Ei bine, pentru susţinătorii acestui nou partid, „Jobbik“ şi-a trădat menirea, nu mai este acea formaţiune radicală de-acum un deceniu şi mai bine, de aceea a fost necesară o „revenire la origini“. Aşa s-a gândit preşedintele noului partid, Laszló Toroczkai, până de curând vicepreşedintele „Jobbik“, personaj foarte cunoscut pentru opinia publică românească, Toroczkai este şi la ora actuală preşedintele de onoare al formaţiunii „Mişcarea celor 64 de comitate“, cu caracter iredentist, care doreşte refacerea Ungariei mari cu cele 64 de comitate care o reprezentau. Toroczkai a fost declarat de mai multe ori „persona non grata“ în România.

La originea noului partid a stat insuccesul electoral al lui „Jobbik“. Deşi la alegerile legislative de astă primăvară, câştigate în mod categoric pentru a treia oară consecutiv de Fidesz, partidul premierului Viktor Orban, Jobbik s-a situat pe locul doi, diferenţa între primii doi a fost atât de mare încât liderul de-atunci al partidului, Gabir Vona, a considerat rezultatul drept o înfrângere. Vona era convins că reorientarea partidului său radical de dreapta spre centru îi va aduce voturile dezamăgiţilor din Fidesz sau din alte formaţiuni de centru şi va câştiga alegerile. Nu a fost aşa, dimpotrivă: a fost părăsit de vechii săi membri de partid care preferau programul radical de dreapta, de extremă dreapta cu care a pornit „Jobbik“ pe drum. Reorientarea partidului i-a dezamăgit. În plus, Fidesz, partid de centru-dreapta, a preluat multe din programul „Jobbik“.

După alegerile din aprilie, Gabor Vona, asumându-şi insuccesul, şi-a dat demisia, dar în locul lui nu a fost ales Toroczkai, deţinătorul funcţiei de vicepreşedinte, ci un alt om politic din tabăra Vona, deci se menţinea alunecarea spre centru. În acest context, flerul politic al lui Torockai l-a îndemnat să părăsească „Jobbik“ şi să înfiinţeze o nouă formaţiune politică, revenind la o mare parte a ideologiei vechiului partid şi anume naţionalismul, iredentismul, euroscepticismul, antiglobalizarea, antisionismul şi antiimigraţia. Liderii noului partid, printre care fostul deputat „Jobbik“, Dóra Duró care a devenit copreşedinte, au adresat 20 de întrebări opiniei ,care includ principiile amintite, afirmând că pe baza răspunsurilor vor elabora programul partidului care va fi lansat oficial la sfârşitul lui august. Prezenţa lui Duró este un mare câştig pentru noul partid, ea fiind de asemenea un deputat cu mult prestigiu al dreptei radicale..

Deşi liderii „Jobbik“ nu au recunoscut, toţi analiştii politici din Ungaria vorbesc despre o serioasă scindare a partidului, în unele localităţi organizaţii întregi, cu arme şi bagaje s-au alăturat platformei „Patria noastră“. Primul test al ei îl vor reprezenta alegerile europarlamentare.

În timp ce Viktor Orban, în pofida simpatiilor lui antieuropene, este considerat un om de stat respectabil, Laszló Torockai, din cauza trecutului său iredentist pe care şi-l asumă şi astăzi, nu este credibil în context internaţional.

Analiştii politici apreciază că „Patria noastră“ nu va reprezenta o ameninţare pentru Fidesz care, aşa cum am arătat, între timp şi-a integrat în programul său, multe din ideile „Jobbik“, atrăgând de partea lui alegători indecişi din dreapta radicală. În schimb, va fi o ameninţare chiar pentru sursa originară – Jobbik. Oricum, scindarea este benefică partidului de guvernământ care scapă de principalul, chiar unicul său concurent, în condiţiile în care opoziţia liberală este atât de fărâmiţată încât nu contează.

Succesul de până acum al celor două formaţiuni extremiste confirmă nişte adevăruri triste – atracţia serioasă pentru opinia publică din Ungaria a tezelor naţionaliste, antieuropene şi antiimigraţie, rolul conducător revenind aici chiar partidului aflat la guvernare – Fidesz, într-o ţară membră a UE. Ungaria este port-drapelul antieuropenismului grupului de la Visegrad, Bruxelles-ul fiind acuzat de toate relele din lume, mai ales de încercarea de a soluţiona prin integrare problema refugiaţilor din Orientul Mijlociu. Aceasta în condiţiile în care dezvoltarea economică a statelor din grup, inclusiv a Ungariei are la bază fondurile europene primite de la Bruxelles.

Printr-o serie de manevre inteligente, Fidesz a reuşit să aibă câştig de cauză în ambele direcţii. Întrebarea este dacă „Patria noastră“ va reuşi aceeaşi performaţă. Este mai puţin probabil, în primul rând datorită liderilor lor. În timp ce Viktor Orban, în pofida simpatiilor lui antieuropene, este considerat un om de stat respectabil, Laszló Torockai, din cauza trecutului său iredentist pe care şi-l asumă şi astăzi, nu este credibil în context internaţional. De aceea, eventualul lui succes se va limita în mare măsură între hotarele Ungariei.