De ce s-a referit Friedman la axa Moscova-Berlin, în faţa unui auditoriu select şi în prezenţa premierului României vom afla în interviul realizat cu un diplomat aparte.

Până atunci aş face observaţia că dacă o asemenea afirmaţie ar fi riscat-o mentorul STRATFOR, la ministerul german, care supervizează activitatea Bundeswehrului, ar fi fost privit cu milă.

Asta fie şi pentru faptul că la intrarea în incinta instituţiei menţionate se află fotografia, în mărime naturală, a complotiştilor militari, care au plănuit lichidarea fizică a lui Hitler. 

Pretext inteligent de a promova, indirect, uniforma impecabilă a ofiţerilor din Wehrmacht, pe care iarna - nu armata - rusă, i-a determinat să se retragă din Est spre Vest. 

Mai nou, George Friedman vine cu profeţii apocaliptice, precum aceea că NATO nu va mai proteja România.

Este exact ceea ce am auzit la evenimente publice organizate, anterior, la sediul ambasadei Federaţiei Ruse, în Bucureşti. 

Iar coincidenţa nu este întâmplătoare, ci intenţionat demoralizatoare.

Dacă profeţia cu NATO era rostită în sala rezervată conferinţelor de presă, de la sediul Alianţei Nord-Atlantice, în prezenţa lui Anders Fogh Rasmussen, secretarul general al celei mai puternice coaliţii democratice postbelice - căruia i-ar putea urma, în funcţie, un român - politicianul danez s-ar fi uitat la ceas, semn că pierde timpul cu concluzii fataliste, formulate în scop disuasiv, cultivat în spaţiul extern celui al comunităţii euroatlantice.

Dacă o altă afirmaţie, a aceluiaşi povestitor al unei lumi apuse, George Friedman, referitoare la ce are de oferit România Statelor Unite ar fi fost făcută în sala de briefing, de la Pentagon, în prezenţa membrilor Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore ale Forţelor Americane, atunci liderul acestui for militar de elită, generalul Martin Dempsey, ar fi izbucnit în râs, anunţând asistenţa că întâlnirea s-a încheiat, deoarece trebuie să meargă la Casa Albă, pentru a transmite preşedintelui Barack Obama, ultima glumă, seacă, a concetăţeanului Friedman.

Iar dacă enunţul referitor la interesul comun, al Statelor Unite şi României, de a diminua influenţa ruşilor, în arealul intra şi extracarpatic, ar fi fost făcut la căsuţa diplomaţilor pensionari, de lângă Arcul de Triumf, din Bucureşti, aceştia ar fi vociferat, invocând prietenia de nezdruncinat dintre...  defuncta Uniune Sovietică, reprezentată azi de ţareviciul Putin şi...iluziile lor de persoane rămase încremenite în proiectul Tratatului de la Varşovia. Amin.

Sigur, George Friedman şi-a jucat rolul de pesimist de serviciu. În baza unui mandat şi/sau a unui orgoliu. 

Numai că Europa, in integrum, ca o comunitate cu prea multe conexiuni economice, ca să mă refer doar la acest palier, nu mai poate fi analizată ca un teritoriu ce va reveni la stătuleţe puse din nou pe harţă, agresiuni, anexiuni teritoriale şi alte consecinţe ale unor imaginabile tratate, precum cel încheiat de dictatorii Stalin şi Hitler. 

Amândoi dezavuaţi azi de ruşii şi germanii lucizi. 

Indiferent în spatele căror uşi închise a poposit anterior, peste Ocean, dar şi în Europa, mister George Friedman, prin semnalele publice date la Bucureşti nu a făcut decât să semnaleze...

...fie epuizarea capacităţilor sale de previzionar, a unor mutaţii posibile, credibile, lucide, situaţie în care ar fi bine să se limiteze doar la călătorii de plăcere, precum la Cabo de Sao Vicente, unde a poposit zilele trecute, cu iluzia că acolo este marginea Pământului şi începutul lumii...

...fie neputinţa de a vedea viitorul Planetei Albastre decât în culori cenuşii, mai negre în Europa. 

O Europă care noaptea poate fi văzută, de sus, prin hubloul unui avion de pasageri, ca...

... o mare de lumini, tot mai multe în centrul şi vestul continentului, sau ca...

...o sumă de arealuri întunecate, precum vroia George Friedman să ne facă să o percepem. 

Ca militar - condiţie asumată, aidoma camarazilor mei, pe viaţă - prefer luminile unor europeni ce trec liber graniţele. Fără prejudecăţi şi spaime intenţionat cultivate, prin modalităţi nu tocmai ortodoxe.