Acum, ca şi atunci, liderii politici de toate culorile sunt speriaţi că edificiul european începe să nu mai corespundă îmbinărilor de ideologii care au dorit să facă uitat pentru totdeauna coşmarul naţional-socialismului, criminala asociere între extremele dreptei şi stângii, propunând soluţia demersului cel mai violent imaginabil pentru a face posibilă implantarea unei rase pure, cea a Occidentului, superioară din toate punctele de vedere „celorlalţi“. Părinţii fondatori ai visului european au propus o altă ordine pentru continentul sfâşiat de tragediile războiului, adică acest proiect de acum al unei Europe multiculturale care - cel puţin până acum - a reuşit să aducă ceva inimaginabil: cea mai lungă perioadă de pace în istoria europeană.

Poate fi întors sau virusat acest proiect? Cu siguranţă că da. Cred că asta se produce acum, parcă în indiferenţa efectelor dramatice - la limită chiar tragice -pe care implementarea unor politici le poate avea în contextul actual, şi aşa la limita exploziei.

Guvernul danez, prin vocea autorizată a doamnei prim ministru Mette Frederiksen, a anunţat ieri că doreşte să supună Parlamentului un proiect de lege care vizează reducerea numărului „cetăţenilor non-occidentali“ în cartierele defavorizate. În termenii acestui proiect de lege se spune că, peste 10 ani, populaţia „non-occidentală“ în fiecare cartier să nu depăşească proporţia de 30%, în timp ce planul actual, adoptat de conservatori în urmă cu 3 ani, prevedea un prag maxim limitativ de 50%. Măsura, asa cum argumentează Kaare Dybvad Bek, ministrul de Interne danez, în comunicatul care anunţă acest proiect, este absolut necesară deoarece o proporţie prea ridicată de străini provenind din ţări non-occidentale „măreşte riscul de a vedea cum se dezvoltă o comunitate religioasă şi o cultură paralelă“.

Va urma o legislaţie precisă în care să dispară termenul actual de „ghetou“ folosit în cazul „cartierelor sensibile“, termenul preferat fiind acela de „societăţi paralele“. În acest moment, se vorbeşte de ghetou în cazul oricărui cartier cu peste 1000 de locuitori în care există o populaţie compusă din peste 50% de persoane „non-occidentale“ care îndeplinesc unul din aceste patru criterii:

- din totalul populaţiei care trăieşte acolo, peste 40% nu au niciun loc de muncă şi niciun fel de calificare

- peste 60% din populaţia cu vârsta cuprinsă între 39 şi 50 de ani nu au studii peste nivelul de liceu

- existenţa unui nivel de criminalitate de trei ori mai importante decât media naţională

- venitul mediu brut al locuitorilor cartierului este cu 55% mai mic decât media naţională  

Conform datelor actuale, în această categorie se înscriu 15 cartiere, iar 25 altele sunt în categoria “de risc“.

O altă prevedere esenţială a legii este cea de limitare la 40% a numărului locuinţelor sociale; asta ar trebui să se întâmple până în 2030, dar efectele sale s-ar resimţi imediat deoarece în acest moment procentul de 40% este atât de tare depăşit încât efectul logic va fi demararea unui proces de mutări forţate a cel puţin 20% din familiile rezidente.

Pentru a situa corect datele dezbaterii, să menţionăm că Danemarca are 5,8 milioane de locuitori, 11% sunt de altă oricine decât daneză, dintre aceştia 58% fiind cetăţeni care provin dintr-o ţară „non-occidentală.

Ar fi suficient?

Nu, deloc, răspundeau ieri radicalii de extremă-dreapta din „Democraţia Participativă“, după părerea mea profund entuziasmaţi că se pot lipi de social-demcraţi în difuzarea pe mai departe a unui mesaj super-naţionalist:

Dintre ţările scandinave, Danemarca este cea mai respirabilă. Într-un fel, este antiteza Suediei. Dar este încă foarte departe de a fi o ţară normală de albi în care să nu existe paraziţi extra-europeni. Cu toate că acest anunţ (al premierului danez, n.n.) în favoarea unei «limitări»a imigraţiei non-albe are un oarecare efect mediatic, în practică însă lucrurile sunt mai puţin entuziasmante. Pentru început, orice nivel de imigraţie non-albă într-o ţară albă din Europa este oricum teribil de ridicat. Imigraţia trebuie să se limiteze la turism şi la studii - excluzându-i pe negri şi pe musulmani. Apoi, aceşti 20% sunt mult prea îndeajuns pentru a permite crearea de «comunităţi paralele religioase şi culturale», adică de eclave rasiale revoltate. Chiar 10% sunt suficienţi dacă avem de-a face cu populaţii într-atât de agresive precum somalienii sau pakistanezii.

Şi apoi, prevederile astea nu înseamnă nimic. Aplicate ca atare, ar însemna teoretic că Danemarca ar putea primi 30% de alogeni dacă sunt «repartizaţi»ici şi colo. De altfel, dacă e să dăm crezare proiectului, locuitorii lor de acum vor fi «ventilaţi» înspre alte zone, otrăvind şi liniştea altor cartiere... Regula trebuie să fie interzicerea intrării în Europa a acestei populaţii de joasă speţă de origine africană şi musulmană... curăţirea etnică integrală a Europei, oraş cu oraş, cartier cu cartier. Punct.“ 

Din nefericire, este sigur că tipul acesta de discuţie poate derapa necontrolat, asta au demonstrat-o deja revoltele urbane născute din motive cu mult mai subţiri decât acest proiect de lege al social-democraţilor danezi. Marea problemă nu este că în această ţară va fi poate adoptat cel mai restrictiv nivel de măsuri legislative pentru stăvilirea migraţiei (acum nu mai este vorba de „Ilegali“). Marea problemă o reprezintă neputinţa locului european, nici măcar în acest moment, după toate lecţiile evenimentelor trecute, să adopte o legislaţie oricât de dură şi limitativă doreşte, dar comună care să definească limitele jocului şi să deseneze cadrul unic al măsurilor care vor putea fi acceptabile în viitor.

Dacă nu, este atât de uşor de imaginat efectul distrugător al lecturării proiectului legislativ al social-democraţilor danezi (nici nu mă gândesc la ce va implica aplicarea sa) în „cartierele sensibile“ căci, tehnic, va trebui să fie însoţit şi de instrucţiuni de aplicare în care se vor specifica foarte clar care sunt acele ţări „non-occidentale“ vizate precum şi modalităţile prin care forţele de ordine şi de securitate vor organiza selecţia, dar şi deportarea „excedentului de populaţie non-occidentală“. Odată acest proces început, în lumea noastră se vor reîntoarce demonii, toţi, care au provocat ororile războiului: intoleranţă, politici rasiste, discurs extremist şi ură de rasă. Dacă asta vrem cu adevărat, se poate oricând, foarte repede.