Politician britanic: „Lockdown, cea mai distructivă metodă de intervenţie într-o pandemie!“

Politician britanic: „Lockdown, cea mai distructivă metodă de intervenţie într-o pandemie!“

Daniel Hannan consideră închiderea totală a ţărilor drept o măsură care şi-a depăşit termenul de valabilitate

Creşterea numărului de cazuri le-a dat, din nou, glas celor care solicită carantina totală. Din fericire, de această dată, astfel de oameni sunt arătaţi cu degetul pentru lipsă de argumente, aşa cum se întâmplă şi cu cei care protestează împotriva folosirii măştilor.

Pandemia de coronavirus a fost contracarată, la începutul crizei, printr-o „chinezărie“ numită „lockdown“ (n.r. - închidere totală). 
 
Restul lumii, văzând reacţia Chinei în faţa unei boli necunoscute, a „împrumutat“ această aşa-zisă soluţie, transmiţându-le oamenilor: „Stăm în case, până trece!“. Doar că, la şase luni de la momentul primelor lockdown-uri, s-a văzut ceea ce au tot spus, încă de atunci, oamenii care au refuzat ca, sub imperiul fricii, gândirea lor logică şi raţională să fie „virusată“. Concret, o boală transmisibilă pe calea aerului nu va dispărea niciodată, indiferent cât am sta în case. De aceea, nici n-am scăpat de gripa sezonieră sau de banalele răceli care circulă dintotdeauna printre oameni.
 
Deşi metoda „lockdown“ şi-a arătat ineficienţa şi a şi creat numeroase probleme grave, care vor rămâne cu noi mult timp după ce pandemia se va fi încheiat, ea are, în continuare, susţinători vocali! Vorbim despre nişte oameni care concurează, în materie de îmbrăţişarea ideilor lipsite de sens, cu cei care protestează împotriva folosirii măştilor. 
 
Tocmai de aceea, zilele trecute, procurorul general din SUA a făcut o comparaţie devastatoare între metoda lockdown şi fenomenul sclavagism, care a pătat istoria Statelor Unite. Iar acum i-a venit rândul lui Daniel Hannan, un om politic britanic, membru al partidul Conservator, să lanseze un atac devastator, dar argumentat, împotriva celor care cer reinstaurarea lockdown-ului în diferite ţări.
 
Distanţarea fizică, inexistentă în timpul protestelor din Belarus
 
Vi s-a părut că protestatarii din Belarus erau răvăşiţi de COVID-19?
 
Într-un text intitulat „Care sunt argumentele revenirii la lockdown?“, publicat în „The Telegraph“, Daniel Hannan a catalogat această strategie drept cea mai distructivă, într-o pandemie. Iată traducerea integrală a textului său:
 
„Carantinarea totală a ţărilor are o logică, atunci când vorbim de o măsură de urgenţă, menită să câştige timp şi să mărească repede capacitatea (n.r. - sistemului sanitar). Dar nu poate fi un răspuns în lupta cu un virus. Lockdown-urile sunt cele mai distructive instrumente, într-o pandemie. Nu oferă nicio strategie de ieşire. Şi, analizând datele adunate din jurul lumii, nici nu prea sunt dovezi că ar funcţiona.
 
În luna martie, oamenii prevedeau un dezastru umanitar de proporţii în Suedia, care, sfidând presiunea internaţională, a ţinut magazinele, restaurantele şi şcolile deschise. În realitate, inclusiv acolo, boala a avut, în mare, aceeaşi traiectorie ca în ţările cu o carantină totală. Cu o singură diferenţă: Suedia nu e îngrijorată acum în privinţa unui al doilea val şi n-a suferit nici măcar jumătate din dezastrul economic pe care l-am înregistrat noi.
 
Suporterii lockdown-urilor au oferit tot felul explicaţii pentru a justifica ce se întâmplă în Suedia:
 
*Aparent, suedezii sunt nişte oameni izolaţi, singuratici, care practică distanţarea socială şi când nu e pandemie. 
 
*Populaţia lor are o densitate scăzută.
 
*Suedezilor le place să trăiască singuri.
 
Aşa o fi, dar nimeni nu zicea chestiile astea, în martie. Disonanţa cognitivă e o forţă cu adevărat puternică: atunci când o realitate nouă ne pune sub semnul întrebării prejudecăţile, mai degrabă, ne place să atacăm acea realitate, decât să acceptăm că prejudecăţile noastre ar fi fost greşite.
 
Doar că faptele se tot adună! Chiar şi ţările care n-au practicat niciun fel de distanţare socială au evitat, cumva, dezastrul. La începutul pandemiei, Alexander Lukaşenko, dictatorul caraghios din Belarus, a decis că poporul său are imunitate la noul coronavirus. Occidentalii panicarzi să-şi facă ei griji despre virus, a spus el. „Poporul dur din Rusia Albă va trece prin pandemie cu saună şi cu votcă“. E greu să ai o imagine clară despre ceea ce se întâmplă într-o dictatură, dar cu toţii am văzut la televizor imaginile cu protestatarii din Belarus adunaţi pe străzi. Vi s-a părut că erau nişte oameni răvăşiţi de boală?
 
