Rivalitate strategică, competiţie cu fricţiuni majore sau Război Rece SUA - China

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Foto Shutterstock
Foto Shutterstock

Joi, 21 mai, Casa Albă a trimis Congresului American documentul ce defineşte relaţia strategică cu China. Este vorba despre cel mai puternic şi mai recent document ce califica situaţia globală a lumii curente şi de mâine, lansarea competiţiei strategice globale de Mare Putere SUA-China, cu nivele de fricţiune şi contondenţă extremă, dar care îşi propune să evite confruntarea şi conflictul.

În plus, lumea e definită pe baza acestei competiţii strategice şi de model ideologic şi economic în care sunt definite şi alianţele Occidentului şi actorilor globali împotriva Chinei. Rusia e complet dispărută şi are obligaţia de a alege partea – partener junior al Chinei sau comerţul global cu statele liberal-democrate – iar UE este deja marcată în rândul partenerilor şi aliaţilor americani, în această confruntare a viitorului.

Vinovăţii şi responsabilităţi de coronavirus

Frustrarea Chinei vine cu precădere de la acuzaţiile repetate ale SUA şi ale comunităţii internaţionale privind orginea coronavirusului care a determinat pandemia globală, pe care Beijingul refuză să-l recunoască drept provenind din Wuhan. Mai mult, multiple teorii ale conspiraţiei şi fake news elaborate de China au împins sursa ba în Statele Unite, ba în Italia, bazându-se pe Jocurile mondiale militare desfăşurate în octombrie la Wuhan sau pe prezumate cazuri de infecţie în Italia, în decembrie, înaintea declarării formale a pandemiei în centrul Chinei. A doua problemă este respingerea alegaţiilor venite din partea Preşedintelui Donald Trump şi a Secretarului de Stat Mike Pompeo vizând proveninenţa Covid-19 din laboratorul cu grad de Securitate biologică 4 din Wuhan.

Forţe neprecizate ar impinge şi accentua aceste divergenţe la care se mai adaugă politica Beijingului de eliminare a autonomiei Hong Kong-ului prin legislaţia securităţii impusă fără nici o consultare sau un drept de respingere al fostei enclave britanice. Dar poate cea mai mare divergenţă vine din refuzul Chinei de a permite lansarea la timp a investigaţiei privind sursa virusului, în condiţiile dispariţiei pacientului zero identificat – o internă a Laboratorului P4 din Wuhan care a trecut prin piaţa de animale vii din localitatea epicentru al epidemiei – şi nici mostrele virusului original nu mai există, distruse din toate universităţile şi centrele de cercetare în care au fost identificate primele tulpini în decembrie 2019.

Mai mult, dacă Beijingul susţine că ar fi de acord să permită investigaţia doar după încheierea pandemiei, SUA, Australia şi numeroase state europene au insistat pentru demararea urgentă a investigaţiei. Wang Yi, Ministrul de Externe chinez, a refuat duminică din nou să accepte demararea investigaţiei independente a Orgnizaţiei Mondiale a Sănătăţii din cauza stigmatizării Chinei şi a atacurilor la imaginea ţării sale. "China este deschisă să lucreze cu comunitatea ştiinţifică internaţională şi să caute sursa virusului, dacă procesul este corect, adică procesul nu e supus interferenţelor politice, respectă suveranitatea statelor şi respinge prezumţia de vinovăţie anticipată", susţine Wang. Deşi abordarea e prezumţioasă, pretenţiile lui Wang şi referirile la “suveranitatea statelor” transmit clar ideea că China exclude orice cercetare în Wuhan care nu ar fi supusă veto-ului chinez.

Investigaţia este importantă deoarece rezultatul ei e o bază solidă pentru antrenarea responsabilităţii internaţionale a Chinei pentru declanşarea pandemiei. Mai mult, dacă sursa e piaţa din Wuhan, e deja un set de responsabilităţi mai degrabă legate de curăţenie şi autorizări, însă dacă sursa este laboratorul din Wuhan, cum au sugerat liderii americani, responsabilitatea e deplină şi nelimitată, oricine fiind îndrituit să se îndrepte împotriva Chinei pentru prejudicii legate de criza pandemiei de coronavirus. Or Beijingul nu va admite niciodată aşa ceva, deci orice probatoriu care ar putea duce la un asemenea rezultat va fi respins şi evitat cu vehemenţă, cu riscul antagonizării comunităţii internaţionale în întregime.

Războiul Rece al Chinei cu America şi cu lumea întreagă

Pe acest fond, ministrul chinez de Externe Wang Yi a anunţat duminică, 24 mai, nici mai mult, nici mai puţin decât căderea celor mai mari puteri ale lumii în riscul de deteriorare a relaţiilor până la nivelul unui Nou Război Rece, care ar deveni realitate. Războiul imagologic purtat împotriva Chinei, relaţiile cu Taiwanul, războiul comercial al Statelor Unite cu China, aflat în toi în ciuda înţelegerii în prima rundă a temelor aflate în divergenţă ar fi la baza argumentelor lui Wang Yi.

Exagerarea vine din referirea lui Wang Yi la Războiul Rece. Aici trebuie spus foarte clar că înţelesul este unul strict de declaraţie bombastică şi polemică, un gest politic, de imagine, şi nu are nimic de a face cu Războiul Rece şi regulile sale dintre 1945, discursul lui Churchill de la Fulton – o Cortină de Fier s-a lăsat asupra Europei – şi Lunga Telegramă a lui George Kennan despre exportul de revoluţie comunistă a URSS. Într-adevăr, între SUA şi China nu avem nici echilibrul terorii, al armelor nucleare, nici o frontieră îndiguită, nici sferele de influenţă, nici războiul prin intermediari-proxy.

Avem, în schimb, tensiuni militare crescute în Marea Galbenă, Marea Chinei de Sud şi Est şi protejarea de către SUA a Taiwanului şi a dreptului de navigaţie internaţional. Avem strategia construcţiei insulelor artificiale şi a militarizării lor de către Beijing şi diferendumurile teritoriale maritime ale Chinei cu toţi vecinii săi de pe pretinsa linie cu 9 puncte. (Linia în nouă puncte reprezintă pretenţiile teritoriale chineze asupra a 85%-90% din Marea Chinei de Sud. Guvernul de la Beijing consideră că are suveranitate în insulele Pratas (contestate şi de Taiwan), insulele Paracel (contestate şi de Taiwan şi Vietnam), insulele Zhongsha, din care fac parte bancul Macclesfield şi bancul Scarborough (contestate şi de Filipine şi Taiwan) şi insulele Spratly (contestate şi de Taiwan, Malaysia, Filipine şi Vietnam).

Şi mai avem un apetit în creştere al Chinei pentru dublarea proiecţiilor sale economice şi de investiţii şi a OBOR – Drumul Mătăsii terestru şi rute maritime cu baze şi prezenţă militară. Şi mai avem orbirea piloţilor de avioane americani cu lasere şi şicanarea vaselor tuturor statelor din regiune. Iar această perspectivă poate conduce la un conflict foarte cald între China şi SUA.

O abordare competitivă, rivalitate strategică, toleranţă crescută la fricţiuni bilaterale cu China. Replica oficială americană

Statele Unite au elaborat propria Abordare Strategică americană a Republicii Populare China, un document care-şi are sursa la Departamentul Apărării şi a fost asumat de către Casa Albă şi trimis, la 21 mai, în Congres. Documentul este un adevărat rechizitoriu la adresa Chinei, egal doar cu cel din Declaraţia finală a Summitului NATO de la Varşovia la adresa Federaţiei Ruse. Fără a numit China un duşman, SUA navighează diplomatic între raportarea competitivă şi preocupările pentru provocările chineze, admiţând chiar o toleranţă crescută la fricţiuni bilaterale – dar fără confruntare sau conflict – în schimb numind Partidul Comunist Chinez responsabil de tot comportamentul malign şi rivalitatea strategică a celor două sisteme – democraţie liberală şi economie de piaţă competitivă versus autoritarism, suprimarea voinţei cetăţenilor şi economie centralizată de stat.

Contextul explică nemulţumirea SUA pentru traiectoria Chinei de la stabilirea relaţiilor bilaterale şi primirea în ONU, cu promisiunea unui actor constructiv şi responsabil la nivel global, apoi primirea în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului cu promisiunea şi angajarea reformelor, totul mergând până la valorificarea astăzi a poziţiei dominante în piaţă şi abuzul de sistem, cu provocări multiple la adresa Statelor Unite. Creşterea economică rapidă şi extinderea globală economică şi comercială – avantajele integrării Beijingului în piaţă şi comunitatea globală – nu au fost dublate, potrivit documentului, de respectarea angajamentului unei convergenţe pe linia unei ordini deschise, libere şi orientate spre cetăţean, conform aşteptărilor Statelor Unite.

Cum documentul este scris în două chei, având ca actori China şi Partidul Comunist Chinez, şi gravitatea formulărilor este distinctă, şi permite combaterea principială a ideologiei comuniste în document. Astfel, Partidul Comunist Chinez este oaia neagră absolută, care a ales să exploateze ordinea mondială bazată pe deschidere şi libertăţi, dar şi reguli clare, PCC alegând să redeseneze sistemul internaţional în favoarea sa prin alinierea lumii la interesele şi ideologia sa, folosind puterea economică, politică şi militară pentru a forţa statele să accepte modelul său, fapt ce afectează interesele fundamentale ale Americii, şi subminează suveranitatea şi demnitatea statelor şi persoanelor din întreaga lume.

Pe aceste coordonate şi într-o asemenea cheie, documentul vine cu abordarea competitivă a Chinei care prevede urmărirea intenţiilor şi acţiunilor Partidului Comunist Chinez, revalorizarea avantajelor strategice ale SUA dar şi identificarea şi limitarea problemelor şi elementelor deficitare, dar şi instituirea “toleranţei la o mai mare fricţiune bilaterală”. Competiţia cu China nu presupune confruntare sau conflict. Scopul este apărarea intereselor vitale ale SUA şi anume protejarea cetăţenilor, teritoriului şi modului de viaţă american, promovarea prosperităţii americane, prezervarea păcii prin putere şi proiectarea influenţei americane. Iar obiectivele sunt două, creşterea rezilienţei instituţiilor, alianţelor şi parteneriatelor în faţa provocărilor pe care le reprezintă China şi obligarea Beijingului să înceteze sau să reducă acţiunile nocive la adresa intereselor naţionale vitale ale SUA şi a aliaţilor şi partenerilor săi.

Competiţia corectă şi sistemele de aliaţi regionali şi globali

Statele Unite acceptă din start abordarea pe două dimensiuni a relaţiei cu China, respectiv cooperarea acolo unde interesele sunt comune şi competiţia ca linie directoare şi definitorie a relaţiei, dar care nu trebuie să ducă la confruntare sau conflict. Este, practic, singura concesie a documentului Statelor Unite. De altfel, Casa Albă subliniază către Congres că nu doreşte să blocheze dezvoltarea Chinei, ci angajarea într-o competiţie corectă în condiţiile securităţii şi prosperităţii pentru ambele naţiuni, companii şi cetăţeni.

Ideea preeminenţei angajamentului competiţiei strategice – ba chiar cu nuanţele acceptării toleranţei înalte la fricţiuni – se realizează printr-un sistem de parteneriate care să apere interesele şi valorile tuturor, în care sunt implicate dimensiunile regională şi globală. La nivelul SUA, efortul include, într-o abordare nu numai integrată la nivel executiv, cu întreaga guvernare centrală şi locală, ci chiar implică abordarea integrată a întregii societăţii - cu sector privat, societate civilă şi lumea academică. O mobilizare profundă pentru a confrunta - în format de competiţie strategică - o Chină ordonată şi autocrată, ce dispune, de asemenea, de toate resursele societăţii pe care le dirijează discreţionar.

Iar comportamentul malign al Partidului Comunist Chinez ce duce la acţiunile Chinei va fi combătut de o alianţă globală ce implică Uniunea Europeană – care s-a pronunţat deja în martie 2019 în documentul său despre evaluarea strategică a relaţiei cu China – dar şi o alianţă regională în Pacific ce conţine ASEAN-ul, Japonia, India, Australia, Coreea de Sud şi Taiwanul. Documentul citează toate documentele programatice ale statelor care definesc poziţionările din regiunea Indo-Pacific privind comportamentul agresiv şi contondent al Chinei.

Abordarea Chinei conţine provocările economice, la nivelul sistemului de valori şi pe cele securitare pe care le determină China şi acţiunea malignă a Partidului Comunist Chinez – un rechizitoriu extrem de dur ce acoperă mai bine de jumătate din document, o descriere a abordării directe şi înţelegerii de către SUA a relaţiei sale cu China şi a situaţiei curente, modul de implementare şi concluziile. Regăsim aici cele mai vehemente şi repetate abordări ale SUA în timpul războiului comercial cu China – încă în curs – reproşul privind interpretarea după bunul plac şi relativizarea regulilor internaţionale dar şi inclusiv abuzul de poziţia sa nemodificată juridic şi pe care o clamează în continuare de ţară în curs de dezvoltare, cu toate avantajele conferite la nivel internaţional de acest statut pe care China l-a părăsit demult, lansându-se în competiţia pentru supremaţia globală cu Statele Unite. În schimb, documentul nu notează nimic despre coronavirus, responsabilităţile curente ale Chinei – imputate la nivel oficial – sau acţiunile represive pentru eliminarea autonomiei Hong-Kong-ului, legea securităţii, care a antrenat deja sancţiuni directe lansate chiar marţi, 26 mai, de către Trezoreria americană.

Competiţia Strategică de Mare Putere SUA – China. Ieşirea Rusiei din peisaj

Dar partea cea mai interesantă şi importantă a documentului este calificarea directă a situaţiei globale. Astfel, pe baza alegerilor pe care le-a făcut conducerea Chinei, Statele Unite asumă, recunoaşte şi acceptă, totodată, că relaţia cu Republica Populară Chineză şi cu Partidul Comunist Chinez – nu întâmplător ambele pricipii definitorii din document se regăsesc în fraza cheie – este cea a Competiţiei Marilor Puteri, o postură pe care China a definit-o în propriul discurs şi propaganda internă.

Schimbarea redesenează, sau mai degrabă consacră, o realitate cunoscută, dar niciodată sancţionată într-un document: Lumea se află în faţa unei competiţii a Marilor Puteri între Statele Unite şi China, a modelelor diferite pe care le promovează ambele şi modelul bipolar din timpul Războiului Rece se încheie astăzi prin dispariţia deplină a Rusiei din prim planul puterilor globale cu relevanţă strategică de acest nivel şi apariţia Chinei în această postură.

Aici avem singura consacrare formală a unui element aparţinând Războiului Rece, care consacră divergenţele şi competiţia ideologică şi de model între cele două Mari Puteri globale. În schimb, în ciuda repetatelor luări de poziţie la nivel politic de către Donald Trump - care a pledat pentru decuplarea strategică şi alinierea cu SUA sau cu China - aceste referiri nu apar deloc în documentul programatic american lansat joia trecută. Deci polarizarea nu are, încă, o bază documentar-normativă care să determine şi existenţa unui al doilea element care ar consacra Războiul Rece invocat de ministrul de Externe chinez.

Retragerea globală a SUA, ignorarea angajamentelor de securitate şi lăsarea locului de lider global gol – fake news suprem al Chinei

Regândirea şi reorientarea politicilor SUA ale ultimelor două decade în raport cu China, referirea la propagandă şi informaţii false, denigrarea lumii democraţiilor liberale sunt dominante în document. Ca şi atacurile cibernetice, nerespectarea şi furtul de proprietate intelectuală şi de rezultate ale cercetării americane de către China. Statele Unite asumă, totodată, şi valorile de pe poziţiile cărora se angajează în competiţia strategică în raport cu China: suveranitate, libertate, deschidere, stat de drept, corectitudine şi reciprocitate. Practic sunt definite regulile viitoarei competiţii corecte acceptate. Viziunea unei regiuni indo-pacifică liberă şi deschisă vine să marcheze şi dimensiunea regiunii unde se află ambele state competitoare strategice.

În plus, premizele politicilor Statelor Unite în această competiţie strategică resping orice încercare de a schimba sistemul intern de guvernare chinez, dar nici nu face concesii naraţiunilor Partidului Comunist Chinez, excepţionalismului şi victimizărilor acestuia. De asemenea, în întreg documentul, este făcută o clară distincţie între poporul chinez – salutat, lăudat şi respectat – şi comunismul, ideologia şi sistemul de conducere al PCC şi al Chinei.

Între marile minciuni şi falsuri ale propagandei chineze, documentul strategic al SUA notează explicit discuţia despre retragerea strategică a Statelor Unite sau dorinţa de a evita sau a ieşi din angajamentele de securitate globale, calificate, ambele, drept naraţiuni false ale Partidului Comunist Chinez lansate la nivelul întregii lumi prin propaganda la dispoziţia sa. O formă de a spune că SUA rămân şi liderul lumii libere, şi profund angajate în afacerile globale, şi cu toate angajamentele de securitate respectate. Deci locul de lider al lumii nu e gol, liber, pentru preluarea de către China a posturii de lider global.

Fireşte că documentul are şi dimensiunea morală a bătutului obrazului Chinei pentru contribuţiile generoase ale SUA la dezvoltarea Chinei, ajutorului dat de cetăţenii americani la fiecare pas istoric de zeci de ani, comparativ cu politicile şi practicile negative împotriva Americii elaborate de către Beijing. Buna credinţă, deschiderea, transparenţa, oferta de cooperare corectă au fost întâmpinate de către China cu constrângeri, agresivitate, ignorarea intereselor americane.

De aceea, SUA nu mai negociază cu China decât în condiţii clare şi cu avantaje tangibile şi concrete pe masă, în caz contrar refuză joaca de-a negocierea de dragul imaginii şi al negocierii ca proces. Şi aceasta este o schimbare majoră, fără precedent, a relaţiei Washingtonului cu Beijingul, care intră în noua eră a competiţiei strategice, cu mici şanse de a evita căderea în conflict, mai îngheţat sau mai exploziv la nivel global. Mai ales dacă peste aceste prevederi se suprapun dezbaterile şi confruntarea generate de coronavirus, decuplarea globală, relocarea industriilor din China sau obligativitatea alinierii terţelor state la SUA pentru a continua accesul la comerţul global.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite