Nume de cod? ARDUPH

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cercetare într-un domeniu exilat în zona ignoranţei generale? Iată un prim reper al unui eveniment aparte, care se va derula la finele acestei săptămâni. Aici fiind vorba de lansarea unui dicţionar enciclopedic. Creaţie a doi conaţionali înverşunaţi în pasiunea lor privind abordarea lumii printr-un ochean mai puţin obişnuit. Unul dintre ei a acceptat să răspundă la câteva întrebări chiar de 1 aprilie. Fără a ne păcăli.

Arid domeniul! Care? Cel abordat de dicţionarul enciclopedic ce va fi pus în circuitul public vineri 5 aprilie, la Ploieşti. 

Primul autor al noului tom academic este profesorul universitar dr. Ionel Cloşcă. Acesta a publicat anterior peste 35 volume, dintre care 18 de drept internaţional umanitar, fiind, în acelaşi timp, autorul a numeroase studii de specialitate, publicate în ţară şi străinătate. Este creatorul şi mentorul primei şcoli de drept internaţional umanitar din România. În 1990 a iniţiat înfiinţarea Asociaţiei Române de Drept Umanitar, prima instituţie neguvernamentală cu profil umanitar, de nivel academic din România. A contribuit la formarea primului corp de specialişti, precum şi la înfiinţarea primului Centru de Documentare cu tematică umanitară. A coordonat primul curs postuniversitar de formare, cu atestare oficială, având funcţia de director de studii aprofundate al Facultăţii de Drept, Universitatea Bucureşti. A fondat, în anul 1993, „Revista Română de Drept Umanitar”. Are relaţii de colaborare cu centre ale culturii şi ştiinţei umanitare, pe plan internaţional.

Al doilea autor - şi discipolul primului - este dr. Dumitru Codiţă, ex-membru fondator şi apoi şef al Centrului de Drept Internaţional Umanitar al Armatei (1993 – 2008). El a fondat premiul anual „Tudor Radu Popescu”, acordat personalităţilor cu cele mai importante realizări în domeniul DIU, a creat publicaţia „Actualităţi juridice-drept militar şi drept internaţional umanitar”, a înfiinţat Clubul de drept internaţional umanitar, precum şi Centrul de documentare de Drept Internaţional Umanitar, din cadrul Cercului Militar Ploieşti. A fost membru fondator al Comisiei Naţionale de Drept Internaţional Umanitar. Este fondator al seriei de lucrări „Colecţia Cartea ARDUPH”. Este autor, coautor şi coordonator a peste 20 de lucrări cu tematică umanitară. Mai este autorul concepţiei a trei regulamente de instruire a personalului armatei în domeniul DIU, în raport cu nivelul ierarhic al destinatarilor  - DIU-1, DIU-2, şi DIU-3.

Coordonează arealul electronic www.arduph.ro dedicat dreptului internaţional umanitar. 

Dumitru Codiţă a răspuns prompt interogaţiilor utile înţelegerii unei cerbicii umane. 

____________________________________________________________________________

Ce se află în spatele numelui de cod ARDUPH?

Nume de cod? Parcă am fi în zona celor cu preocupări zilnice clasificate, precum CIA, KGB, Mossad. Ei bine, noi ne ocupăm, prin Asociaţia Română de Drept Umanitar- Filiala Prahova (ARDUPH), de acţiuni  deloc secrete, vizând renaşterea, afirmarea şi promovarea ştiinţei româneşti a dreptului umanitar şi drepturilor omului şi intrarea acesteia în circuitul european şi mondial. Iar ARDUPH este una dintre cele cinci filiale judeţene ale Asociaţiei Române de drept Umanitar.

Asociaţia Română de Drept Umanitar cu sediul în Bucureşti şi filiale în mai multe judeţe din ţară este o organizaţie profesională nelucrativă, autonomă şi apolitică, proclamată prin Hotărâre de Guvern de „interes public”. Ea este concepută ca un forum de acţiune, reflecţie, cercetare, dezbatere, schimburi de vederi şi experienţă, de difuzare a rezultatelor cercetărilor şi informaţiilor în domeniul umanitar, al drepturilor omului şi dreptului refugiaţilor, în vederea identificării de noi abordări şi mijloace de natură a preveni şi atenua suferinţele umane.

Asociaţia grupează oameni de ştiinţă, diplomaţi, jurişti, cadre universitare, militari, medici, oameni de cultură, ziarişti, personal al Crucii Roşii, reprezentanţi ai cultelor, studenţi, elevi etc., care îşi exprimă adeziunea faţă de obiectivele sale şi acţionează pentru înfăptuirea lor.

Ce urmăreşte practic ARDUPH?

Domeniul principal de activitate îl constituie dreptul internaţional umanitar şi drepturile omului, iar cel secundar educaţia şi cercetarea.

Asociaţia poate acorda asistenţă de specialitate structurilor guvernamentale şi neguvernamentale cu răspunderi în aplicarea convenţiilor internaţionale, la care România a aderat; efectuează cercetări fundamentale şi aplicative; desfăşoară activităţi de informare şi educare, a marelui public, asupra conţinutului instrumentelor juridice cu caracter umanitar.

Concret, cum acţionaţi?

Prin promovarea, în toate mediile, a standardelor dreptului internaţional umanitar şi a normele privitoare la protecţia drepturilor omului - la care România a achiesat.

Sesizând forurile în drept asupra instrumentelor juridico-diplomatice în materie, la care România nu a devenit parte, formulând sugestii de soluţii şi modalităţi adecvate pentru transpunere în legislaţia naţională;

Acţionând pentru introducerea ştiinţei dreptului internaţional umanitar şi a drepturilor omului în învăţământul mediu şi superior militar, civil şi ecleziastice.

Informând asupra reglementărilor existente în alte state privind cunoaşterea şi difuzarea dreptului internaţional umanitar, atât la nivel conceptual, cât şi aplicativ.

Cui foloseşte website-ul www.arduph.ro? 

ARDUPH dispune de un  site propriu, creat cu scopul de a facilita accesul la informaţii specifice, pentru o largă paletă de beneficiari. Acolo unde informaţiile nu sunt suficiente asigurăm accesul la alte surse de informare.Totodată ne oferim serviciile pentru a face cunoscute diferitele produse ştiinţifice, ale unor cercetători consacraţi sau aflaţi la început de drum, în cariera lor.

De altfel, periodic, ARDUPH organizează manifestări de genul celor menţionate, care acoperă întreaga paletă a problematicii umanitare. 

Cine doreşte un... cap de pod, pentru a începe un dialog adecvat cu noi, poate recurge la contactarea by e-mail: arduph@yahoo.fr şi vom răspunde prompt.

Să revenim la dicţionarul ce va fi lansat. Cui se adresează? 

În vâltoarea evenimentelor existenţiale curente, cu greu ne mai aruncăm privirile în trecut, pentru a evita greşelile. Un astfel de moment s-a petrecut în urmă cu 150 de ani. Este vorba de înfiinţarea, la iniţiativa elveţianului Henry Dunant, a Comitetului Internaţional al Crucii Roşii. Impulsul iniţial l-a reprezentat celebra bătălie de la Solferino, soldată cu peste 40.000 morţi şi răniţi rămaşi pe câmpul de luptă, de soarta cărora, la acea vreme, nimeni nu era interesat. Este practic actul de naştere a Mişcării internaţionale de Cruce Roşie, un fenomen planetar, care a adus imense servicii omului aflat în suferinţă şi umanităţii aflată dificultate.

Pe plan naţional au existat numeroase personalităţi care au făcut să se constituie şi să se afirme, până în zilele noastre, o adevărată şcoală românească de drept internaţional umanitar. Câteva nume sunt edificatoare în acest sens: Dimitrie Ghica – primul preşedinte al Crucii Roşii din România, juriştii, de talie mondială: Nicolae Titulescu, Vespasian Pella, Nicolae Daşcoviciu, Tudor Radu Popescu – membru fondator al Institutului de Drept Internaţional Umanitar de la San Remo ş.a. Apariţia Dicţionarului-enciclopedic de drept internaţional umanitar se înscrie în demersurile actuale, de consolidare şi afirmare a identităţii noastre în acest domeniu.

Prin urmare, este o rescriere, cu alţi termeni, a unei istorii parţial cunoscute? 

Este o sinteză, asupra fenomenului conflictologic, din perspectiva evoluţiei legilor şi obiceiurilor războiului, de la apariţia primelor reguli cutumiare, până la cele mai recente reglementări internaţionale.

Lucrarea a comprimat peste 5.000 de ani de istorie umanitară, contabilizaţi în mii de ore de muncă non - stop, de înaltă calificare. Dicţionarul acoperă arealul vast a patru ramuri de drept:– drept internaţional public, drept internaţional umanitar, drept internaţional al drepturilor omului, drept internaţional penal –, relaţii internaţionale, istorie universală, filozofie, religie, sociologie, geografie etc.

În esenţă, volumul evidenţiază maladiile socialmente diagnosticate de jurişti, diplomaţi, oameni de ştiinţă, militari, organizaţii umanitare, precum şi remediile specifice diferitelor epoci istorice care, din păcate, de cele mai multe ori, nu şi-au produs efectul scontat.

Este o carte unicat? 

Dicţionarul enciclopedic de drept internaţional umanitar este o lucrare unicat în sistemul publicisticii juridice, care conferă originalitate, precizie şi claritate terminologică fenomenului conflictologic, prezent pe scena istoriei din vremuri imemoriabile.

Originalitatea se evidenţiază deopotrivă în conţinut şi în formă. Sub raportul conţinutului, lucrarea este un adevărat paradis umanitar, pe fundalul căruia strălucesc preceptele Antichităţii şi Evului Mediu, care au modelat comportamentul indivizilor şi al statelor în război. Originalitatea formei constă în prezentarea a două genuri publicistice – a unui dicţionar şi a unei enciclopedii, într-o unică lucrare.

Din perspectiva construcţiei interne s-a avut în vedere analiza structurii internaţionale pe orizontală, în contextul diferitelor etape ale istoriei omenirii. Totodată, s-a urmărit şi o investigare, pe verticală, a diferitelor culturi şi civilizaţii, care au creat adevărate magistrale umanitare, prin care s-au configurat particularităţile de manifestare a legilor şi obiceiurilor războiului

Cine s-a implicat în finalizarea dicţionarului? 

Fără a prezenta o listă exhaustivă a instituţiilor care ne-au sprijinit până la acest moment menţionez: Primăria Municipiului Ploieşti, câţiva parlamentari de Prahova, Crucea Roşie Prahova, Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova ş.a. Şi nu voi omite să menţionez nenumăratele persoane care, din umbră, au rezolvat pro bono unele acţiuni inerente apariţiei lucrării.  Proiectul este însă de mare anvergură şi prin urmare dificultăţile se află abia la început.

Cititori potenţiali? 

Cercetători, cadre didactice universitare, diplomaţi, parlamentari şi oameni politici, jurişti, militari, funcţionari internaţionali, dar şi compatrioţi din instituţii şi organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale cu răspunderi în acest domeniu, jurnalişti, poliţişti, etc.

Înţeleg că şi volumul doi ar fi gata, nu-i aşa?

Doar resursele sunt cele care vor decide apariţia lui. Sperăm ca lansarea acestui prim volum să ne deschidă calea spre identificarea soluţiilor menite să pună în valoare această lucrare. Adevărata provocare o reprezintă proiectata ediţie internaţională.

Iată un pariu cu viitorul, unul în care, probabil, conexiuni în lumea diplomaţilor, cu siguranţă că vă vor fi utile. Succes!

 

 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite