Amsterdam, primul oraş european care va pune în aplicare modelul gogoaşă de redresare economică post-pandemie

Amsterdam, primul oraş european care va pune în aplicare modelul gogoaşă de redresare economică post-pandemie

FOTO 123 RF

Amsterdam este primul oraş din lume care s-a angajat la o reconstrucţie post-pandemie a economiei locale pe modelul gogoşii, un model al calităţii vieţii creat de o cercetătoare de la Universitatea Oxford.

Ştiri pe aceeaşi temă

Administraţia oraşului Amsterdam a bifat un parteneriat cu Institutul de Schimbări ale Mediului al Universităţii Oxford pentru reconstrucţia oraşului post-pandemie, astfel încât să fie realizat un echilibru sustenabil între nevoile economice locale şi mediu. Modelul este unul al prosperităţii de tip gogoaşă şi a suscitat interesul Comisiei Europene.
 
Modelul Gogoaşă a fost conceput de economista britanică Kate Raworth de la Universitatea Oxford ca un ghid pentru obţinerea prosperităţii definită în sensul echilibrului dintre om şi mediul său, care poate fi aplicat la nivel de oraşe, ţări sau de fiecare om în mediul său de viaţă.

Criza sanitară provocată de coronavirus ne-a pus deodată în faţa unor probleme multiple, care trebuie rezolvate în bloc, şi anume schimbările climatice, sănătatea publică, locurile de muncă, spaţiile de locuit şi comunităţile, a explicat cercetătoarea referindu-se la modelul său.
 
Modelul este conceput în calitate de alternativă la economia bazată pe creştere în funcţie de dinamicile cerere-ofertă ale pieţei. Aplicarea lui depinde de situaţia locală a fiecărui oraş în parte, iar Amsterdam este primul oraş european care şi-a asumat o astfel de măsurătoare a sustenabilităţii traiului ca mod de recuperare după pandemie.
 
Inelul interior la gogoşii se referă la standardele minime ale calităţii vieţii, în acord cu obiectivele dezvoltării sustenabile ale ONU agreate la nivel global, de la hrană şi apă potabilă la o locuinţă decentă, canalizare, electricitate, educaţie, sisteme de sănătate publică, egalitate de gen şi drepturi cetăţeneşti.
 
Exteriorul gogoşii formează căptuşeala ecologică şi reprezintă  toate acele condiţii limitative care asigură protejarea climei, solului, oceanelor, stratului de ozon, apei potabile şi biodiversităţii.
 
Interiorul plin al gogoşii este aluatul hrănitor atât pentru mediu, cât şi pentru om: acesta este zona în care nevoile amândurora sunt satisfăcute în egală măsură.
 
În schimb gaura gogoşii reprezintă neîndeplinirea standardelor minime ale calităţii vieţii.
Amesterdam este primul oraş din lume ce urmează să pună în aplicare un astfel de model în funcţie de „portretul” său, adică ariile sale problematice.
 
„Cred că ne poate ajuta să depăşim efectele crizei”, a spus primarul adjunct al oraşului Marieke van Doorninck.

„Ar putea părea ciudat să ne gândim deja la perioada de după pandemie, însă în calitate de administraţie e obligaţia noastră să o facem. Ne va ajuta să stăm departe de mecanisme simpliste”, a spus aceasta.
 
Creatoarea modelului, economista britanică Kate Raworth, a spus că modelul său stabileşte liniile generale ale recuperării de după o criză, în măsura în care aceasta a atras după sine problematici ale schimbărilor climatice, sănătăţii, securităţii locurilor de muncă, dar şi ale spaţiilor de locuit şi comunităţilor. Modelul gogoşii este un dispozitiv de abordare a tuturor aceste probleme la un loc.

Premisa centrală a modelului este că activităţile economice trebuie să aibă în vedere o creştere a calităţii vieţii pentru toţi în cadrul limitelor mediului natural.
 
Economista britanică a făcut un portret al oraşului Amsterdam în care a evaluat ariile problematice, adică unde anume nevoile de bază au rămas nesatisfăcute, iar limitele planetei încălcate.
Portretul este unul complex, având în vedere echilibrul complicat care trebuie atins între nevoile oraşului şi cele ale Planetei.
 
Un exemplu este criza locuinţelor: 20% dintre rezidenţi plătesc chirii mult peste posibilităţi, în timp ce doar 12% din 60.000 de aplicanţi primesc o locuinţă socială.
 
Oraşul are probleme şi cu poluarea: emisiile de carbon au depăşit cu 31% nivelurile din anii 1990. Totodată, importurile materialelor de construcţie, de produse alimentare şi bunuri sunt responsabile de  62% din totalul acestor emisii.
 
Adjunctul primăriei Amsterdam a subliniat că există planuri de reglementare a materialelor de construcţie astfel încât acestea să fie pe cât posibil materii prime reciclate sau naturale.
 
Modelul gogoaşei oferă o perspectivă de ansamblu a problematicii poluării:
 
„Preţurile ridicate ale locuinţelor nu se explică doar prin faptul că se construieşte prea puţin. Există un volum mare de capital circulant în lume în căutare de investiţii, iar în acest moment sectorul imobiliar este considerat cel mai bun domeniu de investiţii, drept urmare preţurile cresc”, a explicat reprezentanta administraţiei capitalei olandeze.
 
„Gogoaşa nu ne furnizează răspunsuri, ci o modalitate de a ne gândi la toate aceste lucruri, astfel încât să nu persistăm în aceleaşi structuri din trecut”.
 
Un exemplu de cum ar putea fi implementat modelul este urmărirea conexiunilor între ariile problematice, întrucât de multe ori aceste legături întreţin problemele de fond mai vaste. Totuşi soluţiile nu se impun de la sine, necesitând un balans fin între mize globale şi nevoi locale.
 
Portul Amsterdam este cel mai mare importator de boabe de cacao din lume, în cea mai mare parte din vestul Africii, în contextul unei exploatări recunoscute a muncii copiilor pe aceste plantaţii.
 
În calitate de companie privată şi-ar putea asuma impactul economic al renunţării la aceste importuri. Totuşi una din cinci familii din Amsterdam primeşte beneficii sociale din cauza veniturilor mici.
 
Van Doorninck spune că administraţia are în vedere soluţii de limitare a dependenţei de combustibili fosili în contextul unei viziuni mai largi permise de modelul gogoşii.
 
„Cine s-ar fi aşteptat la un portret al oraşului Amesterdam care să includă drepturile muncitorilor din vestul Africii? Din aceste motive este un instrument valoros”.
 
Economista britanică şi-a prezentat modelul în faţa Comisiei Europene chiar înainte de instituirea carantinei la Bruxelles.
 
„Lumea trece printr-o serie de şocuri şi efecte neaşteptate care ne dau prilejul să ne îndepărtăm de ideea de creştere economică şi să ne apropiem de cea de prosperitate. Bunăstarea înseamnă punerea într-o balanţă a stării noastre de bine. Cunoaştem bine asta la nivelul corpului nostru. A venit momentul  să conectăm sănătatea noastră cu cea a planetei”.
 
Ce ar însemna ca oraşul Amsterdam să ţină cont de sănătatea planetei?
 
Acesta ar trebui să-şi reducă emisiile de carbon care au efect asupra acidităţii oceanice, emisiile de nitrogen provenite de la ferilizatori în exces, şi, totodată, să ia măsuri de reducere a consumului de apă (Olanda are cel mai mare consum de apă din Europa), a poluării (între 50 şi 60% din poluarea atmosferică a Chinei este asociată cu produse şi servicii exportate din alte ţări, inclusiv Olanda), şi a deşeurilor.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările