Ce s-a întâmplat între timp? S-au schimbat atât de mult opţiunile electoratului, au fost persoane care în urmă cu un an au votat cu Năstase pentru ca acum să voteze cu Ceban?

Explicaţia este că narativul acestor alegeri a fost extrem de diferit faţă de cele din 2018. Atunci Năstase era candidatul împotriva binomului Dodon - Plahotniuc. Dispariţia bruscă a celui din urmă şi schimbarea ecuaţiei de putere la nivel central a făcut ca Andrei Năstase să nu poată acapara voturile celor care se opuneau în 2018 regimului oligarhic.

Andrei Năstase a avut în primul tur doar 31,08% din voturi, în timp ce Ion Ceban 40,19%. Andrei Năstase nu a avut de unde să ia cele peste 10 procente care îl despărţeau de contracandidatul său.

Prezenţa la vot a fost extrem de redusă, doar 37,78% în turul doi, creşterea faţă de primul tur fiind doar de aproximativ 1% - total nesemnificativ. Mai mult de jumătate duin alegătorii cu drept de vot din Chişinău au preferat să nu vină la vot. A fost un vot de blam la adresa întregii clase politice dar şi consecinţa absenţei unui număr semnificativ de cetăţeni din Republica Moldova, datorită migraţiei masive din ultimii ani.

La aceste alegeri Andrei Năstase a fost văzut ca parte a unui alt binom, cel aflat în prezent la guvernare, ACUM - PSRM. Alegătorii nu au înţeles de ce în cadrul aceleiaşi alianţe se poate purta o dispută electorală atât de importantă. De notat că PSRM şi ACUM au încheiat o alianţă la nivel central, nu şi la nivel local. Ȋntelegerea agreată între cele două partide/alianţe politice prevede foarte vag necesitatea unei coordonări la nivel local, în sensul de a nu exista atacuri publice dar nu şi crearea de alianţe în consiliile locale. Din cauza acestei înţelegeri foarte vagi, în turul întâi al alegerilor PDM a căpătat 191 de mandate de primar, PSRM 124, iar ACUM doar 84. Situaţia este mai bună pentru ACUM dacă se iau în calcul doar raioanele unde unde un partid se afla pe primul loc după turul întâi la alegerile pentru consiliile locale: PSRM 19, ACUM 12, PDM 6. Astfel, ACUM nu a fost pe primul loc la niciuna dintre opţiuni - primar sau consilii locale.

Ȋn consiliul municipal Chişinău sunt 51 de mandate, 22 sunt ocupate de PSRM, 19 de ACUM, dar PPDA şi PAS au preferat să aibă fracţiuni separate (PPDA - 10, PAS - 9). Aceasta înseamnă că PSRM va putea forţa o alianţă la acest nivel doar cu PAS, motivând că Andrei Năstase a fost mult prea virulent împotriva PSRM în timpul campaniei electorale. O eventuală alianţă PSRM-PAS la nivelul consiliului municipal Chişinău poate avea consecinţe dramatice asupra alianţei PSRM-ACUM la nivel central.

Urmarea acestor alegeri este un peisaj post-electoral foarte divers în Republica Moldova. Mult mai divers decât s-ar fi crezut înainte de alegeri. PDM continuă să fie o forţă şi şi-a luat în serios rolul de principal partid de opoziţie. Ȋn curând se va dezbate şi o moţiune iniţiată de PDM împotriva guvernului - socialiştii şi-au atins scopul ca mai întâi să se încheie alegerile locale şi apoi să se voteze respectiva moţiune. Astfel, rezultatul alegerilor din Chişinău, incertitudinea asupra componenţei viitoarei coaliţii la nivelul consiliului municipal Chişinău şi moţiunea PDM vor constitui tot atâtea instrumente de presiune la adresa ACUM. Va fi imposibil pentru ACUM să reziste simultan pe toate aceste fronturi. Vor fi cedări importante la nivelul Guvernului pentru a menţine coaliţia cu PSRM. ACUM este într-o situaţie extrem de dificilă: se poate menţine la guvernare doar într-un rol secund, primul rol revenind PSRM; nu poate intra în opoziţie decât tot într-un rol secund, vocea opoziţiei fiind momentan acaparată de PDM.

Este rezultatul acestor alegeri o indicaţie clară a eşecului alianţei PSRM-ACUM? Mai degrabă răspunsul este negativ. Igor Dodon şi-a satisfăcut orgoliul de a constitui o axă Preşedinte - guvern dominat de PSRM - cele mai multe mandate în Parlament - primar Chişinău - mandate numeroase rezultate din alegerile locale. Ȋn acest moment nu va dori destrămarea alianţei de guvernare, ci cedări punctuale din partea ACUM care să determine preluarea a cât mai multe segmente ale puterii din interior. Alianţa de guvernare va dura atâta vreme cât garanţii externi ai acesteia nu vor avea un proiect alternativ. Acaparat de probleme interne şi de o agendă externă complicată în Orientul Mijlociu, Vladimir Putin nu va cere lui Igor Dodon să apese pe pedala de acceleraţie la Chişinău. La Bruxelles formarea noii Comisii Europene şi a reflexelor de a lucra în echipă cu statele membre în ceea ce priveşte politica externă va mai dura ceva timp. Republica Moldova nu este o prioritate, iar status quo obţinut în luna iunie a acestui an convine tuturor factorilor externi implicaţi.

Ar fi putut România să se implice mai mult în politica internă din Republica Moldova, să determine rezultatul alegerilor locale, mai ales la Chişinău? Problema la ora actuală pentru România este că nu poate acţiona printr-un partid proxy, la fel cum acţionează Federaţia Rusă prin PSRM. Partidele membre ACUM răspund la impulsurile PPE dar au şi propria lor agendă. Prioritatea pentru România va fi, în următoarea perioadă, să construiască un partener politic loial, indiferent dacă este vorba de un partid politic sau de un om politic. Experimentul Plahotniuc a arătat limitele unui asemenea model, Pentru a relua acest experiment fără Plahotniuc este nevoie însă de viziune, de construcţie, de răbdare şi mai ales de identificarea şi recunoaşterea greşelilor din trecutul recent.