EXCLUSIV Interviu cu Ndileka Mandela. Citatul favorit al bunicului Nelson: „Proştii se înmulţesc când înţelepţii tac“
0
Fiica primului fiu al lui Nelson Mandela, mort la doar 24 de ani pe când tatăl său era în închisoare, a acordat un interviu pentru „Adevărul“, primul dat unei publicaţii din Europa de Est. Ndileka Madela, acum în vârstă de 55 de ani, fostă asistentă medicală, a depănat amintiri despre familia sa şi despre ilustrul său bunic.
Tatăl său, Thembekile Mandela, a murit pe 13 iulie 1969 (când ea avea doar patru ani), într-un accident de maşină, în timp ce Nelson Mandela era în închisoare pe insula Robben şi nu i s-a permis să ia parte la funeraliile fiului său. În 2012, ca un omagiu adus tatălui său, Ndileka Madela a creat Fundaţia „Thembekile Mandela“, ce promovează educaţia şi programele de sănătate în comunităţile rurale din Africa de Sud.
Binecunoscută activistă socială şi fostă asistentă medicală, Ndileka Mandela şi-a lansat anul trecut autobiografia, intitulată „I am Ndileka” (n.red.- „Eu sunt Ndileka“), carte ce s-a bucurat de mare succes în multe ţări şi în care prima nepoată a lui Nelson Mandela deapănă amintirile despre familia sa, despre ilustrul său bunic şi despre dificultăţile şi provocările cu care s-a confruntat până acum.
Laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1993, Nelson Mandela, care s-a stins din viaţă pe 5 decembrie 2013, la 95 de ani, în urma agravării unor probleme pulmonare dobândite în închisoare, a primit peste 250 de premii internaţionale pentru poziţia sa în privinţa colonialismului şi discriminării.
Un simbol al mişcării de eliberare de sub apartheid în Africa de Sud, Nelson Mandela a petrecut 27 de ani într-o celulă din închisoarea de pe insula Robben, fiind eliberat la 11 februarie 1990. În 1994, Nelson Mandela a devenit primul preşedinte democratic ales al Africii de Sud şi primul preşedinte de culoare din istoria ţării. A rămas în funcţie până în 1999.
În interviul exclusiv acordat pentru „Adevărul“, Ndileka Mandela a depănat cele mai speciale amintiri legate de bunicul său, vorbind totodată şi despre activitatea fundaţiei pe care o conduce de opt ani.
Care este prima amintire legată de bunicul dumneavoastră?
Bunica şi mama îmi vorbeau foarte des despre el când aveam câţiva ani, dar, fiind închis atunci, era doar o imagine în memoria mea.
Când l-aţi vizitat prima oară pe insula Robben?
Aveam 16 ani când l-am vizitat prima oară. Îmi amintesc şi acum cu emoţie acele momente unice şi pregătirile pe care le-am făcut cu zile întregi înainte de acea vizită tulburătoare. În autobiografia mea am consacrat mai multe pagini acestei vizite de neuitat.
Nelson Mandela a început să comunice cu dumneavoastră când aveaţi 10 ani, prin intermediul scrisorilor trimise din închisoare. Care a fost cea mai specială scrisoare pe care v-a trimis-o?
Probabil că prima scrisoare, când bunicul meu a devenit „realitate“ şi când a început dialogul nostru special, un dialog ce a ţinut până la sfârşitul vieţii sale. Tonul primei scrisori trimise de bunicul meu, ca şi al celorlalte numeroase scrisori pe care mi le-a trimis din închisoare, au fost lecţii de viaţă pentru mine.
„Aparţinea lumii înainte să ne aparţină nouă“
Cum a fost să trăiţi în Africa de Sud în perioada apartheidului?
Am locuit cea mai mare parte a copilăriei şi adolescenţei în Eastern Cape într-o provincie numită Transkei. Nu am trăit într-o zonă urbană, însă brutalitatea regimului apartheid a fost experimentată de majoritatea sud-africanilor, indiferent unde trăiau.
Care a fost, în opinia dumneavoastră, cel mai dificil moment în lungul drum spre libertate al bunicului dumneavoastră?
Cel mai dificil moment a fost ziua în care a aflat că a murit primul său copil, Thembekile, tatăl meu.
Cât de dificil a fost să îl împărţiţi pe bunicul dumneavoastră cu atâţia oameni?
A fost probabil una dintre cele mai dificile lecţii pe care o familie le poate învăţa. Tatăl meu a murit când eu aveam doar patru ani, iar bărbatul care era bunicul meu aparţinea lumii înainte să ne aparţină nouă.
Cum aţi aflat că bunicul dumneavoastră va fi eliberat?
Ne-a spus că va fi eliberat în 1990 cu câteva luni înainte, de ziua sa de naştere, pe 18 iulie 1989.
„L-aş descrie într-un singur cuvânt: «Enigm㻓
Cum a fost pentru dumneavoastră ziua în care Nelson Mandela a fost eliberat?
Eram la Medunsa în acea perioadă. Aşteptam de un an acea zi. Familia noastră a intrat brusc în lumina reflectoarelor şi în istorie. A fost o zi plină de emoţii. Am dedicat o parte din cartea mea acelei zile cu totul şi cu totul speciale datorită impactului pe care l-a avut.
Cât a fost amărăciune şi cât a fost fericire în anii ce au urmat eliberării bunicului dumneavoastră?
Mi-aţi pus o întrebare foarte dificilă, o întrebare ca un cuţit cu două tăişuri. Şi aş spune că pentru mine este multă fericire să pot comunica ce înseamnă pentru mine să fiu o Mandela şi cu toate astea e şi multă amărăciune.
Care este cea mai importantă lecţie pe care aţi învăţat-o din viaţa bunicului dumneavoastră?
Cum să fii umil şi cum să îi respecţi pe ceilalţi.
Dacă ar fi să îl descrieţi pe Nelson Mandela într-o frază sau un cuvânt, care ar fi acea frază sau acel cuvânt?
Ar fi un cuvânt: Enigmă.
În Africa de Sud, aproximativ 3.000 de femei au fost ucise în 2018, aproximativ una la fiecare trei ore, ceea ce înseamnă de peste cinci ori mai mult faţă de media globală, conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. De ce s-a ajuns la o asemenea rată uriaşă a violenţei împotriva femeilor în Africa de Sud?
Mi-aţi pus o întrebare la care nu pot da un răspuns simplu. În Africa de Sud, istoria noastră şi exploatarea poporului meu a dus la cea mai mare inechitate socială din lume. O presiune socio-economică a unei societăţi în evoluţie. Un sistem de valori ce este blurat de influenţele europene/africane. O nouă democraţie. Pandemia de COVID-19 a acutizat această situaţie. Sărăcia şi corupţia au făcut ca poporul meu să se simtă şi mai frustrat şi furios. Sărăcia, furia şi frustrarea sunt factori catalizatori pentru violenţă. Apartheidul ne-a rupt unitatea familiei pe care o ştiam. Şi nu poţi cicatriza în doar 25 de ani daunele şi brutalitatea apartheidului.
Pandemia, precum deschiderea unei „cutii cu viermi“
Aţi declarat recent: “Coronavirusul e ca o lentilă ce măreşte bolile noastre sociale“. De ce credeţi asta?
La nivel internaţional, COVID-19 a fost precum deschiderea unei „cutii cu viermi“. Multe ţări şi nu doar Africa de Sud au văzut o administrare proastă expusă în perioada pandemiei. Iar ce m-a întristat a fost să văd exploatarea oamenilor chiar de către oamenii care ar trebui să îi conducă şi să îi protejeze.
Cât de importantă este pentru activitatea dumneavoastră şi pentru onorarea memoriei tatălui şi bunicului dumneavoastră Fundaţia „Thembekile Mandela?“
Fundaţia „Thembekile Mandela“ a livrat numeroase ajutoare medicale în mediul rural. Din cauza pandemiei am luat o pauză. Iar acum ne pegătim de cooperări cu partenerii noştri naţionali şi internaţionali să continuăm proiectele pe educaţie, sănătate şi leadership.
Pentru mine, Ndileka Mandela, la care oamenii se referă adesea ca „Prima a primului a primei“ (primul nepot al primului copil al primei soţii a lui Nelson Mandela), este de o importanţă crucială să mă asigur că moştenirea bunicului meu va fi păstrată şi ca lumea să nu uite ce a reprezentat Nelson Mandela. A fost un privilegiu să fiu educată de către unul dintre marii lideri ai lumii. Şi aş vrea să mai spun că unul dintre citatele favorite ale bunicului meu era următorul: „Proştii se înmulţesc atunci când înţelepţii tac“.
Vă recomandăm să mai citiţi:
Lideri autentici care au militat pentru drepturile omului. Cinci oameni care au schimbat lumea
A murit Winnie Mandela, femeia văzută cândva ca „Mama naţiunii“ sud-africane
Se încarcă comentariile...
