America după Trump: a doua zi după alegeri

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO EPA-EFE
FOTO EPA-EFE

Alegerile americane, cel mai fantastic spectacol al democraţiei la nivel mondial, se apropie de momentul în care îl vom cunoaşte pe viitorul preşedinte american. După toate probabilităţile şi indicaţiile, Democratul Joe Biden este noul Preşedinte al Statelor Unite. La ora când scriu acest material, alegerile nu sunt încheiate, nici recunoscute.

E de aşteptat anunţul oficial în fiecare stat american, fapt ce mai poate fi întârziat de etajul legal al dubiilor asupra unor categorii de voturi, a unor proceduri sau detalii tehnice. Dar deja putem să ne gândim cum va arăta America de după Trump.

Calcule şi opţiuni: Donald Trump nu mai poate ajunge preşedinte.

La această oră, alegerile americane sunt încă departe de final. Dar frumuseţea şi soliditatea democraţiei este dată exact de această întreprindere majoră a procesului electoral într-o ţară în care s-au exprimat peste 140 milioane de voturi, şi continuă să vină, unde lumea a stat la cozi câte 11 ore înainte de data de 3 noiembrie pentru a vota, unde peste 100 milioane de voturi au venit până în ziua votului(prin poştă şi anticipat), din obişnuinţă dar şi din motive de pandemie. Aşa cum la fel de corect e şi etajul juridic al procesului electoral care trebuie parcurs, statul de drept funcţional în America garantând oricui că se poate adresa curţilor de justiţie pentru a obţine controlul complet al integrităţii procesului electoral, inclusiv în ceea ce priveşte respectarea strictă a criteriilor tehnice, a procedurilor de validare, numărare şi raportare a votului. 

La această oră raportul formal al voturilor este de 253-213 electori. Sistemul american complex face ca, de fapt, în prima marţi din noiembrie, o dată la 4 ani, să se voteze electorii, reprezentanţii şi senatorii, împreună cu alţi 11 guvernatori şi numeroase teme de referendum în diferitele state. Sistemul cu electori este cel care garantează faptul că noul preşedinte american va reprezenta cel mai bine federaţia, pentru că are o susţinere cea mai potrivită şi mai răspândită la nivelul celor 50 de state americane.

De altfel sistemul de electori acomodează nevoile şi reprezentarea statelor mai mici. Fiecare stat are câte doi senatori, care se regăsesc în 100 de electori, şi un număr de reprezentanţi în Camera Reprezentanţilor proporţional cu populaţia – în total 468, care dau alţi 438 electori. Consiliul cu cei 568 de electori reunit la 14 decembrie este cel care votează şi-l desemnează pe Preşedintele Statelor Unite ale Americii. O alegere indirectă, care reflectă caracterul federal al statului american.

Acum, în discuţie mai sunt 6 state care trebuie decise, dar în situaţia în care Joe Biden are nevoie de doar 16 voturi pentru a ajunge la 50% dintre electori, 269. Şi deja în statul Georgia numărătoarea a ajuns la ultimul 1%, adică circa 50.000 de voturi, toate venite prin poştă, deci majoritar democrate, fapt care asigură cele 16 voturi de control care blochează în orice caz posibilitatea ca Donald Trump să mai ajungă preşedinte pentru un nou mandat. În rest, democraţii conduc în Nevada, Arizona şi se apropie în Pennsylvania, în timp ce republicanii vor lua, cel mai probabil, Carolina de Nord şi Alaska, ca şi un post în statul Maine, singurul care nu merge pe regula câştigătorul ia tot, ci împarte voturile pe districte.

Strategii de campanie concurente: avantajul şi efectele secundare ale votului anticipat şi prin poştă

Cele două mari martide, GOP – Republicanii şi Partidul Democrat au ales două strategii complet diferite pentru alegerile prezidenţiale, cele pentru întreaga Cameră a Reprezentanţilor – 468 de locuri pntru un mandat de 2 ani– şi o treime din Senat – 34 de locuri în acest an, după decesul regretatului John Mc Cain, mandate pentru 6 ani. Astfel, Democraţii au recomandat votul anticipat şi prin poştă până în ziua votului, pentru a evita efectele pandemiei de coronavirus, îmbulzirea la urne şi cozi prea lungi sau abandonul şi nevotarea. A fost forma lor de mobilizare a propriilor votanţi.

