În paralel cu semnalul absolut excepţional de grav că cea mai veche şi stabilă democraţie poate aluneca atât de rapid în haos, lansând o multitudine de semnale simultane şi absolut contradictorii privind viitorul său imediat şi proiecţiile pe lungă durată, anulând cu incredibilă lejeritate acorduri, angajamente, reguli de comportament cu partenerii săi tradiţionali, practic înnebunindu-şi propria populaţie. Şi, de acum, nu este deloc imposibil ca unul dintre aceste procedee noi în practica jocurilor politice să fie preluate extrem de uşor în alte ţări, acolo şi mai uşor de implantat şi folosit în campanii politice de tip britanica, adică „azi PRO, mâine CONTRA“, destabilizând economii şi adâncind neîncrederea în capacitatea reală a decidenţilor politici.

A fost relativizată şi trimisă în ridicol importanţa reală a Referendumului ca formulă constituţională supremă prin care se aude voinţa poporului, obligatorie şi indiscutabilă. Mă rog, în ţările lor, căci în altele, cu democraţii incipiente, exemplul românesc a artătat că se putea face altfel. Ieri, o demonstraţie uriaşă în centrul Londrei a cerut ca BREXIT-ul să nu mai aibă loc, fie prin organizarea unui al doilea referendum, fie prin anularea cererii făcute acum doi ani de guvernul britanic pentru activarea art.50. Posibil (sau încă posibil) dar, tehnic, avem deciziile Camerei Comunelor care s-a pronunţat împotriva unui al doilea referendum dar şi, de două ori, contra Acordului negociat şi semnat de Theresa May cu liderii europeni privind ieşirea ţării sale din construcţia europeană, impunând însă să Primului Ministru să negocieze o întârziere a procesului, eventual pentru ca europenii să cadă în plasa unei contestări integrale a viitoarelor alegeri europene din mai, tocmai pentru că nu ar fi fost candidaţi britanici pe liste.

Răspunsul celor de la Bruxelles a fost simplu, pe măsura exasperării create de oscilaţiile nehotărârii britanice: fie, până pe 22 mai, este aprobat Acordul negociat, fie Brexitul se amână şi vom avea alegeri europene cu candidaţi britanici pe liste. Practic, acum, toate opţiunile sunt legate de perspectiva ca parlamentarii să inverseze una dintre propriile lor decizii. N-o fac, este automat activată opţiunea NO DEAL BREXIT vineri seară orele 23, fie, cum s-a oferit de la Bruxelles, pe 12 aprilie. Sigur că ar putea să existe un vot în favoarea anulării totale a procesului EXIT, aşa cum cere o petiţie de Margaret Georgiadou şi care a strâns deja sute de mii de semnături, doar 100.000 fiind necesare pentru a obliga parlamentarii să ia în discuţie oficial această cerere. Mai există o şansă de ultim moment: liderul laburiştilor a spus că partidul său va sprijini Acordul doamnei Theresa May cu condiţia să se organizeze imediat un „vot de confirmare“ în Marea Britanie, practic un al doilea referendum.

Tehnic, procedural, Camera Comunelor a votat deja negativ asupra acestor perspective, inclusiv asupra posibilităţii ca instituţia să preia complet de la Guvern toate atribuţiile privind BREXIT. Haos masiv în perspectivă deoarece o asemenea anulare poate o problemă masivă de credibilitate asupra unei eventuale decizii pentru un al doilea Referendum, deja declarat ca act ilegal de partizanii ieşirii Marii Britanii din UE. Contestarea este posibilă deoarece, dacă vă amintiţi, speaker-ul Camerei Comunelor a declarat deja că instituţia sa nu va mai admite încă o dezbatere privind Acordul dacă nu există un alt text negociat Ori asta nu există şi nici nu va exista. Este deci previzibil ca, fie Camera Comunelor îşi renegă propriile hotărâri fie, de mâine, începe dezbaterea unor moţiuni care privesc diverse variante precum acceptarea „Statutului Norvegia+“ privind piaţa unică sau rămânerea în uniunea vamală.

Între timp, absolut sigură este doar perspectiva că, fără un acord oarecare, se intră foarte rapid în faza ultimă a rupturii totale şi fără reguli între UK şi UE. În acest sens, autorităţile britanice au conceput propriul lor plan de atenuare a consecinţelor catastrofale ce se anunţă, Operaţiunea Yellowhammer care cuprinde şi o „fază militară“ denumită „Operaţiunea Redfold“. care va fi condusă dintr-un buncăr anti-atomic denumit PINDAR adânc îngropat sub principala clădire a Ministerului britanic al Apărării de la Whitehall. PINDAR este locaţia folosită pentru reuniunile în caz de criză naţională, cu facilităţi complete pentru situaţii de război şi este centrul de comandă folosit pentru reuniunile Comitetului COBRA convocat în caz de atacuri teroriste.


Intrarea spre liftul care coboară în centrul de control PINDAR

Sunt mobilizaţi 3500 de militari (dintre care 10% rezervişti), dar cifrele reale ar putea fi mai mari dacă va fi cerut sprijin în eventualitatea unor probleme sociale majore, asigurarea securităţii depozitelor de hrană şi a rezervelor de produse medicale, mai ales la nivelul marilor aglomerări urbane şi în zona cartierelor „sensibile“, primele estimate a suferi în caz de instalare a penuriei alimentare sau de produse de folosinţă primară şi zilnică.

Ultima variantă, demisia (sau demiterea) doamnei Theresa May şi a guvernului său, caz în care europenii ar putea fi anunţaţi că se desenează o perspectivă clară, pro sau contra BREXIT. Da întrebarea este, acum, perfect justificată: în ce promisiune a Marii Britanii se poate crede, măcar până la finele săptămânii viitoare.

Aşa stând lucrurile, atenţie că, după BREXIT, a mai apărut un termen nou, BREXODUS, care exprimă fidel realitatea socială a acestor ultime zile şi anunţă tema viitoare de discuţie dacă lucrurile merg pe aceeaşi pantă descendentă. Să aşteptăm cu speranţa că-i va veni cuiva mintea de pe urmă. La casele de pariuri se dă o cotă interesantă pe NO DEAL BREXIT...