Trădarea Ucrainei: Rusia, revenită cu drept de vot în Consiliul Europei

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO EPA-EFE
FOTO EPA-EFE

Finalul săptămânii a consemnat o situaţie tradusă într-un adevărat scandal: revenirea Rusiei cu drept de vot şi drepturi depline în cadrul Consiliului Europei, instituţia responsabilă pentru respectarea drepturilor omului la nivel european.

Gestul, determinat de Franţa şi Germania ca urmare a ameninţării retragerii totale a Moscovei din organizaţie, a stârnit un imens scandal la nivelul statelor vizate de agresiunea rusă, încălcarea drepturilor omului şi a dreptului internaţional, dar a stârnit şi o mare dezbatere în privinţa viitorului acestei instituţii, cu îndemnuri ca toate statele să părăsească acum organizaţia şi să întemeieze o alta, care să se refere strict la membrii care respectă drepturile omului acasă.

Miza acţiunii este reluarea afacerilor obişnuite cu Rusia la 5 ani de la anexarea Crimeei şi de la agresiunea militară rusă din Estul Ucrainei, ca să nu mai vorbim despre dosarul extrem de încărcat al încălcării drepturilor omului în Rusia, aceasta fiind şi ţara cu cele mai multe plângeri împotriva sa la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, dar şi cu cele mai multe pronunţări împotriva sa pentru nerespectarea drepturilor omului, cu precădere a dreptului la un proces corect în ţară. Dacă reacţia Urainei era de înţeles, alte 5 state au votat/s-au pronunţat împotrivă, în cazul altor state acestea nefiind de acord cu revenirea Rusiei, dar alegând să nu întrerupă procedura de tăcere intervenind să oprească decizia majoritară. De notat e şi discuţia în privinţa unui vot direct în Consiliul Europei, cu relevanţă majoritară, când vorbim despre o organizaţie interguvernamentală, în care fiecare stat ar trebui să aibă drept de veto.

Argumentele pro şi contra sunt multiple. Mai întâi, este vorba despre accesul dizidenţilor ruşi la CEDO, unicul loc unde-şi pot obţine dreptatea după abuzurile din ţara lor. Pe de altă parte, votul dă un mesaj incorect şi de susţinere nemeritată lui Vladimir Putin, susţin criticii, pentru că, dacă după Georgia, sancţiunile au durat doar 3 luni, acum, la peste 5 ani, paşii în spate, limitarea sancţiunilor şi, cel mai probabil, ridicarea cât mai curând a acestora ar fi iminentă. Apărătorii poziţiei susţin că nu se revine la business as usual, la normal, la situaţia dinainte prin acest pas, doar se crează spaţiul de discuţie şi sancţiuni, se menţine presiunea asupra Rusiei. Aceiaşi susţin că ridicarea sancţiunilor nu este pe masă, la această oră.

Esenţa disputei mai rezidă şi în modalitatea în care Rusia ar părăsi Consiliul Europei. Potrivit acestor argumente, este important că Rusia să nu fie alungată în Consiliul Europei şi, dacă vrea să plece, să o facă singură, asumându-şi şi faptul că discursul său despre democraţie (suverană, cum altfel) şi respectarea drepturilor omului în Rusia e doar o marotă de imagine şi că, prin părăsirea voluntară a organizaţiei, Rusia recunoaşte că nu are nici o dorinţă de respectare reală a drepturilor omului.

Pentru a contracara o asemenea discuţie, Serghei Lavrov a anunţat că Rusia nu va părăsi Consiliul Europei, va continua să recunoască şi să respecte hotărârile CEDO şi că va plăti şi contribuţia financiară la zi ce-i revine, o altă problemă a organizaţiei. În 2018, deficitul din neplata de către Rusia a cotizaţiei ce-I revine a fost de 53 de milioane de euro.

De ce să mai păstrăm Rusia într-un organism care nu o reprezintă, în condiţiile nerespectării drepturilor omului, se întreabă statele contestatare, cu precădere cele Baltice, Polonia alături de Ucraina? Acesta e un club al celor asumaţi în respectul faţă de drepturile omului. De ce să mai fie Rusia aici? Revizionismul, utilizarea forţei, ameninţarea vecinilor la fiecare pas şi ieşirea din regulile dreptului internaţional o descalifică. Iar despre dialog, există OSCE şi alte instituţii unde să discutăm cu Rusia, nu în organismele pentru drepturile omului.

Argumentele sunt coerente şi concrete, iar cea mai extremă propunere (Estonia), ca reacţie la actuala situaţia inacceptabilă, a fost aceea ca toată lumea să se retragă dintr-un asemenea conclav devenit nerelevant şi imoral prin prezenţa Rusiei. Să creeze propria organizaţie. Reacţia franco-germană a fost dură: şi Turcia e membru de ani de zile, a trecut prin multe momente şi lovituri de stat militare, şi încălcări de drepturi, şi nu s-a pus problema excluderii sale din Consiliul Europei. Apoi lipsa instrumentarului drepturilor omului poate costa enorm în dialogul cu Rusia, fără pârghia pe care o reprezintă şi fără această categorie de teme în dialog. Şi a instrumentului de a vizita şi monitoriza disidenţa, oriunde ar fi ea: în închisori, aresturi, în arest la domiciliu sau în exil.

De fapt, la nivel european, se confruntă două abordări: una dură şi intransigentă, a celor mai afectaţi şi ameninţaţi de militarismul şi agresivitatea rusă, cu precădere din Europa Centrală şi de Est, care marşează pe izolare, îndiguire şi sancţionarea Rusiei. O abordare realistă(asta deşi sancţiunile sunt instrumentar liberal). Cealaltă componentă susţine angajarea Rusiei, pentru că această grupare optează pentru securitatea prin interdependenţă(percept profund liberal), deci e mai bine să îi ai la masă pe nepotriviţii şi obraznicii din sistem, abordând cele mai dure şi neplăcute teme, decât să nu fie prezenţi şi să vorbeşti singur pe aceste teme şi fără nici o pârghie.

Dacă în materie de primire a Rusiei cu drept de vot, inclusiv a Preşedintelui şi Secretarului general al Consiliului Europei, sau a Înaltului Reprezentant pentru minorităţi naţionale, România a putut să lase lucrurile să se întâmple fără a obiecta direct şi vocal, nu acelaşi lucru se va întâmpla cu orice tentativă de ridicare a sancţiunilor. Aici e o linie roşie pe care ţara noastră nu trebuie să o abandoneze. Asta mai ales că am fost în postura să spunem deja partenerilor germani şi francezi, mai împăciuitori şi care caută cooperarea Rusiei cu orice preţ, că am avut dreptate atunci când episodul Georgia din august 2008 s-a repetat în Crimeea, în februarie 2014. V-am spus noi!

Sperăm să nu mai trebuiască să revenim cu o asemenea lecţie învăţată, în modul cel mai dur, dar de data asta în discuţie să fie un stat membru al UE sau NATO agresat de către Rusia lui Putin, stat care nu face nici un gest, cât de formal, pentru a reveni în regulile dreptului internaţional şi a arăta voinţa de aplicare a drepturilor omului, aşa cum s-a angajat la intrarea în Consiliul Europei.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite