Votul în plen a fost favoarea documentului pe care-l puteţi descărca de aici, 524 de europarlamentari fiind în favoarea documentului, 67 împotrivă şi 103 abţineri. 

Aveţi aici iniţiativa cetăţenească, un text la care au lucrat ani de zile specialiştii reuniţi de FUEN (Uniunea Federală a naţionalităţilor europene) al cărei coordonator şi purtător de cuvânt este Lorant Vincze, membru român în Parlamentul Ungariei. Dintre personalităţile care susţin textul respectiv se numără şi Kelemen Hunor. Membrii comitetului de organizare au avit la dispoziţie un an de zile din momentul lansării publice a petiţiei care trebuia să strângă cel puţin 1 milion de semnături pentru a oficial preluată pe circuitul instituţiilor europene, ceea ce s-a şi întâmplat având un număr de peste 50% de semnături din partea maghiarilor. Textul este apoi supus etapelor succesive de vot ca orice altă iniţiativă în Parlamentul European. Până în acest moment, doar patru asemenea Iniţiative cetăţeneşti au reşit să strângă numărul cerut de semnături şi doar una a trecut la etapa următoare, adică să fie prezentată Comisiei Europene (Iniţiativa pentru interzicerea Glyposatului în 2014).

Propunerile iniţiativei Minority Safe Pack

Iniţiativa Minority Safe Pack cuprinde aceste 11 propuneri iniţiale, nouă dintre acestea fiind înregistrate de Comisia Europeană:

1. Recomandarea UE pentru protejarea şi promovarea diversităţii culturale şi artistice

2. Finanţarea programelor pentru comunităţile linvistice mici

3. Crearea unui Centru pentru diversitatea limbilor

4. Obiectivele UE pentru dezvoltare regională să includă protejarea minorităţilor naţionale şi promovarea diversităţii culturale şi lingvistice

5. Să fie desfăşurate cercetări privind valoarea adăugată pe care minorităţile o reprezintă pentru societăţile noatre şi pentru Europa

6. Să fie aproximată egalitatea cu minorităţile fără state, spre exemplu Roma

7. Să existe o lingură legislaţie europeană a drepturilor de autor, astfel încât serviciile şi emisiunile să poată fi urmărite în limba maternă

8. Gratuitatea serviciilor şi recepţiei conţinutului audio-vizual în regiunile cu minorităţi

9. Blocarea excepţiei de la sprijinul oferit de stat pentru cultura minorităţilor, media şi conservarea moştenirii culturale.

    În plus, se adaugă în prezentarea făcută Iniţiativei Cetăţeneşti de către serviciul de presă al Parlamentului European, instituţia şi-a exprimat :

- îngrijorarea în ce priveşte alarmanta creştere a nivelului infracţiunilor rezultând din ură rasială şi folosirea limbajul urii

- grija legată de faptul că minorităţile lingvistice sunt adesea lipsite de propiul lor sistem de difuzare servicii media şi solicitarea către Comisie să ajute la dezvoltarea acestor servicii

- grija faţă de minorităţile lingvistice trebuie să fie luată în calcul în ce priveşte viitoarele mass media şi reglementări privind conţinutul, adoptând regului pentru geoblocare

- arată că un mare număr de "persoane fără stat" din UE aparţin minorităţilor naţionale şi lingvistice. 

 

Obiecţiile României şi votul europarlamentarilor români

Este doar deschiderea formulată perfect corectă politic pentru o discuţie care poate merge extrem de departe, căci iată textul propunerilor respective. Încercarea de a le aplica va însemna, pentru Comisia Europeană, un exerciţiu de îndemânare extrem de dificil deoarece, pentru aplicarea în practică a cerinţelor respective, multe dintre Statele membre vor fi obligate să facă ajustări masive la o serie dintre prevederile constituţionale construite pe principiul apărării statului unitar cu prerogativele sale de asigurare a identităţii naţionale, inclusiv prin păstrarea echilibrului lingvistic. Iar lucrurile se pot complica extrem de mult şi cu nişte consecinţe neaşteptate.

Este profund semnificativ pentru modul în care am ştiut să ne promovăm interesele, să analizăm cum a reacţionat în mod oficial România şi apoi reprezentanţii săi europarlamentari la "Iniţiativa cetăţenească". 

MAE a  iniţiat un demers corect, afirmând că discuţia de fond ar fi trebuit trebuie să fie, înainte de discutarea celor 11 propuneri, cea privind legalitatea demersului: "Ministerul Afacerilor Externe reiterează poziţia sa constantă de apreciere faţă de rolul iniţiativei cetăţeneşti europene ca instrument de consolidare a democraţiei Uniunii Europene şi susţine folosirea iniţiativei cetăţeneşti europene de către cetăţenii UE. MAE nu poate fi de acord, însă, ca acest instrument să fie folosit pentru a extinde competenţele conferite UE în baza tratatelor fundamentale". În consecinţă, iarăşi corect, a sesizat Tribunalul UE, solicitând în 2017 anularea unei decizii de înregistrare a propunerii de iniţiativă cetăţenească privind protecţia persoanelor care aparţin unei minorităţi naţionale şi lingvistice "Minority Safe Pack" - one milllion signatures for diversity in Europe".

Aveţi aici  povestea în amănunt a desfăşurării acţiunilor juridice declanşate oficial de România în scopul "în scopul de a preveni extinderea pe cale jurisprudenţială a competenţelor UE în domenii care ţin de suveranitatea statelor membre, precum protecţia drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale".

În dezbaterea finală din PE, avem un grup masiv de voturi ale europarlamentarilor noştri în favoarea acestui Minority Safe Pack Report. Dintre europarlamentarii români, au votat "pentru" Vincze, Winkler (PPE), Botoş, Cioloş, Pâslaru, Ştefănuţă, Strugariu, Tudorache (Renew), Creţu (SD). Au votat "împotrivă": Terheş (ECR), Băsescu, Marinescu, Tomac (PPE). Abţineri: Avram, Benea, Grapini, Manda, Negrescu, Nica, Plumb, Tudose (SD), Gheorghe, Ghinea (Renew), Blaga, Bogdan, Buda, Buşoi, Falcă, Hava, Motreanu, Mureşan, Nistor (PPE). Nu a votat: Ciuhodaru (SD).

În acelaşi timp, vă rog să notaţi că doar doi europarlamentari au luat cuvântul în dezbaterea finală: Buda şi Terheş.

De ce şi de unde schimbarea de direcţie?

România suferă de această boală a hipercorectitudinii politice preventive, rezultată, de la Trianon încoace, din dorinţa sinceră de a răspunde, apoi de a acţiona cu supra-măsură, la acuzaţiile formulate de Ungaria la adresa statului nostru în privinţa comportamentului presupus împotriva minorităţii maghiare. DE ACELASI AUTOR Urgent: sunt programate reuniuni de criză în toate statele membre UE c... Mesaj către Serghei Lavrov: „Daţi icoana furată înapoi!”. Scandal dipl... Pare iminentă semnarea uriaşului acord pe investiţii UE-China În permanenţă umilită, denaţionalizată, persecutată zilnic şi la toate nivelele, lipsită de cele mai elementare mijloace de a-şi afirma cultura şi identitatea naţională. Mai mult, în spaţiul libertăţii de după 1989, a apărut - exact în momentul destructurării violente a Iugoslaviei - acuzaţia de „genocid cultural împotriva minorităţii maghiare“, sintagmă care, de atunci încoace, însoţeşte direct sau în subteran, nesfârşita listă de atacuri împotriva României. Totul, aş spune, în contextul în care politica noastră externă în domeniu - bazată pe principiul că nu trebuie niciodată să baţi covoarele că iese praf că cine ştie ce zice lumea - a fost haotică, incoerentă şi nu a ştiut să declanşeze nu lupta deschisă, Doamne fere şi apără, ci măcar să alinieze argumentele simplei şi netedei realităţi de care beneficiază din plin minorităţile trăitoare în România. Această linişte şi lipsă de reacţie ne-a făcut să fim profund indiferenţi la modul în care în Europa, în linia curentelor minoritare identitare americane, a început de mai mult timp construcţia unei noi arhitecturi legislativă care să protejeze pe de o parte ansamblul minorităţilor LGBT şi, pe de altă parte, cele linvistice şi umane şi „persoanelor fără stat“.

Dacă aceasta a fost poziţia Externelor, de ce oare nu a fost susţinută o informare pe plan intern şi externă pe această temă, nu pentru a anihila în vreun fel valoarea propunerilor respective, ci pentru a argumenta cum ar putea fi aplicate în practică folosind exemplul oferit de realitatea românească? Practic, s-ar fi putut spune - inclusiv de europarlamentarii noştri dacă ar şti meserie - că tot ce se cere acolo poate fi deja regăsit în prevederile legislative existente şi aplicate în România condusă de un Preşedinte aparţinând unei minorităţi şi care se află acum la al doilea mandat (caz exemplar în Europa, nu credeţi?), dar şi prin practica politică de la noi care a permis reprezentanţilor unei minorităţi naţionale, cea maghiară, să se afle aproape neîntrerupt în situaţia de a participa la guvernare. Ar fi putut aduce mărturie chiar dl. Kelemen Hunor, extrăgând exemplele din activitatea proprie. Nu ştiu de ce oare nu au simţit imboldul reprezentanţii noştri de a organiza o audiere specială pe exemplul românesc în legătură cu cele 11 principii din Minority Safe Package pentru a vedea cum sunt deja funcţionale într-un Stat Membru, solicitând participare internaţională nu pentru a nega, ci pentru a susţine validitatea unor principii aplicate în logica unei raţionalităţi politice a supravieţuirii comune.

Mai mult, dacă tot am ajuns aici, măcar acum are cineva, undeva, oricine ar avea ceva putere şi reprezentativitate, ideea că suntm poate în ultimul moment înainte de a stabili liniile roşii ale politicii naţionale româneşti în cadrul european şi în termenii Cartei ONU tocmai pentru a se şti dacă, da sau nu, suntm gata să mergem şi cât de departe pe drumul rediscutării statutului aşa numitelor "persoane fără stat" aflate (cam 600.000 în acest moment) în Europa, fără însă a intra în debaterea ce poate avea urmări tragice privind apariţia unor noi state bazate pe naţionalitate, adică afirmarea "populaţiilor fără stat", practic redeschiderea dezbaterii despre dobândirea autonomiei şi independenţei? Şi în discuţie pot intra revendicări ale unor populaţii în foarte intensă dezvoltare demografică cum este cea Roma (la noi, spre exemplu depăşind pe cea a comunităţii maghiare într-o hartă făcută de cei de la Open Society şi UNDP-Geneva).

Între timp, românul nostru Lorand Vincze dă în continuare lecţii ţării sale, afirmând în septembrie anul trecut, în totala lipsă de reacţie a europarlamentarilor şi politicienilor noatri că: "după a serie de înfrângeri în tribunale, România trebuie să se gândească foaret serios ce este în interesul ei: să fie izolată în Europa respingând o soluţie pentru minorităţi la nivel european sau s-o sprijine pe viitor, acceptând faptul că nici majorităţile (naţionale) şi nici statele nu au nimic de pierdut în cazul în care UE ia măsuri pentru promivarea culturilor şi limbilor minorităţilor".

Caz în care,  înainte de intra în detalii, oricât de spectaculoase ar fi ele, să lămurim, dacă se poate, răspunsul la întrebarea ce trebuie ridicată la nivelul organizaţiilor europene: adoptarea eventuală a noilor propuneri implică faptul că tot ce-a fost până acum a fost reglementare incompletă la nivel european? Dacă da, asta atinge tot ce s-a decis în termenii Tratatelor şi este mai mult decât grav. Dacă e vorba despre altceva, adică de simple îmbunătăţiri ale cadrului existene, altfel se pune problema.

 

P.S. Poate acum realizăm ce şansă uriaşă am reuşit să ratăm când întreaga piaţă politică de la noi, needucată şi neinformată, bloca râzând tot ce încerca să facă Leonard Orban, numit în funcţia de comisar pentru multilingvism, cadou premonitoriu al preşedintelui Comisiei Europene care ştia că, peste un timp, multilingvismul va deveni pivotul în jurul căruia se învârteşte spirala modificării jocurilor europene. Şi noi, amintiţi-vă, vorbeam despre un "comisar la numărat creioane şi ascuţitori".