De partea cealaltă, Republicanii au mers, în cea mai mare parte (exepţia Arizona e relevantă azi) pe lipsa de încredere în poştă şi în votul în ziua de 3 noiembrie. Acest lucru a segregat voturile şi a creat probleme de imagine şi emoţii suplimentare la vot. Acest lucru vine şi din modul diferit în care statele organizează votul – fiecare fiind independent: unele au numărat din timp voturile anticipate, inclusiv cele venite prin poştă, altele nu s-au atins de aceste voturi până după numărarea voturilor depuse la urne în ziua votului.

Reguli şi legi electorale diferite, dar rezultatul a făcut ca, în Ohio şi Florida, de exemplu, la începutul votării să fie deja numărate voturile anticipate, democrate, pentru ca ulterior, pe baza numărării voturilor din ziua de 3 noiembrie, raportul de forţe să se schimbe treptat şi republicanii să-şi ajudece statele. Acest lucru se întâmplă acum, în acest sens, în Arizona, pentru că acolo republicanii au recomandat votul anticipat – fiind un stat cu multe cazuri de Covid 19 – dar şi votul în cutii speciale unde se lăsa chiar în ziua votului, nu în poşta obişnuită. Aceste voturi se numără acum iar în acest stat, avansul democrat s-a redus sensibil.

De partea cealaltă, republicanii au dominat rezultatele în Pennsylvania, Georgia, Nevada, iar ulterior, pe măsura numărării voturilor, democraţii au preluat conducerea în Georgia şi se apropie de a prelua prim planul şi în Pennsylvania. Lucrurile merg mai departe, pas cu pas, se anunţă o victorie democrată răsunătoare pe măsură ce ne apropiem de finalul scrutinului. Dar aceste strategii au creat probleme şi avantaje ambelor părţi.

Declaraţii premature de victorie şi acuzaţii de fraude la vot

Democraţii au adoptat această tactică pentru a fi siguri că votanţii lor au timp să voteze, nu se plictisesc, că nu pierd voturi. Apoi aceste voturi fiind deja depuse în sistem, ele erau mai sigure decât cele ce urmau să fie depuse în ziua votului, care erau virtuale, şi depindeau mai mult de prestaţia candidaţilor sau de loviturile sub centură din finalul campaniei. O strategie bună, dar care a creat impresia nepotrivită a unui miracol în final de numărătoare: după ce actualul preşedinte conducea confortabil în primele rezultate la 50% din voturi numărate în cele două state, Georgia şi Pennsylvania. Peste noapte, în nici 24 de ore, s-a trezit depăşit de contracandidatul său, de unde şi strigătul de nemulţumire şi acuzaţia de fraudă la urne al lui Donald Trump.

În fapt, strategia Republicanilor a fost exact contrară. Acumularea voturilor din ziua de 3 noiembrie, primele la numărat în multe din statele cheie, dar şi anunţul rezultatelor parţiale favorabile, au fost în măsură să-i permită lui Donald Trump să reclame victoria prematură pentru ziua votului, şi să acuze furtul la urne al buletinelor ce vin după 3 noiembrie. Acest lucru este însă legitim, odată ce poşta cu data de 3 noiembrie vine în 1-2-3 zile, deci şi după ziua votului, iar cea de peste hotare în timp, până la 10 noiembrie fiind acceptate voturile de la militari, rezidenţi sau diplomaţi. Cum peste 28 milioane de voturi fuseseră solicitate şi nu fuseseră depuse sau ajunse înainte de ziua votului, 3 noiembrie, acestea au ajuns după data votului. Şi ajung în continuare.

Declararea prematură a victoriei este caracteristică histrionicului Trump. Ca şi strigătul de fraudă fără date şi probe. Deşi perfect neprezidenţial, mai ales că vorbea despre state în care toată administraţia este republicană. În alegeri pe care le-a organizat chiar administraţia Trump. Dar este dreptul său să facă aceste afirmaţii, să caute probe, să-şi apere candidatura până în ultimul moment. 

Alegerile americane sunt un spectacol extraordinar, o celebrare a democraţiei, dar şi o bătălie a strategiilor şi utilizează un instrumentar divers. Cel mai important, după ora votului, rămâne cel juridic. Există şi precedent, anul 2000, Bush versus Gore, când în Florida acţiunile juridice în ceea ce priveşte votarea în statul ce urma să desemneze câştigătorul au durat 4 săptămâni. E legitim şi legal ca, dacă ai date şi un caz concret, să poţi să te adresezi instanţelor, fie că eşti candidat prezidenţial, fie că eşti unul dintre cele două partide majore în competiţie, fie că vorbim despre un cetăţean obişnuit. E normal şi e parte a garanţiilor democratice.

Republicanii şi lumea de după Trump

Donald Trump îşi va juca până la capăt cărţile şi îşi va apăra voturile şi candidatura cu toate instrumentele. E normal, e de aşteptat. Dar înfrângerea sa e aproape şi pare evidentă. Important este să ne gândim la America după Trump. La Lumea după Trump.

În primul rând, Donald Trump va lăsa o problemă majoră în Partidul Republican, Abordarea sa neconvenţională şi presiunile făcute asupra a numeroşi lideri şi membri a făcut ca amprenta sa să se răsfrângă şi să imprime culoare şi relevanţă în partid. Apoi abordările nu rareori voluntare, vocale şi nu rareori extravagante ale Preşedintelui Republican au adus un impact major asupra partidului, a manierei acestuia de raportare la realitate, la America şi la perspectivele sale ca partid.

Dacă acum este o muncă susţinută a apropiaţilor preşedintelui şi a liderilor republicani în a-l convinge că a pierdut alegerile, că trebuie să recunoască acest lucru la momentul potrivit şi că va trebui să facă tranziţia ordonată, la fel de complicată va fi şi decantarea situaţiei din Partidul Republican. Această furtună Trump, cu toate elementele sale, a zguduit profund partidul şi ameninţă să lase urme în materie de credibilitate şi atractivitate a partidului. Asta nu înseamnă că America nu rămâne şi conservatoare, tradiţionalistă şi credincioasă în egală măsură cu componenta sa liberală, progresistă şi de stânga pe care o regăsim la Democraţi.

Recompunerea şi regăsirea Partidului Republican, revenirea liderilor din gruparea Never Trump şi a celor care au pus sub semnul întrebării mandatul preşedintelui show-man şi neconvenţional, sunt procese de durată. Mandatul actual al Camerei Reprezentanţilor, în care Republicanii nu au pierdut nici un mandat, va fi important pentru tranziţie, dar şi pentru noile candidaturi ce vor veni la mid-term, în 2022, şi care vor da noua direcţie a partidului, îl vor fortifica şi-i vor da perspective noi şi, poate o nouă conducere. Eventual un nou candidat prezidenţial pentru 2024.

Apoi pentru America, vindecarea de Trump va fi la fel de dificilă şi, de ce nu, dureroasă. Ca şi în cazul lumii. Schimbări de manieră, de context, nu neapărat de politici şi strategii majore, vor trebui să fie conturate. Proiectele politice rămân în vigoare, dar revenirea Americii la abordările multilaterale, la conducerea lumii, la implicare şi mediere, la reaşezarea lumii de mâine. În format cât se poate de diplomatic, dar fără a se da în spate de la intervenţie internaţională, când e nevoie. Recompunerea relaţiilor cu Uuniunea Europeană, recâştigarea încrederii unor anumiţi parteneri internaţionali va conta mult şi e foarte important acest efort post-Trump. Importantă şi continuitatea în politicile americane, gândite la nivel strategic de întregul eşafodaj instituţional, la fel de importantă şi schimbarea de ton, manieră şi deschidere a noii administraţii, odată instalată.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite