Trei coronavirusuri similare SARS-CoV-2, descoperite recent în Laos, ar putea oferi indicii despre originile COVID-19. Pistele cercetătorilor

Trei coronavirusuri similare SARS-CoV-2, descoperite recent în Laos, ar putea oferi indicii despre originile COVID-19. Pistele cercetătorilor

Lilieci vânduţi la o piaţă din Laos FOTO SHUTTERSTOCK

Un studiu încă neevaluat academic publicat luna trecută online a prezentat trei coronavirusuri cu elemente similare SARS-CoV-2, descoperite în Laos (Asia de Sud-Est), ce pot oferi noi indicii privind originea virusului ce provoacă COVID-19 .

Ştiri pe aceeaşi temă

În vara anului 2020, cercetătorii au prelevat mostre de salivă, fecale şi urină de la liliecii din peşterile din Laos pe care le-au analizat pentru coronavirusuri, relatează New York Times.
 
Trei dintre ele le-au atras atenţia pentru că aveau un „cârlig” molecular ce permite infectarea celulelor-gazdă extrem de asemănător celui al SARS-CoV-2
 
„Este chiar mai bun decât tulpinile timpurii de SARS-CoV-2”, a spus autorul studiului, Marc Eloit, virusolog la Institutul Pasteur din Paris.
 
Aceste descoperiri au consecinţe importante asupra dezbaterii aprinse privind originile COVID-19, spun specialiştii în virusuri, şi mai ales asupra speculaţiiilor cum că abilitatea impresionantă a virusului SARS-CoV-2 de a infecta celulele umane ar fi dovada că nu ar fi trecut la om prin evoluţie naturală, ci ar fi fost produs artificial.
 
Unii virusologi care nu au luat parte la studiu spun că descoperirea acestor coronavirusuri pune capăt teoriilor conform cărora virusul a fost fabricat sau manipulat în laborator.
 
În ultimele luni, oamenii de ştiinţă au identificat peste 12 coronavirusuri în Laos, Cambodgia, China şi Thailanda - iar studiul arborelui lor genealogic ar putea oferi cercetătorilor indicii despre unde în lume s-ar putea găsi tulpini periculoase şi care sunt gazdele lor animale.
 
Săptămâna trecută, guvernul SUA a anunţat un proiect de 125 milioane de dolari numit „DEEP VZN” pentru identificarea virusurilor sălbatice din Asia, Africa şi America Latină şi examinarea riscului de salt la oameni.
 
Cea mai apropiată rudă a primei tulpini a noului coronavirus a fost un virus identificat în 2016 la liliecii din provincia Yunnan. Numit „RaTG13”, acesta are 96% din genele SARS-CoV-2. Analizând mutaţiile celor două virusuri, cercetătorii au estimat că acesteau au un strămoş comun care a infectat liliecii acum circa 40 de ani.
 
Amândouă au specific un cârlig molecular numit „domeniu de legare a receptorului” prin care se ataşează de suprafaţa celulelor gazdei.
 
RaTG13 are un cârlig slab pentru celulele umane, spre deosebire de SARS CoV-2, care se agaţă de celulele din căile respiratorii, cu potenţial letal.
 
Specialiştii în virusuri sălbatice au scotocit prin baza lor de date îngheţată de coronavirusuri din întreaga lume în căutare de alte rude apropiate. Astfel, au reuşit să identifice câteva virusuri similare în sudul Chinei, Cambodgia şi Tailanda. Majoritatea proveneau de la lilieci, iar celelalte de la pangolini. Totuşi, niciunul care să se înrudească îndeaproape cu RaTG13.
 
De aceea cercetătorii conduşi de Eloit au pornit în căutarea altor coronavirusuri. Au mers în Laos, la circa 241 de kilometri depărtare de mina unde cercetătorii chinezi descoperiseră ruda SARS CoV-2. În decurs de şase luni, au prins 645 de lilieci din 45 de specii diferite, la care au descoperit două duzine de coronavirusuri, dintre care doar trei prezentau caracteristici foarte similare cu virusul care a infectat oamenii - şi anume chiar în ce priveşte domeniul de legare a receptorului.
 
În ce priveşte RaTG13, 11 din 17 constituenţi cheie ai domeniului sunt identici cu SARS-CoV-2, în timp ce virusurile din Laos aveau astfel de 16 elemente comune - cele mai multe de până acum.
 
Eloit a avansat ipoteza că unul sau mai multe astfel de coronavirusuri ar fi capabile să infecteze oamenii şi să declanşeze forme uşoare de boală.
 
Într-un studiu separat, echipa sa a luat probe de sânge de la locuitorii din Laos care colectează fecale de lilieci pentru a le vinde ca îngrăşământ. Aceştia nu au manifestat simptome de boală COVID-19, dar aveau markeri imuni, anticorpi, ce ar fi putut apărea ca urmare a unor infecţii cu coronavirusuri similare.
 
„Dacă domeniul de legare a receptorului este pregătit să folosească ACE2( proteina de la suprafaţa celulelor umane de care se ataşează coronavirusurile - n.red), atunci indivizii ăştia sunt periculoşi”, spune Linfa Wang, virusolog molecular la Duke-NUS Medical School din Singapore, care n-a luat parte la studiu.

Paradoxal, cercetătorii au descoperit că alte gene din cele trei virusuri din Laos erau chiar mai depărtate de SARS CoV -2 decât alte coronavirusuri de la lilieci, o combinaţie genetică rezultată în urma evoluţiei complexe a lor.
 
E posibil să fie rezultatul a două coronavirusuri care au infectat aceeaşi gazdă şi care să fi creat un virus hibrid după ce s-au replicat în aceeaşi celulă.
 
Virusurile din Laos par a fi beneficiat de această schimbare de gene şi astfel să fi dobândit un domeniu de legare a proteinelor foarte similar cu SARS-CoV-2.
 
Potrivit unei analize preliminare a unui cercetător de la  University of Glasgow, schimbul genetic s-ar fi produs acum circa un deceniu. Echipa scoţiană efectuează analize comparative între alte coronavirusuri identificate recent şi actualul virus şi găsesc tot mai multe dovezi ale recombinării -amestecul de gene ce pare să producă modificări anuale ale virusurilor.
 
„Cred că peisajul principal (de prezenţă a coronavirusurilor apropiate de cel actual-n.red) corespunde cu nordul Vietnamului, nordul Laos şi sudul Chinei”, a explicat Eloit referindu-se la probabilitatea de a găsi rude ale noului coronavirus.

Alţi cercetători sunt de părere că ar merita căutat ceva mai departe, pentru că unele coronavirusuri cu segmente de SARS-CoV-2 au fost identificate în estul Chinei şi Thailanda.

„Este evident că recombinarea ne arată că aceste virusuri sunt parte dintr-un unic fond genetic întins pe sute şi sute de mile, dacă nu chiar mii”, e de părere Worobey de la University of Arizona.

Colin Carlson, biolog la Georgetown University, suspectează că un virus capabil să declanşeze un focar de tip COVID-19 s-ar putea găsi mai adânc în est, precum Indonezia sau în vest, precum în India, pentru că şi aici sunt animale ce pot fi purtătoare ale coronavirusurilor de tipul SARS CoV-2.

„Nu este doar o problemă a Asiei de Sud-Est. Aceste virusuri sunt foarte diversificate şi mai cosmopolite decât ne-am putea gândi”, spune Carlson.

Pe de altă parte, chiar şi dacă oamenii de ştiinţă ar găsi mai multe rude apropiate ale SARS-CoV-2, nu înseamnă neapărat că acestea reprezintă o ameninţare mortală - ar putea să nu se răspândească la oameni sau, după cum speculează unii oameni de ştiinţă, să provoace doar mici focare. Doar şapte coronavirusuri au sărit bariera speciei pentru a deveni agenţi patogeni umani bine documentaţi.

„Există probabil o gamă largă de alte coronavirusuri care nu ajung nicăieri”, a declarat Jessica Metcalf, ecolog evoluţionist la Universitatea Princeton.

Totuşi, recombinarea poate transforma un virus care nu infectează pe nimeni într-o nouă ameninţare. În luna mai, cercetătorii au raportat că două coronavirusuri care au îmbolnăvit câinii s-au recombinat în Indonezia. Rezultatul a fost un virus-hibrid care a infectat opt copii.

„Când un coronavirus pe care l-am monitorizat zeci de ani şi pe care îl considerăm ceva ce pot contracta doar animalele noastre de companie, poate face saltul la om - ar fi trebuit să anticipăm că vine, nu?” a notat Carlson.


 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările