteneri în gestiunea lumii de mâine.

Gestionarea globalizării, revenirea la multilateralism, la organizaţiile multilaterale şi acordurile de liber schimb, la preocupările generale ale societăţii americane şi globale vor rămâne în prim plan. Ca şi revenirea în Acordul de la Paris de combatere a încălzirii globale, în JCPOA - acordul nuclear iranian, dacă şi Teheranul intră în spaţiul respectării stricte a angajamentelor, revenire în Acordurile comerciale trans-pacific - TTP, şi trans-atlantic - TTIP. Revizuirea în bine a acestor acorduri este un plus.

Dar ceea ce e mai important, vom avea o schimbarea de manieră în abordarea politicii externe. Altfel marile teme rămân combaterea pandemiei de coronavirus, relansarea economică după pandemie, China, Orientul Mijlociu, Europa, relaţiile cu Rusia, Coreea de Nord, Iran, terorismul. Şi relaţia transatlantică trebuie refondată şi încrederea recâştigată. Cu respectarea Defense Pledge – angajamentului de investire a 2% din PIB în apărare şi împărţirea echitabilă a responsabilităţilor. Revenirea la multilateralism şi retragerea din înclinaţia spre politică de putere şi politica de Mare Putere este o altă caracteristică de aşteptat de la mandatul Biden.


FOTO Shutterstock

Tranzacţionismul, rivalitatea cu China, readucerea Rusiei la respectarea regulilor internaţionale

Tranzacţionismul mercantil se schimbă pe negociere şi inclusivitate. Politicile mari, strategiile Americii rămân. China rămâne competitorul fundamental, globalizarea disproporţionată şi competiţia incorectă, acumularea şi concentrarea comerţului şi producţiei manufacturiere globale de către Beijing sunt nesănătoase şi vor fi combătute. Repatrierea industriilor şi investiţiilor americane din China va continua, ca şi dislocarea Chinei din comerţul şi din lanţurile globale, acolo unde nu e nevoie absolută de ea şi există alternative.

Readucerea la dimensiunea reală a Chinei şi a dezvoltării chineze, la nivelul dinamismului chinez şi a inventivităţii chineze, sunt lucruri de aşteptat şi pe parcursul mandatului Biden. Chiar dacă este un deziderat care se obţine fără un război declarat economic şi fără forţări investiţionale artificiale. Dar şi fără furt de proprietate intelectuală şi fără dorinţe de dominaţie ale lumii, fără instrumentarul de război cibernetic şi tendinţa de dominaţie a internetului pe care le revendică şi le practică azi China.

Vom avea o China îndiguită natural şi readusă la un comportament normal, care să înveţe din lecţiile pandemiei care au revelat aberaţii în comerţul mondial şi concentrări nepermise. O lume într-un bipolarism ce poate evolua la nivelul unor acorduri de tip G2, în care şi China să-şi asume responsabilitatea aferentă propriei poziţii şi câştiguri globale. Şi cu Rusia revenită la statutul de putere medie regională.

Administraţia Biden va reveni la postura de cea mai reticentă formulă democrată în angajarea Rusiei fără a avea schimbări majore şi revizuiri de ambiţii globale, de asertivitate şi retragerea din agresiune a Moscovei şi a Kremlinului. După ingerinţa în alegerile din 2016, hackingul asupra mailurilor lui Hillary Clinton şi la adresa Comitetului Naţional Democrat, Democraţii au cea mai clară dorinţă de a condiţiona evoluţia şi relaţiile cu Rusia de o revenire a acesteia în limitele dreptului internaţional şi la respectarea regulilor internaţionale. O demonstrează şi susţinerile electorale, şi numeroasele sancţiuni votate în Camera dominată de democraţi.