Norvegia. Cabluri subacvatice de 9.5 tone, parte dintr-o reţea de senzori a unui Observator Oceanic, au dispărut misterios

Observatorul oceanic LoVe din Marea Norvegiei FOTO Lofoten-Vesterålen Ocean Observatory

O reţea de cabluri subacvatice aparţinând Observatorului oceanic Lofoten-Vesterålen (LoVe) din nordul Norvegiei a fost scoasă din funcţiune în mod misterios. Patru kilometri de cabluri au dispărut de sub apă după ce ar fi fost tăiate, relatează The Drive.

Deşi e posibil să fi fost un accident, investigaţiile fiind curs, nu e exclusă ipoteza unui act de sabotaj din partea unui actor străin cu interese strategice în regiune: Rusia.

Anunţul privind tăierea cablurilor prin care era monitorizată activitatea submarinelor dar şi parametri de climă şi schimbări ale mediului marin a fost făcut săptămâna trecută de Institutul de Cercetare Marină (IMR).

Cablurile conectau sisteme de senzori cu staţiile terestre de monitorizare - cabluri pe o lungime de patru kilometri şi cântărind câteva tone au fost tăiate şi furate.

Observatorul oceanic a devenit operaţional complet în august 2020 şi e alcătuit dintr-o reţea de cabluri şi senzori subacvatici de-a lungul platformei continentale norvegiene - o zonă importantă strategic pentru Norvegia şi Rusia.

Datele colectate ajung mai întâi la Norwegian Defence Research Establishment (FFI) ce se ocupă de cercetare în domeniul apărării pentru analiza activităţii submarine.

Având în vedere instalaţiile militare din zonă, Institutul de Cercetare Marină (IMR) leagă incidentul din Marea Norvegiei de submarinele active în apropierea lor.

Potrivit presei locale observatorul este afectat cel puţin din luna aprilie când s-a întrerupt conexiunea dintre senzori şi staţia de control de la  Hovden (insula Langøya). Un submarin fără echipaj a constatat lipsa cablurilor de la una din platformele de supraveghere iar o misiune ulterioară a găsit deteriorată o a doua platformă.

Presa locală a relatat că reţeaua de cabluri dintre platforme era extrem de densă şi doar ceva ce putea aplica mută forţă putea reuşi să o taie. Ipoteza unui accident în care firele ar fi fost secţionate accidental de o altă navă a fost considerată puţin probabilă pentru că incidentul ar fi fost probabil raportat.

Apoi este vorba de cum puteau să dispară fără urmă cabluri de 9.5 tone.

Investigaţia a pornit de la identificarea vaselor prezente în zonă la momentul incidentului  - dar eventuali autori ar fi navigat cu transponderul dezactivat.

O altă pistă ţine de motivele pentru care un actor statal ar fi fost interesat să taie cablurile - faptul că era un sistem de supraveghere a submarinelor iar potenţiale operaţiuni ar fi fost restricţionate; explorarea informaţilor posibil de captat de observatorul oceanic pentru a evalua capacităţile militare ale Norvegiei şi prin extensie ale NATO; cablurile puteau fi valoroase pentru furnizarea de informaţi tehnice necesare instalării unui asemenea sistem.

Cablurile afectate aparţineau Nodurilor de senzori 2 şi 3

Cu Flota Nordică aflată în apropiere, nu ar fi deloc lipsită de plauzibilitate ipoteza unui act de spionaj/sabotaj rus deşi Institutul de Cercetare este circumspect în a trage concluzii - pot exista şi unele explicaţii benigne ce trebuie cercetate mai întâi precum sondări petroliere sau prinderea cablurilor de alte vase.

Totuşi, notează The Drive,  News in English a scris despre „activităţi intense de transport în zonă în ultima vreme de multe ori cu vase apărând pe lângă infrastructura din larg a Norvegiei”. Deşi activităţile sunt legale nu poate fi ignorat interesul special al Rusiei şi faptul că vasele sale -atât militare cât şi civile  - sunt foarte prezente acolo pentru operaţiuni de rutină.

Zona incidentului se situează foarte aproape de coasta norvegiană dar este şi adiacentă GIUK Gap - un termen al Războiului Rece desemnând  spaţii de trecere înspre şi dinspre SUA, respectiv Uniunea Sovietică, dintre Groenlanda şi Islanda pe de o parte şi Groenlanda şi Islanda pe de alta - cu puternică semnificaţie strategică pentru Rusia care ar dori să-şi treacă prin ele submarine, spre Oceanul Atlantic,  fără a fi detectată.

Norvegia a făcut public interferenţa rusă anterioară sau acţiuni agresive asupra sistemelor de comunicaţii şi senzori. În 2018, serviciile de informaţii norvegiene au dezvăluit faptul că Rusia a efectuat exerciţii prin care a atacat o staţie de radar presupus secretă din nordul ţării.

Anterior incidentului implicând observatorul LoVe au apărut relatări sugerând că Rusia a desfăşurat vase cel puţin în apropiere de cablurile din Atlanticul de Nord - în contextul unei intensificări a operaţiunilor navale în aceste ape. Activitatea mai recentă, în august, a fost a vasului de explorare Yantar în largul coastei Irlandei - acesta transportă submersibile şi sonare şi s-a aflat în centrul unor suspiciuni de operaţiuni ascunse privind cabluri subacvatice.

„Observăm o activitate subacvatică a Rusiei în vecinătatea cablurilor submarine pe care nu cred că mai văzut-o vreodată. Rusia este în mod clar interesată de infrastructura submarină a NATO şi a naţiunilor din NATO”,   declara pentru The Washington Post în decembrie 2017 contraamiralul american Andrew Lennon, pe atunci ofiţer submarin al NATO.

În mod cert Rusia deţine submarine destinate operaţiunilor speciale ce sunt echipate pentru a tăia şi plasa dispozitive de urmărire pe cabluri sau chiar de a le transporta cum pare că s-a întâmplat cu reţeaua LoVe. Comandamentul nordic american a subliniat în special ameninţarea reprezentată de submarinul nuclear de explorare la mare adâncime Losharik la bordul căruia s-a produs o explozie în iulie 2019 (14 marinari fiind ucişi) şi care se află în reparaţii. 

Acesta este descris ca fiind folosit de serviciile de informaţii ruse pentru misiuni de inspectare, manipulare şi recuperare a unor obiecte valoroase tehnic dar şi pentru a instala dispozitive de urmărire sau a tăia cabluri subacvatice.

Totuşi Rusia are la dispoziţie şi alte astfel de submarine versatile care pot fi transportate la bordul unei nave-mamă şi care îi îngrijorează demult  pe oficialii din NATO din pricina abilităţilor de spionaj.

Rusia a demonstrat un interes reînnoit pentru Atlanticul de Nord când a creat Comandamentul Nord Reunit al Flotei Nordice ce acoperă Arctica, Atlanticul de Nord şi regiunile scandinave, în 2014. 

 Marina rusă a explorat de asemenea posibilitatea instalării unor reţele subacvatice de senzori şi altă infrastructură, inclusiv reactoare nucleare pe fundul mării pentru a furniza energie.