R.Moldova, între războiul din Ucraina şi provocările ruseşti din Transnistria. INTERVIU cu fostul ambasador al R.Moldova la Bucureşti, Mihai Gribincea
0
Recentele ”atacuri teroriste” din Transnistria sunt simple provocări ale Rusiei pentru a tensiona situaţia în regiune şi a crea pretexte pentru a ataca Republica Moldova, mi-a declarat, într-un interviu, diplomatul şi istoricul Mihai Gribincea, fost ambasador al R.Moldova la Bucureşti şi prin cumul la Belgrad, în perioada 2015-2020.
Sebastian Rusu: ”Operaţiunea militară” rusă din Ucraina a intrat în faza a doua şi vizează un control total în Donbass şi al întreg litoralului ucrainean al Mării Negre. Cum ar trebui să se raporteze Chişinăul în contextul tensiunilor recente de la Tiraspol şi la o posibilă cădere a Odessei?
Mihai Gribincea: De la invazia Rusiei în Ucraina şi declanşarea războiului, autorităţile de la Chişinău au depus eforturi considerabile pentru a ţine Republica Moldova departe de acest război. Subliniind în exces statutul de neutralitate mai speră şi acum că Moldova nu va fi ”denazificată” la pachet cu Ucraina. Cred însă că această politică este una iluzorie şi neadecvată situaţiei. Să te aştepţi că Rusia îţi va respecta acum neutralitatea, de vreme ce nu a făcut-o timp de 30 de ani este o copilărie.
Rusia ocupă 11% din teritoriul Republicii Moldova, menţine ilegal pe acest teritoriu o armată de ocupaţie (circa 1600 de oameni) şi a construit autorităţilor separatiste transnistrene o armată mai puternică decât cea a Moldovei. Şi toate acestea le-a făcut Moscova pe parcursul anilor fără a recunoaşte independenţa Transnistriei. Acestă politică se explică prin faptul că Rusia a dorit şi doreşte să controleze nu doar Transnistria, ci întreaga Moldovă. Nu poate să mă convingă nimeni că ruşii dacă vor ocupa Ucraina, nu vor ocupa şi Moldova. Iar ultimele ”atacuri teroriste” de la Tiraspol nu sunt decât nişte provocări ruseşti pentru a da pretext Rusiei să-şi extindă războiul şi asupra Moldovei.
Preşedintele şi guvernul Republicii Moldova ar trebui măcar în al doisprezecelea ceas să înţeleagă că politica lor defetistă nu poate salva Moldova de la ocupaţia rusă. După începutul războiului în Ucraina, m-am aşteptat ca Moldova, în conformitate cu prevederile Planului Individual de Acţiune (IPAP) Republica Moldova-NATO, să solicite Alianţei consultări politice pentru a discuta ameminţările la adresa securităţii şi măsurile de asistenţă pentru Republica Moldova. Aceasta însă nu s-a întâmplat, probabil din teama guvernării de la Chişinău de a nu supăra Rusia. Fiind din 2014 beneficiar al Iniţiativei NATO de Construcţie a Capacităţilor de Apărare (Defence Capacity Building Initiative), iar acum şi un partener considerat vulnerabil, Moldova poate solicita NATO să primească expertiză şi asistenţă pentru modernizarea forţelor sale armate, pentru reformarea structurilor naţionale de securitate, dar pentru aceasta Chişinăul trebuie să manifeste interes. Din păcate, conducerea Moldovei trăieşte într-o lume paralelă cu realitatea şi nu manifestă nici un interes în acest sens. E suficient să spun că în aceste vremuri tulburi, Moldova nu are ambasador la NATO, iar de mai bine de un an, Moldova nu are ambasador nici în fruntea Misiunii Republicii Moldova de pe lângă OSCE la Viena.
Pornind de la ameninţarea pe care o prezintă trupele ruse din Transnistria şi armata transnistreană, Republica Moldova ar trebui să solicite ţărilor NATO armament defensiv (sisteme antitanc, sisteme antiaeriene, etc.) şi să declare răspicat că Armata Naţională va opune rezistenţă unui eventual atac venit din Transnistria. Rusia şi separatiştii transnistreni trebuie să ştie că invadarea Moldovei va avea un cost.
Occidentul acordă asistenţă militară Ucrainei pentru că a văzut determinarea conducerii ţării şi a poporului ucrainean de a-şi apăra ţara. Conducerea Moldovei însă în loc să pregătească ţara şi populaţia pentru un eventual atac al trupelor ruse din Transnistria, repetă papagaliceşte că Moldova este neutră şi speră că vor obţine îndurarea lui Putin.
Credeţi că am putea asista la un nou ”episod iunie 1940” la Bucureşti dacă statalitatea R.Moldova s-ar prăbuşi sub şenilele tancurilor armatei ruse?
Nu cred că este de competenţa mea să dau sfaturi ce ar trebui să facă Guvernul român în cazul în care ”statalitatea R.Moldova s-ar prăbuşi sub şenilele tancurilor armatei ruse”. Pot spune însă cu siguranţă, în calitate de istoric, că în 1940 Bucureştiul ar fi putut proceda şi altfel.
În ultimii 30 de ani România a fost cel mai important partener al Republicii Moldova, acordându-i un ajutor dezinteresat incomensurabil în toate domeniile. Din păcate, Bucureştiul nu a înţeles să lupte pentru inima şi mintea moldovenilor. În timp ce România a construit grădiniţe şi spitale, Rusia a investit masiv în mass-media şi în propagandă. Spaţiul informaţional în Republica Moldova mai este dominat şi în prezent de mass-media rusă. În consecinţă avem o mare parte din polulaţie dezinformată cu privire la războiul din Ucraina, cu privire la politica Rusiei faţă de Moldova, ajutorul acordat de comunitatea internaţională Ucrainei, etc. Şi în România există multă dezinformare şi lipsă de înţelegere a ceea ce se întâmplă în Ucraina şi în Republica Moldova.
Debusolarea populaţiei moldoveneşti în ce priveşte războiul din Ucraina, numărul mare al adepţilor independenţei Republicii Moldova şi respectiv numărul relativ mic (circa 30%) al adepţilor unirii Republicii Moldova cu România, este folosit de unii formatori de opinie de la Bucureşti ca o scuză pentru a absolvi Bucureştiul de orice responsabilitate cu privire la ceea ce se întâmplă astăzi sau ar putea să se întâmple în cazul unei invazii ruse în Moldova. S-a ajuns la situaţia ridicolă când unioniştii din Republica Moldova, printre care mă număr şi eu, să fie consideraţi pro-putinişti sau idioţi utili ai Rusiei doar pentru că declară că Republica Moldova ar trebui să se unească cu România. Cred că este o abordare profund greşită, o dovadă a superficialităţii abordării de către pretinşi analişti politici din România a realităţilor din Republica Moldova.
Pentru a-şi justifica politica agresivă faţă de Moldova, Rusia vorbeşte de necesitatea apărării drepturilor ruşilor din Moldova. Dar România care are în Republica Moldova peste 3 milioane de conaţionali (dintre aceştea circa 800 de mii fiind cetăţeni români) nu are nicio obligaţie faţă de aceştia? Faptul că un copil este infirm nu o absolvă pe mamă de responsabilitate.
Provocările de la Tiraspol ar putea fi în opinia dumneavoastră o reglare de conturi între Guşan şi Krasnosleski? Cui îi convine exploziile de la sediul aşa numitului minister al securităţii din Tiraspol?
Aşa cum am subliniat mai sus, consider recentele ”atacuri teroriste” din Transnistria simple provocări ale Rusiei pentru a tensiona situaţia în regiune şi a crea pretexte pentru a ataca Republica Moldova. În urma pretinselor atacuri teroriste, nu au avut de suferit nici colaboratorii aşa-numitului MGB (KGB) de la Tiraspol, nici obiectivele militare vizate. Dacă atacurile ar fi fost reale ar fi fost atacată pista aeroportului militar Tiraspol, nu un autocamion vechi şi ruginit parcat în afara pistei. La fel şi cu sediul evacuat din timp al pretinsului MGB. Antenele radio din satul Maiac distruse erau şi ele lipsite de importanţă.
Ce se va întâmpla cu depozitul de armament de la Cobasna dacă armata rusă va face joncţiunea cu separatiştii transnistreni în contextul în care este o ameninţare pentru securitatea R.Moldova?
În cazul în care armata rusă din Transnistria se va implica în războiul din Ucraina, autorităţile de la Kiev vor fi îndreptăţite să desfăşoare o acţiune militară împotriva acestora şi a facilităţilor militare ruse din Transnistria. Nu o fac în prezent, pentru a nu apărea în rolul de stat-agresor, dat fiind că teritoriul Transnistriei este considerat parte componentă a Republicii Moldova.
În cazul în care trupele vor ieşi din căzărmi şi vor participa la războiul dus de Rusia în Ucraina, trebuie să ne aşteptăm că depozitul de la Kobasna să fie atacat de trupele ucrainene. Nu este exclus ca depozitul să fie aruncat în aer de însăşi trupele ruse în cazul în care acesta ar putea să intre în mâna trupelor ucrainene. Care ar fi impactul unor deflagraţii la depozitele din Cobasna este greu de spus, deoarece autorităţile moldoveneşti nu cunosc ce armament şi muniţii sunt depozitate acolo. Se cunoaşte doar că în acestea s-ar afla peste 20 000 de tone de armament şi muniţii.
Este armata R.Moldova pregătită să reziste în faţa unei invazii ruse dinspre Tiraspol dacă va cădea Odessa? Ar fi necesar în opinia dumneavoastră un sprijin militar al NATO pentru R.Moldova?
Eduard Ohladciuc, Şeful Statului Major al Armatei Naţionale, declara cu câteva zile în urmă că armata pe care are onoarea să o conducă este pregătită ... ”pentru pace”. Îmi vine greu să descifrez ce a dorit să spună dl. general. Nu-mi rămâne decăt să sper că Armata Naţională este cu adevărat pregătită pentru a face faţă unei invaziii ruse venite dinspre Tiraspol. În timpul războiului moldo-rus de pe Nistru din anul 1992, trupele Ministerului de interne, unităţile Armatei Naţionale în proces de constituire, precum şi voluntarii moldoveni au ţinut piept eroic separatiştilor transnistreni, susţinuţi masiv de armata rusă.
Atunci a fost posibil să reziste, deşi situaţia era cu mult mai complicată. Să nu uităm că atunci frontiera de la Prut era încă ”apărată” de grănicerii ruşi, în centrul Chişinăului mai era dislocat Regimentul 300 de gardă de trupe aeropurtate condus de fratele Generalului Lebed, în cele din urmă şi faptul că de partea separatiştilor transnistreni luptau şi mulţi naţionalişti ucraineni, iar autorităţile de la Kiev susţineau mai degrabă autorităţile separatiste decât pe cele constituţionale de la Chişinău.
Astăzi şi susţinerea de care se bucură Republica Moldova pe arena internaţională este alta. În 1992, în unele Ministere de Externe, Moldova era confundată cu Maldive. Astăzi comunitatea internaţională este alături de Moldova, o susţine diplomatic şi financiar. Doar că Moldova trebuie să aibă curajul necesar pentru a solicita nu doar sprijin diplomatic, ci şi asistenţă militară. Ca să fie ajutată să-şi apere independenţa, Preşedintele, Guvernul Republicii Moldova trebuie să arate că ţine la independenţa ei şi că e gata să lupte pentru ea. După cum am arătat deja mai sus, Moldova are cadrul legal necesar de a se consulta şi primi asistenţă inclusiv militară de la NATO. Dar pentru a o primi trebuie însă să o solicite. Acum poate mai mult ca oricând este adecvată expresia englezească ”the crying baby gets the milk".
În ultimul timp, Ucraina şi-a exprimat şi ea disponibilitatea de a ne acorda asistenţă pentru a ne debarasa de trupele ruse de ocupaţie din Transnistria. Această asistenţă nici într-un caz nu trebuie respinsă. Politica defetistă a Chişinăului este păguboasă şi riscă să ducă Republica Moldova la pieire.
Se încarcă comentariile...