Atunci când li s-a adresat membrilor Parlamentului britanic, Profesorul Francesco Checchi, un epidemiolog din cadrul Şcolii de Igienă şi Medicină Tropicală din Londra, a subliniat că, inclusiv în Yemen, o ţară distrusă de război, unde distanţarea socială a fost imposibilă, numărul cazurilor de COVID-19 care au necesitat spitalizare e în scădere, începând din iunie.
 
După măsurile radicale luate în martie, aprilie şi mai, acum curg cererile de intrare în faliment
 
Nu ajunge să spunem „Paza bună trece primejdia rea!“
 
Şi atunci de ce Dumnezeu unii vorbesc despre necesitatea instaurării unor noi lockdown-uri în Europa? De ce continuăm să credem în închideri la nivel local, fără nicio dovadă concretă că astfel de măsuri fac vreo diferenţă? Nu ajunge să spunem „Paza bună trece primejdia rea!“. Nu ajunge o asemenea justificare, atunci când propui măsuri care: 
 
*distrug vieţi
 
*creează armate de şomeri
 
*dau peste cap educaţia celor mici
 
*cresc numărul deceselor cauzate de cancer şi de sinucideri
 
*anulează drepturile de bază ale oamenilor
 
Când vii cu asemenea propuneri radicale, e de datoria ta să le justifici cu argumente solide. Când preţul care e de plătit e atât de mare, atunci şi justificările trebuie să fie pe măsură. Nu ajunge să zici că, fără acele lockdown-uri de la începutul anului, e posibil ca rezultatele să fi fost altele. Trebuie să demonstrezi cu dovezi incontestabile că aşa ar fi fost! Trebuie să arăţi ce s-a câştigat concret, prin acele carantinări.
 
China, o ţară în care, de sute de ani, faci ceea ce ţi se spune, fără a pune prea multe întrebări
 
„Doar în China închiderea oamenilor în case e ceva banal“
 
Şi atunci de ce unii dintre noi suntem atât de mari susţinători ai lockdown-urilor? Parţial, din cauza modului în care virusul s-a răspândit, într-o primă fază. Dacă virusul s-ar fi răspândit, să zicem, în Canada sau în Norvegia, ţări în care închiderea totală a oamenilor în case ar fi fost de neimaginat, şi paşii următori în lupta cu pandemia ar fi arătat foarte diferiţi. Dar pentru că în China închiderea oamenilor în case e ceva banal, şi pentru că Italia, care iniţial luase în calcul o carantină zonală, a panicat şi a extins-o la nivel naţional, brusc, lockdown-ul a devenit ceva „la modă“ la nivel planetar. O politică populară pentru adepţii curentului „Ceva trebuie să fie făcut“.
 
Iar odată ce restricţiile iniţiale au fost implementate, ele au devenit, ulterior, şi mai severe datorită acestui val de susţinere. Fiecare focar de infecţie, fiecare creştere în rata mortalităţii a devenit un argument în plus pentru o carantină şi mai dură. Iar logica a dispărut complet. Până şi ideea că aceste lockdown-uri ar fi fost inutile a devenit prea deranjantă şi, de aceea, a fost ignorată.
 
Aşa cum politicienii sunt influenţabili de opinia publică, ei sunt influenţabili şi de consilierii lor. Ei ştiu că nu vor avea probleme, că nu vor fi traşi la răspundere, dacă sunt excesiv de precauţi. Cât timp publicul va cere lockdown-uri şi restricţii - şi e, într-adevăr, o realitate tristă, dar bine documentată că oamenii dezvoltă inclinaţii spre măsuri dictatoriale, atunci când se simt ameninţaţi de diferite pericole - diferite comisii medicale cu care se consultă guvernele lumii vor fi reticiente în a recomanda măsuri de relaxare. 
 
Doctorul Raed Arafat, principalul susţinător al lockdown-ului din România
 
Tragic, dar adevărat: logica e în lockdown de 6 luni
 
Şi, totuşi, cu fiecare zi care trece, devine mai clar că boala n-a crescut, în mod exponenţial, nicăieri. Ceva o ţine în frâu, în mare parte, indiferent de politica adoptată la nivel local. Un număr tot mai mare de epidemiologi sunt de părere că există o imunitate parţială, în rândul populaţiei, prin expunerea la alte coronavirusuri. Această idee ar explica şi de ce ţările din Sud-Estul Asiei, lovite, recent, de SARS, s-au descurcat atât de bine acum. Există cel puţin şase studii care sugerează că această imunitate parţială, într-adevăr, există în rândul oamenilor.
 
Daca e aşa - şi corect ar fi să ne bazăm pe date ştiinţifice solide şi nu pe modele care desenează consecinţe catastrofale - atunci majoritatea deciziilor restrictive luate de guverne sunt complet inutile. Dar unii dintre noi suntem ofensaţi de o asemenea idee. După şase luni de pandemie, logica noastră e, în continuare, în mod tragic, în carantină.
 
CITEŞTE ŞI:
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările