Stratfor. O coaliţie internaţională condusă de ţările asiatice, soluţie pentru securitatea statelor din Golful Persic

Strategiile politice şi de securitate ale SUA se dezvoltă cu paşi repezi în Orientul Mijlociu, dar slăbiciunile sale devin din ce în ce mai vizibile, după atacurile recente asupra instalaţiilor petroliere ale uneia dintre cele mai importante ţări aliate din regiune, notează Stratfor.

În timp ce bătălia se intensifică între „presiunea maximă” a Statelor Unite şi „rezistenţa maximă” a Iranului, două tendinţe interconectate ies în evidenţă: credibilitatea redusă a Washingtonului şi  valoarea acţiunilor de descurajare într-o zonă care are un sistem de securitate ce se învârte în jurul SUA; şi vulnerabilitatea din ce în ce mai mare de securitate pentru statele arabe din Golf, în special Arabia Saudită şI Emiratele Arabe Unite.

Poate fi timpul ca statele din Golf să-şi recalibreze aranjamentele de securitate pentru a reflecta realităţile care se schimbă. O astfel de formulă ar putea fi o arhitectură colectivă de securitate condusă de Asia, care să reunească jucătorii principali regionali şi din afara regiunii, inclusiv Statele Unite. 

Deşi Consiliul de Cooperare al Golfului nu mai este un bloc omogen, există dovezi din ce în ce mai numeroase că membrii săi sunt dispuşi să exploreze arajamente alternative de securitate. Deşi niciun alt actor internaţional nu poate înlocui Statele Unite pe termen scurt, ţările asiatice – care sunt cei mai importanţi parteneri economici ai regiunii în prezent – ar putea juca un rol pe termen mediu spre lung.

Ţările arabe din Golf au fost nevoite să aleagă între garantul lor tradiţional de securitate şi nemulţumirile lor legate de multe aspecte ale politicii americane de la începutul secolului încoace. Intervenţiile şi politicile Washingtonului din Irak, Egipt, Siria şi Iran, printre altele, nu au servit intereselor ţărilor arabe din Golf şi deseori nu au fost coordonate cu acestea.

Odată cu faptul că SUA nu mai sunt dependente de petrolul din regiune şi având în vedere că centrul economic de putere se mută de la Vest la Est, ţările arabe din Golf şi-au extins relaţiile cu mai multe ţări asiatice şi chiar cu Rusia. Analiştii au început să comenteze cu privire la acest aspect de peste zece ani, notând că legăturile de securitate ale regiunii cu SUA nu mai sunt exclusive, marcând „adevărata schimbare strategică care are loc în regiune”.

Simultan, mai multe ţări asiatice ajung la o concluzie. În contextul apelului făcut de Washington de a pune punct practicii oportunismului, acestea cred să interesele lor pe termen lung nu le-ar permite să rămână dependente de Statele Unite pentru securitatea lanţului lor de furnizare a energiei. Acest aspect le-a oferit un alt motiv pentru a-şi extinde capacităţile militare, în speciale maritime. Spre exemplu, numărul navelor militare construite în şantierele chineze între 2015 şi 2017 era dublu faţă de cel din şantierele americane. În plus, este preconizat că flota Marinei indiene va creşte cu aproape 50 la sută până în 2027. Aceste măsuri ar putea fi folositoare pentru extinderea rolurilor pe care aceste state le au în Golf.

Într-un astfel de context, justificarea pentru un rol de securitate al ţărilor astiatice în zona Golfului este bazată pe următoarele premise:

• În prezent nu există nicio soluţie militară pentru cearta Golful Arab-Iran, cu sau fără SUA şi diplomaţia este singura modalitate de a face progrese.
• SUA nu pot intermedia singure o pace regională, din cauza bagajului istoric legat de Iran.
• Succesul economic al multor ţări asiatice depinde de tranzitul liber de energie din Golf şi, astfel, de efectele tensiunilor din Golf. Drept rezultat, legăturile dintre Golful Persic şi Asia trebuie să se mute de la relaţia comercială şi tranzacţională la cea de securitate strategică.
• Aspectele economice care sunt în joc pentru multe ţări asiatice, atât cu statele din Golf şi Iran, cât şi cu influenţa politică şi de securitate din ce în ce mai mare a Asiei, fac din acestea intermediari mai eficienţi pentru statele din Golf şi Iran.

Încă din 2004, această schimbare a fost vizibilă, Arabia Saudită, printre altele, spunând că garanţiile pentru securitatea regiunii nu pot fi oferite „nici de singura superputere din lume” şi că Golful are nevoie de granţii de securitate „furnizate de voinţa comună a comunităţii internaţionale”.

Străduindu-se să diversifice şi să atingă un echilibru strategic, Omanul a permis accesul la porturile sale tuturor marilor jucători – China, India, SUA şi Marea Britanie.

Liderii chinez, indian şi japonez, dar şi alţii, au vizitat ţări de o parte sau de ala a Golfului, în ultimii ani, şi au încercat să conecteze dinamica economică de cea de securitate. În timp ce aceste ţări nu încurajează o acţiune militară împotriva Iranului, ele sunt la fel de îngrijorate şi de securitatea statelor din Golful Persic şi posibila ameninţare pentru piaţa petrolieră globală.

China este una dintre partenerele cele mai importante ale ţărilor din Golf şi îşi ia cam 35 la sută din necesarul de petrol de la acestea, dar, de asemenea, descrie Iranul ca „un partener strategic complex”. Mai mult, ca parte a iniţiativei „economice” Centura şi Drumul, care conectează China cu Europa şi Africa, trecând prin Orientul Mijlociu, China îşi sporeşte constant prezenţa din domeniul securităţii. Înfiinţarea în 2017 a unei baze militare navale în Djibouti va influenţa interesele Chinei de stabilire a unor alte baze în viitor.

Poate că cel mai bun indiciu că Beijingul şi-a extins tacit prezenţa din domeniul securităţii este revelaţia că 31 de flote navale chineze au escortat 6.600 de vase între 2008 şi 2018, ca parte a unor operaţiuni internaţionale împotriva piraţilor, în Golful Aden şi în apele din apropierea Somaliei. Dintre acestea, 3.400 erau nave străine.

Declaraţiile comune ale Indiei cu Emiratele Arabe Unite şi Arabia Saudită se referă la parteneriate „strategice” de promovare a păcii regionale, reconcilierii şi stabilităţii. De fapt, EAU şi India au semnat un parteneriat strategic complex în 2017, care a facilitat organizarea primelor exerciţii navale comune ale celor două ţări, în 2018. Şi Arabia Saudită şi India şi-au instituţionalizat dialogul bilateral, anunţând înfiinţarea unui Consiliu de parteneriat strategic în februarie.

În plus, şi Japonia s-a implicat în iunie în detensionarea relaţiei dintre SUA şi Iran. Deşi iniţiativa nu a avut succes, astfel de eforturi diplomatice ar putea deveni comune în viitor. De asemenea, Japonia colaborează din ce în ce mai mult cu alte state, ca India, pentru a spori prezenţa militară în regiunea Oceanului Indian, fapt ce a stârnit îngrijorare la Beijing.

O altă evoluţie interesantă este recenta coaliţie internaţională de protejare a transporturilor petroliere. Pe lângă unele ţări arabe din Golf, India, China, Coreea de Sud, SUA şi Marea Britanie, printre altele, au trimis nave pentru a-şi proteja interesele, acţiune ce ar putea fi precursoarea a unui sistem de securitate colectiv.