Vizita D-lui Ahmad Majdalani, care a avut întrevederi cu E.S. Dl. Bogdan Aurescu – Consilier Prezidenţial – Departament Politică Externă şi cu E.S. Dl. Ministru de Externe Teodor Meleşcanu, vine pe fondul informaţiilor vehiculate în media naţională şi internaţională, conform cărora ţara noastră ar putea să îşi mute ambasada din Israel, de la Tel Aviv la Ierusalim, ceea ce ar echivala cu recunoaşterea Ierusalimului ca şi capitală a statului Israel.

Pe acest fond, E.S. Dl. Fuad Kokaly – Ambasador Extraordinar si Plenipotentiar al Statului Palestina la Bucureşti, a fost chemat pentru consultări la mijlocul lunii mai la Ramallah, însă întoarcerea sa la post este un semn bun în ceea ce priveşte relaţiile româno-palestiniene. Despre acest aspect, dar şi altele,  vorbeşte şi Dl. Ahmad Majdalani într-un interviu acordat în exclusivitate experţilor NewsInt, Răzvan Munteanu, col(R) Ion Petrescu şi Cătălin Buciumeanu.

Ion Petrescu: În România suntem extrem de sensibili la soarta poporului palestinian. Care sunt provocările cu care vă confruntaţi astăzi?

Relaţiile româno-palestiniene sunt istorice, iar România joacă un rol important privind evenimentele viitoare. Câteva zeci de mii de studenţi palestinieni au studiat în România, relaţiile fiind bune atât înainte cât şi după căderea comunismului. Mai mult, sunt familii mixte formate aici şi în Palestina.

Noi nu uităm că România este una dintre primele ţări care au recunoscut statul palestinian, ajutându-ne la consolidarea instituţiilor noastre.

Totdeauna aceste relaţii au fost transparente, axate pe interese bilaterale, fiind multe acorduri semnate de-a lungul timpului în domeniul muncii, învăţământului, turism, economie, domeniul culturii etc. Avem chiar un acord de cooperare în domeniul securităţii, privind combaterea terorismului. Noi ne dorim să dezvoltăm aceste relaţii pe baza interesului comun. Acesta este şi scopul vizitei mele, acela de a întări relaţiile româno-palestiniene, chiar dacă în ultima perioadă au fost unele neînţelegeri, cauzate de informaţiile apărute în mass media privind intenţia guvernului de la Bucureşti de a muta Ambasada Romaniei din Israel, de la Tel Aviv la Ierusalim.

Pentru noi, o asemenea hotărâre ar avea următoarele efecte: înrăutăţirea relaţiilor bilaterale, încălcarea de către România a legislaţiei internaţionale şi ar arăta că România are o atitudine în dezacord cu Uniunea Europeană.

Cu toate acestea, ştim cu toţii că întotdeauna România a jucat un rol important în procesul de pace, reuşind să aibă relaţii bune atât cu Palestina cât şi cu Israel.

Dar, acum, printr-o asemenea atitudinea, România ar fi în afara acestui echilibru, devenind pro-Israel şi anti-Palestina. Noi în conducerea Palestiniană suntem foarte hotărâţi să menţinem relaţiile cu România.

Suntem adepţii dialogului în ceea ce priveşte Israelul.

Prezenţa mea la Bucureşti este un exemplu în acest sens. Ambasadorul palestinian care a fost chemat la Ramallah pentru consultări conform informaţiilor apărute în presă, acum a revenit la post, în Bucureşti. Acestea sunt semnale importante care demonstrează că noi suntem hotărâţi să avem relaţii bune cu România.

Eu sper ca până la sfârşitul acestui an vom semna două acorduri importante cu ţara voastră, şi vom avea o decizie care să pună bazele funcţionării Comitetului Interguvernamental.

Situaţia regională s-a tensionat, după ce preşedintele Trump şi-a propus crearea a doua state, şi propune, o soluţie care din punctul nostru de vedere favorizează Israel. Noi nu acceptăm o nouă agendă politică, iar Ierusalim este considerat de noi capitala Palestinei. Acum se vorbeşte de pace fără a fi pace. În acest context, considerăm că se vor închide toate uşile pentru a se ajunge la pace cu adevărat.

Totodată, unii vor să îi învinuiască pe palestinieni pentru că nu susţin un proces politic clar. Nu acceptăm colonizarea, şi nu considerăm aceasta ca fiind un lucru drept, ci o armă demografică îndreptată împotriva noastră. În acelaşi timp, în Gaza se încearcă a se construi o entitate cu o autonomie ridicată, iar în Cisiordania se încearcă împărţirea controlului teritorial între Israel şi Iordania, cea din urmă supraveghind doar afacerile religioase.

Practic, cred că se doreşte ca Cisiordania să rămână sub statutul actual. Nu este un acord oficial în acest sens, dar eu consider că acesta este planul din spatele uşilor închise, ceea ce ar fi o palmă peste obrazul palestinian.

Răzvan Munteanu: Cum se raportează Arabia Saudită şi celelalte state sunite din Orientul Mijlociu faţă de decizia SUA de a muta ambasada?

Statele arabe nu pot sprijini acest gest. Acest lucru a fost declarat în mod clar. Ele promovează respectarea normelor de drept internaţional.

Una dintre problemele cauzate de mutarea ambasadei este aceea de a se interzice dreptul refugiaţilor palestinieni de a se reîntoarce în Ierusalim, pentru că aceasta devine capitala Israelului în mod oficial. Asta ar însemna că ei ar trebui să rămână în statele arabe în care se află, ceea ce ar creşte presiunea la adresa acestora.

Nicio ţară arabă nu poate recunoaşte Ierusalimul ca fiind capitala statului Israel.

Ion Petrescu & Cătălin Buciumeanu: Care ar fi concesiile pe care Israel şi Autoritatea Palestiniană ar trebui să le facă pentru a se ajunge la pace?

Procesul de pace a început în 1993, pe baza aplicării legislaţiei internaţionale şi mai ales a rezoluţiilor ONU. Noi am acceptat atunci un stat palestinian care să cuprindă doar 22% din teritoriul istoric al Palestinei, recunoscând totodată existenţa Israelului. Am acceptat existenţa a două state care să trăiască în armonie.

Sub medierea SUA, procesul de pace a cuprins două etape: Prima este o etapă a tranziţiei, care trebuia să se termine în mai 1999. Premierul evreu Yitzhak Rabin a fost asasinat de către dreapta israeliană, care se opunea procesului de pace. S-au creat foarte multe dispute în Israel care arăta că societatea nu era suficient de matură pentru finalizarea procesului de pace. Nici după 1999, din punctul meu de vedere, israelienii nu au fost pregătiţi să intre cu adevărat în procesul de pace. Au cerut prelungirea acordului pentru încă un an de zile, Clinton chemând apoi în anul 2000 cele două părţi pentru negocieri.

La Camp David, în august 2000, am înţeles iarăşi că israelienii nu erau pregătiţi pentru pace. Premierul lor nu a participat direct la negocieri, trimitea consilierii pentru a se întâlni cu preşedintele Clinton şi schimba mereu condiţiile. Au fost două săptămâni de negocieri inutile. Apoi, în Israel au fost alegeri anticipate şi autoritatea a fost preluată de către extrema dreaptă prin Ariel Sharon. Consider că a fost un consens la nivelul societăţii israeliene pentru a nu se ajunge la un acord.

Primul lucru făcut de Sharon a fost de a reocupa o parte dintre teritoriile palestiniene. Din punctul nostru de vedere, din anul 2000 până în prezent, Israel a asasinat procesul de pace. Legea recentă privind statul naţional evreu este un exemplu în acest sens. Considerăm că această lege este de neacceptat pentru că încalcă principiile democraţiei, deoarece doar evreii vor putea să hotărască ceea ce se întâmplă în Israel, iar palestinienii şi ceilalţi vor fi marginalizaţi.

Dacă legea privind statul naţional evreu se va menţine, orice proces de pace va eşua.

Pentru noi, această lege arată că palestinienii nu pot decide soarta lor pe teritoriul lor.

Răzvan Munteanu: Cu toţii cunoaştem istoria evenimentelor petrecute după moartea lui Yasser Arafat. Înainte de a vorbi despre pacea cu Israel, consider că palestinienii ar trebui să cunoască pacea între ei. Care este actuala relaţie dintre Al Fatah şi grupările din Fâşia Gaza precum Hamas şi Jihadul Islamic Palestinian?

Aceste divergenţe să nu credeţi că sunt doar între Al Fatah şi Hamas, ori celelalte grupări. Separarea este între laici, care reprezintă un proiect naţional democratic şi Hamas care este creaţia Frăţiei Musulmane şi care promovează islamul politic.

Vorbim despre două proiecte diferite, unul secular altul fundamentalist religios. Diferenţele de viziune sunt diferite, atât la nivel naţional, cât şi internaţional. Noi considerăm că Hamas este folosit de către alte entităţi ca un instrument de separare a poporului palestinian, împiedicând formarea unui stat care să lege Gaza de Cisiordania. Evenimentele amintite mai sus vin în sprijinul acestei afirmaţii.

Acum se facilitează, cu sprijin internaţional, un dialog între Hamas şi Israel, care să ofere acea autonomie sporită în Gaza, despre care am mai spus. Noi nu susţinem această realitate. Trebuie să întărim acţiunile comune cu fraţii noştri din Egipt, din punct de vedere geopolitic. Pentru Egipt este imposibil să se accepte crearea unei entităţi de aşa natură, la graniţa sa, controlată de către Fraţii Musulmani. Ar fi o ameninţare pentru securitatea naţională a Egiptului.

Ţinând cont apoi de relaţia Egiptului cu Israel, consider că regimul de la Cairo ne poate ajuta în relaţia cu Israel. Egiptul are un interes strategic ca noi să ajungem la pace cu Israel.

În săptămânile următoare cred că vom vedea paşi concreţi în acest sens.

Răzvan Muntean: În ianuarie 2019, România va prelua preşedinţia Consiliului Uniunii Europene. Ce ar putea face România în acest context pentru Palestina?

Aceasta va fi o poziţie importantă pentru România, care va juca un rol important în politica externă a Uniunii Europene.

Puteţi fi un liant în dezvoltarea relaţiilor dintre noi şi UE. Noi avem două aspecte importante pe care le urmărim: modul de raportare al UE privind procesul de creare al celor două state şi raportarea UE la rezoluţiile internaţionale. Noi dorim să dialogăm cu statele membre UE care nu au recunoscut statul Palestina şi dorim să le convingem să îşi schimbe poziţia. Acest aspect l-am discutat personal cu ministrul de Externe român, domnul Meleşcanu, şi dorim ca România să fie un mediator în acest sens.

Ion Petrescu: A existat o înţelegere anterioară prin care palestinienii au renunţat la armată păstrând doar forţele de poliţie. Ţinând cont de legea israeliană mai sus amintită, există o posibilitate de recreare a armatei palestiniene?

Noi nu gândim în această paradigmă. Dar dacă Israel nu va respecta înţelegerile, noi o să considerăm că toate acordurile anterioare au fost anulate, şi vom depune tot efortul posibil, sub orice formă, de a clădi statul palestinian conform prevederilor internaţionale.

Nu putem fi spectatori. Este adevărat că Iisus Hristos a trăit pe aceste meleaguri şi a învăţat pe noi toţi că „Dacă cineva îţi dă o palmă să întorci celălalt obraz“, însă nouă dacă cineva ne va da o palmă, noi vom da două înapoi.

Răzvan Munteanu: Începând cu 1979, Iranul şi-a rezervat statutul de protector al cauzei palestiniene. Ce rol joacă Iranul în prezent?

De după 1979 şi până în prezent, Iranul a făcut cel mai rău cauzei palestiniene. Noi nu suntem naivi, noi înţelegem jocul strategic al Iranului. Teheranul se amestecă în problemele interne ale statelor arabe. Pentru ţările din Golf, Israel nu mai este o ameninţare, tocmai pentru că acest rol a fost preluat de către Iran.

Pentru mulţi, Iran este ameninţarea nr. 1. Inclusiv politica SUA în Orientul Mijlociu se bazează pe acest lucru, americanii sprijinind o coaliţie între Israel şi unele ţări arabe ca să combată invazia iraniană din zonă.

Iranul vorbeşte foarte mult că sprijină cauza palestiniană, dar vă spun foarte clar, eu sunt un om responsabil şi ştiu ce spun, Iranul nu a acordat niciun sprijin poporului palestinian. Sprijină nişte grupări, precum Hamas, doar să îşi atingă propriile interese. Vorbeşte despre Ierusalim dar nu face nimic pentru Ierusalim. N-a construit nicio şcoală, niciun spital. Face doar manifestaţii publice sprijinind totodată acea separare a poporului palestinian despre care am vorbit.