Mesaj către Serghei Lavrov: „Daţi icoana furată înapoi!”. Scandal diplomatic între Bosnia-Herţegovina, Ucraina şi Rusia

Nimic nou într-o ştire în care să se confirme existenţa unui vast circuit internaţional care "recirculă" opere de artă de mare valoare sau chiar listate de UNESCO ca valori universale de patrimoniu.

Dispărute de regulă în zonele unde s-au produs conflicte militare de mare intensitate, ele provin, în majoritate, din muzeele naţionale sau locale, din bibliotecile şi arhivele ţărilor pe teritoriul unde s-au desfăşurat luptele şi a existat un gol de putere între retragerea trupelor autohtone şi - relativ târziu sau ruşinos de târziu - instalarea perimetrelor de pază în jurul sediilor muzeelor, arhivelor naţionale sau bibiliotecilor, ceea ce a permis soldaţilor şi ofiţerilor din trupele de ocupaţie să ia acasă unul sau mai multe suvenire sau să le trimită pe căi securizate direct către reţele de traficanţi. 

Doar o mică parte dintre obiectele respective a fost recuperată, iar asta se datorează faptului că toată lumea a învăţat lecţiile din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, atunci când s-a furat intens, dar trofeele fie au fost ascunse în depozite subterane, fie au fost ţinute în familie, foarte rar fiind oferite la vânzare prin agenţii de licitaţie. Şi era normal să fie aşa deoarece s-a codificat foarte repede un sistem legislativ cu aplicabilitate internaţională care asimilează furtul respectiv şi posesia unei asemenea opere de artă unei crime de război. 

Pe de altă parte, erau puţine reţele specializate care puteau opera "la negru", în acest caz lucrând la comanda investitorilor foarte privaţi şi foarte anonimi.

Între timp, reţelele acestea, posesoare a unui sistem complet de funcţionare, de la "oamenii de prim contact", la "cărăuşi" şi evaluatori profesionişti, au devenit realităţi globale, cu o forţă financiară uriaşă şi lucrând în cea mai mare parte pe reţele care să "invizibilizeze" opera de artă respectivă, trimiţând-o pe căi proprii de transport către galeriile de artă super-securizate ale unuia dintre colecţionarii privaţi care, ca măsură de precauţie, nu prea lucrază "pe piaţa liberă", ci doar pornind de la ştirile sau ofertele apărute în camerele de chat de pe DarkWeb. 

De aceea este extrem de curioasă, chiar stranie, situaţia în care se află oficialii statului Bosnia-Herţegovina după ce, conform relatărilor din Europeiska Pravda care prezintă acuzaţiille apărute în Klix.ba, au primit o solicitare urgentă din partea ambasadei ucrainiene acreditată la Saraievo de a lămuri urgent identititatea unei icoane (foto) oferită pe 14 noiembrie ministrului Serghei Lavrov de către Preşedintele Republicii Srpska, Mijlorad Dodik, membru al prezidiumului Bosniei-Herţegovinei. S-ar putea să fie o provocare uriaşă sau chiar să fim în prezenţa unui caz de trafic internaţional care, din întâmplare, să fi lăsat să scape un obiect de asemenea valoare către un cumpărător neverificat. 

Posibil, dar, deocamdată, ucrainienii reclamă faptul că este vorba despre o operă de artă din patrimoniul lor naţional, furată de la Lugansk în această perioadă în care zona este declarată teritoriu autonom şi, în consecinţă, forţele ucrainiene au interzicere de acces. 

Dacă se confirmă că este vorba de un original (puţine dubii că nu aşa ar sta lucrurile), atunci vorbim  despre o operă de artă de mare valoare şi cu o vechime de 300 de ani, furată din Ucraina, ceea ce înscrie fapta drept crimă de răboi, posibil de urmărit şi sancţionat ca atare de justiţia oricări ţări care recunoaşte Carta Naţiunilor Unite.

Faptul că ar fi vorba despre un obiect din patrimoniul cultural ucrainean ar fi confirmat de faptul că, pe spatele icoanei, aşa cum reiese din imaginea publlicată de SRNA, agenţia de presă oficială bosniacă, se află un sigiliu de înregistare ucrainean pe care scrie "Comitetul naţional pentru educaţie al Republicii Sovietice Ucrainiene, Comisia regională din Odesa pentru protecţia moştenirii culturale", comitet care a funcţionat în perioada 1920-1930. Ruşii au spus deja că "icoana respectivă a fost deja returnată celor care au oferit-o pentru ca Interpolul să facă cercetările de rigoare asupra istoricului provenienţei ei".

Un simplu episod ruşinos?

Posibil, dar destul de greu de crezut. Oricum, se leagă foarte tare de momentul în care s-a produs vizita ministrului rus la Sarajevo, adică sărbătorirea a 25 de ani de la semnarea acordului de pace care a pus capăt războiului civil în care s-a aflat ţara în perioada 1992-1995 soldat cu peste 100.000 de victime şi în timpul căruia s-au înfrunat sârbi, croaţi şi musulmani. 

Reprezentanţii acestor ultime două comunităţi participante, cu drepturi egale în troika ce conduce Bosnia-Herţegovina, au refuzat să se întâlnească cu Lavrov pe care l-au acuzat de "lipsă de respect" deoarece a participat la reuniunea unde era reprezentantul sârb (cel cu oferirea icoanei), dar unde nu erau expuse toate trei steagurile oficiale, ci doar cel a Republcii Srpska. Dar, pe fond, totul poate învenina o situaţie care este tensionată de mult timp, iar motivele sunt cunoscute şi foarte greu reconciliabile. Republica Srpska ameninţă de mai mult timp să ceară independenţa şi să se rupă de Bosnia-Herţegovina şi refuzul sârbilor de a recunoaşte Kosovo sunt două chestiuni care divizează profund Bosnia-Herţegovina, două dintre entităţile sale componente fiind tentate să ceara statut de membru NATO, dar nu şi Republica Sârbska, reprezentanta sârbilor din zonă.

Poate nimic nu se leagă, poate totul nu este decât o coincidenţă, dar care reaminteşte tuturor cât de fragil este echilibrul de pace din zonă, ridică un dubiu asupra celui mai înalt oficial sârb din organismul de conducere al ţării şi, chiar dacă evident contextual, se reuşeşte performanţa deloc oarecare de a implica numele lui Lavrov într-o sordidă afacere de furt şi trafic internaţional de icoane.

Dar, cine ştie, dacă aşa începe să se joace din nou în Balcani, poveştile de acest gen ar putea să se amplifice. Până unde, nimieni dintre oamenii normali la cap nici măcar nu-şi poate imagina.