Józef Lebenbaum era jurnalist la ziarul "Vocea muncitorilor" din Lodz, când a fost obligat să părăsească Polonia în august 1968. Motivul a fost faptul că era evreu. Vechiul antisemitism revenise în Polonia de atunci, regimul comunist venind cu tot felul de tertipuri, deseori absurde, pentru a scăpa de evreii din ţară.

"Aveam 38 de ani şi eram în mijlocul carierei mele. Brusc, mi-am pierdut munca, colegii, locuinţa. Şi cultura poloneză, în care crescusem", a spus Lebenbaum în dialog cu DW. 

"Sioniştii înapoi în Zion!" - scandări la congrese de partid

Pe 8 martie 1968, poliţia din Varşovia a trecut la represalii împotriva studenţilor care protestau faţă de cenzura şi intimidarea persoanelor critice la adresa guvernării. Liderii protestelor au fost catalogaţi drept sionişti anti-polonezi, a urmat o campanie de ură antisemită iniţiată de stat şi răspândită în toată ţara. S-au organizat manifestaţii de amploare, vina pentru toate slăbiciunile sistemului comunist a fost pusă în seama evreilor aflaţi în funcţii administrative înalte. "Sioniştii înapoi în Sion!", s-a strigat la congresele de partid, se urmărea trimiterea evreilor, consideraţi în general anti-polonezi, în Israel. Între 1968 şi sfârşitul lui1972, cam 20.000 de evrei au fost obligaţi să părăsească Polonia.

Lui Józef Lebenbaum i s-a reproşat că a scris comentarii pro-israeliene în timpul Războiului de şase zile (1967) dintre Israel şi ţările arabe. "Poziţia mea era similară cu prevederile dreptului internaţional şi nu cu propaganda de atunci a Varşoviei, care lua partea statelor arabe", spune Lebenbaum. Acuzaţiile aduse au fost doar un pretext pentru alungarea sa din ţară, crede el. Şi nu a fost singurul în această situaţie. Toţi evreii polonezi au fost acuzaţi că ar fi avut o poziţie pro-israeliană.

"Nu polonezii au fost de vină, ci comuniştii"

Premierul Poloniei, Mateusz Morawiecki, încearcă acum să explice de ce polonezii nu au avut de fapt nicio vină pentru retragerea cetăţeniei evreilor. 

În 1968 nu exista "nicio Polonie", a declarat el în februarie 2018 în timpul unei vizite în Germania. "Atunci exista regimul comunist, care i-a tratat groaznic pe evrei", a spus Morawiecki. El încearcă astfel să convingă opinia publică că sistemul care a condus Polonia în perioada 1945-1989 a fost impus ţării de Uniunea Sovietică.

Pe acest ton se dezbate chestiunea în prezent şi în legislativul polonez. "Liderii comunişti care au pus în mişcare protestele antisemite din 1968 nu au reprezentat interesele poporului polonez, ci pe cele ale Moscovei", se spune într-un proiect al declaraţiei elaborate în parlament, un document pregătit de senatorul şi istoricul Jan Zaryn, de la partidul naţional-conservator de guvernământ PiS.

Reîntoarcerea antisemitismului

Au trecut 50 de ani de la alungarea în masă din Polonia a evreilor iar momentul coincide cu dezbaterea controversatei Legi a Holocaustului. Legea interzice ca polonezii să fie acuzaţi de crimele comise de nazişti. Israelul, SUA şi unii istorici polonezi se tem însă că astfel vor fi negate toate crimele comise de cetăţeni polonezi asupra concetăţenilor lor evrei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Dezbaterea actuală a declanşat în presă şi reţelele sociale un nou val de ură antisemită, arată Dariusz Stola, şef al Muzeului Istoriei Evreilor Polonezi. "Există asemănări între retorica antisemită de acum şi minciunile propagate în 1968. Ca şi cum antisemiţi ar fi căpătat din nou încredere de sine", a declarat el în dialog cu DW. Azi, se poate citi în reţelele sociale poloneze de exemplu: "Lobbyul de stânga de la Bruxelles este controlat de evrei şi de Israel" sau "Păcat că nu am dat afară toţi evreii în 1968. Acum şi-au recăpătat importanţa".

O tragedie personală

Józef Lebenbaum spune că retorica antisemită îl întristează. Că îi aduce aminte de 1968, atunci când i-a fost retrasă cetăţenia poloneză.

Lebenbaum numeşte părăsirea forţată a Poloniei drept "o tragedie personală", dar una de neevitat. Cei consideraţi "duşmani ai statului" în Polonia comunistă nu primeau loc de muncă. "Au fost afectaţi mai ales oameni ca mine", spune Lebenbaum. El s-ar fi definit mai ales pe baza "identităţii sale poloneze" - "şi nu a împărţit niciodată oameni în evrei şi ceilalţi".

Mulţi dintre evreii alungaţi acum 50 de ani nu mai vor să audă de Polonia şi nu s-au mai întors. Dar Lebenbaum nu a putut şi nu a vrut să-şi uite rădăcinile poloneze. În anii 90 a fost posibil să-şi recapete paşaportul polonez şi s-a întors la Varşovia, oraşul său natal. Chiar dacă cuvintele antisemite îl dor, nu se gândeşte să-şi părăsească din nou patria: "Niciodată nu am fost supărat pe ţara Polonia."

Monika Sieradzka - Deutsche Welle