The Guardian: Posibile opţiuni militare ale Rusiei împotriva Ucrainei

FOTO Arhivă

O invazie a întregii Ucraine ar însemna un război de o amploare nemaiîntâlnită din 2003 în Irak, ceea ce îi determină pe mulţi experţi occidentali să se îndoiască de posibilitatea unei victorii de durată a Rusiei.

Aproximativ 100.000 de soldaţi ruşi ar fi comasaţi în prezent la graniţa cu Ucraina. Totuşi, experţii care urmăresc îndeaproape criza ruso-ucraineană spun că acest număr de militari nu este suficient pentru o invazie a întregii Ucraine. În opinia lor, Moscova ar trebui să-şi dubleze contingentele şi ar avea nevoie de ajutor din partea dictatorului belarus Aleksandr Lukaşenko în acest scop, relatează cotidianul britanic „The Guardian”.

Fred Kagan, cercetător la American Enterprise Institute, este de părere că Rusia s-ar putea aventura într-o invazie la scară largă cu 150.000-200.000 de militari, un efectiv care ar putea fi mobilizat până la sfârşitul lui ianuarie. În comparaţie, în 2003, aproximativ 175.000 de soldaţi americani şi aliaţi au fost implicaţi în invazia Irakului.

Este posibilă ocuparea Ucrainei?

Fred Kagan, coautor al unor rapoarte care au avut impact asupra creşterii numărului trupelor americane în Irak, crede că adevărata provocare pentru preşedintele rus Vladimir Putin este dacă va putea face faţă unei insurgenţe locale în cazul capturării Kievului, capitala Ucrainei.

O ocupaţie fermă necesită un contrainsurgent la 20 de locuitori, estimează Kagan într-o lucrare pe care a scris-o împreună cu alţi experţi de la Institute for the Study of War. Plecând de la aceste date, Rusia ar avea nevoie de 325.000 de militari pentru a-şi menţine controlul asupra Kievului şi marilor oraşe din sudul şi estul Ucrainei, subliniază el.

Ucraina are 145.000 de militari, potrivit International Institute of Strategic Studies (IISS). În plus, se mai poate baza pe aproximativ 300.000 de veterani ai războiului din Donbas, care durează deja de aproape opt ani. În paralel, sondajele arată că o treime din cetăţenii Ucrainei ar fi dispuşi să participe la rezistenţa armată.

Afectată încă de eşecul armatei sovietice în Afganistan, Rusia a considerat, în general, drept o greşeală încercările SUA de a se confrunta cu insurgenţii. „Putin ar fi studiat ce s-a întâmplat cu SUA în Irak după 2003. Dificultăţile de a face faţă activităţii partizane mă fac să mă gândesc la posibilitatea ca preşedintele rus să nu intenţioneze să invadeze şi să cucerească Ucraina”, afirmă Fred Kagan pentru „The Guardian”.

Avantajele Rusiei

Ţinând cont de rachetele şi forţa sa aeriană, Moscova are avantaje copleşitoare în privinţa unei invazii iniţiale. Ucraina riscă consecinţe potenţial terifiante într-un asalt total, care ar putea spulbera moralul ţării şi ar determina milioane de oameni mai degrabă să fugă spre vest decât să lupte, notează „The Guardian”.

Rob Lee, fost puşcaş marin, în prezent cercetător la Foreign Policy Research Institute, crede că „Rusia are capacitatea de a devasta de departe unităţile militare ale Ucrainei cu arme precum rachetele balistice Iskander”. Rusia are „capacitatea de a provoca mii de victime pe zi”, remarcă el.

Un atac militar de o asemenea amploare ar fi total diferit de celelalte războaie duse de Putin. Pierderile civile considerabile sunt aproape sigure, ceea ce ar putea avea un efect de transformare a opiniei internaţionale.

„Este greu de imaginat o invazie completă fără utilizarea puterii aeriene, dar acesta este un prag atât de mare de trecut pentru Rusia”, spune Samir Purri, cercetător senior la IISS care a petrecut timp de un an în Donbas pentru monitorizarea conflictului armat din această regiune din sud-estul Ucrainei.

Ucraina a depus eforturi mari în ultimii ani pentru a se înarma, dar rachetele antitanc Javelin primite recent din partea SUA au o rază de acţiune de circa 2,5 kilometri şi nu pot decât să întârzie un avans mecanizat, iar numărul dronelor TB2 achiziţionate din Turcia este modest în comparaţie cu miile de tancuri ale Rusiei, nucleul oricărei forţe terestre.

Operaţiunea Kiev

Rusia trebuie totodată să decidă cum să acţioneze în cazul marilor oraşe ale Ucrainei, în principal în cazul Kievului, cu o populaţie de aproape trei milioane de locuitori, şi în cazul Harkivului, în nord-est, cu o populaţie de aproape 1,5 milioane de locuitori. „Războiul urban este greu, provoacă daune îngrozitoare, iar Rusia a avut parte de el la Alep”, explică Kagan, referindu-se la intervenţia lui Putin în războiul din Siria.

Speculaţiile în jurul planurilor Rusiei - bazate parţial pe scurgeri publicate de ziarul german „Bild” - sugerează că Putin ia în calcul să încercuiască Harkivul şi în cele din urmă Kievul şi să întrerupă livrările, sperând, într-o manieră medievală, că se vor preda. Acest scenariu ar putea fi mai puţin violent decât altele, dar tot ar submina ideea de Rusie ca forţă unificatoare.

Operaţiunea de încercuire a Kievului nu ar fi una uşoară, subliniază analiştii occidentali. Punctele cheie ale oraşului, inclusiv palatul prezidenţial, sunt la vest de râul Nipru, uşor de apărat. Primele poduri la sud de oraş sunt la peste 90 de kilometri distanţă, în timp ce partea de nord este protejată de un baraj care transformă râul într-un lac până spre graniţa cu Belarus.

Exploatarea Belarusului

Cea mai simplă cale de traversare a râului este prin Belarus. Acest lucru ar necesita sprijinul lui Lukaşenko, care poate fi posibil având în vedere apropierea recentă a acestuia de Moscova. Într-un discurs susţinut pe 7 ianuarie, cu ocazia Crăciunului pe rit vechi, dictatorul de la Minsk a spus că va „face totul” pentru a deturna Ucraina de la aspiraţiile sale occidentale.

În opinia lui Kagan, desfăşurarea de forţe mecanizate ruseşti în Belarus poate fi un indiciu cheie că Moscova este gata să acţioneze împotriva Ucrainei. Din Belarus, forţele ruseşti ar putea avansa spre partea de vest a Kievului.

Chiar dacă Putin nu ar lansa invazia, o garnizoană militară rusă permanentă în Belarus ar fi în beneficiul Kremlinului, fiind o potenţială ameninţare nu doar pentru Ucraina, ci şi pentru statele baltice.

Alternativele militare ale lui Putin

Taras Kuzio, cercetător la Henry Jackson Society, crede că un atac total „este puţin probabil”, tocmai din cauza riscurilor prea mari ale unei invazii şi ocupaţii. Expertul ucrainean vede alte trei opţiuni.

O primă opţiune poate fi ocuparea şi anexarea teritoriilor din Donbas aflate în prezent sub controlul separatiştilor proruşi, ceea ce ar putea reflecta o repetare parţială a războiului fulger din Georgia din 2008. Criza georgiană, reaminteşte Kuzio, a început cu „provocări militare” prin interpuşi ai Moscovei care „au dus la intervenţia trupelor georgiene” şi i-au dat prilej lui Putin să-şi trimită armata.

A doua opţiune ar fi extinderea teritoriului ocupat în Donbas cu un coridor terestru până în Crimeea, ceea ce ar presupune capturarea oraşului port Mariupol, la Marea Azov, şi unor situri industriale importante.

A treia opţiune ar fi „renaşterea proiectului Noua Rusie”, care presupune separarea Ucrainei de Marea Neagră. Aceasta ar echivala cu acapararea oraşului port Odessa (sud-est) şi probabil a oraşului industrial Dnipro (centru).

Dintre toate aceste opţiuni, anexarea părţii din Donbas ocupate de separatiştii propruşi este aproape sigur cea mai populară în Rusia. Cu toate acestea, ar fi un act foarte limitat în comparaţie cu insistenţa Kremlinului că obiectivul său principal, aşa cum a repetat cel mai recent viceministrul de Externe Serghei Riabkov, „este oprirea extinderii NATO” în Ucraina, Georgia şi alte ţări, relatează „The Guardian”.