În plină criză, mesajul-avertisment rus despre cum ar trebui să arate noua ordine internaţională. Să nu zică cineva că nu a auzit

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
unteanu

În această perioadă, parcă ocrotit de perdeaua de atacuri dramatice declanşate la adresa sa de Trump, prietenul său Putin îşi urmează netulburat consolidarea visului său de putere absolută. Şi o face cu atât mai liniştit cu cât toată lumea are a se concentra pe cu totul alte probleme, conflicte neînsemnate şi fără relevanţă în termeni geo-strategici, dar excelente pentru a deruta observatorii care raţionează doar în termenii imediatului.

În acest sens, împreună cu aliatul său Erdogan şi cu căi susţinute de forţa gigantului chinez, a imaginat marile partide de şah în mijlocul cărora ne mişcăm. Poate vă mai amintiţi de nenumăratele articole şi din presa noastră, anunţând viitoarea şi ineluctabila încleştare finală între Rusia şi Turcia. Ştiri pentru proşti, amestecate propagandistic pentru mulţumirea stăpânului de moment, repetate la nesfârşit doar-doar o ieşi ceva.


Aşa s-a născut scenariul Siria, aşa s-a jucat partida pe Siria, aşa s-a câştigat controlul final asupra nodului strategic al Orientului Apropiat. Aşa a început scenariul din Libia, înlăturând una după alta toate vechile combinaţii de putere cu rădăcini istorice (în primul rând pe cele legate de americani, ceea ce s-a făcut foarte repede deoarece oricum visau doar să se retragă), apoi pe britanici, italieni şi francezi). 

Aşa au rămas singurele puteri cu care să se poată ajunge la discuţia, apoi la acordul de încetarea definitivă a focului, cu felicitări din partea tuturor comesenilor şi cu certitudinea că vor beneficia exact de ceea ce au avut nevoie când s-au gândit să intre în acţiunea pe termen lung prin care urmează să ocupe cât mai mult din spaţiul atât de interesant al estului Mediteranei şi Maghrebului. Plus, cu eforturi mici deoarece este vorba despre spaţii închise şi adjudecate, în Marea Neagră şi Caucaz.


În acest moment, Erdogan este ocupat să adune energiile lumii musulmane într-un protest generalizat din ce în ce mai puternic nu atât împotriva lui Macron, ci al Franţei, răscolind toate rănile adânci şi încă purulente ale trecutului colonial (Algeria, Libia, etc). Timp în care, cine să se mai uite la ce se petrece în Rusia, chia dacă acolo se petrece ceva extrem de important, mişcare de consolidare a unui câmp tactic care, dacă va deveni funcţional şi prioritar, s-ar putea să influenţeze în profunzime şi alte spaţii, să fundamenteze revendicări de tip nou şi să genereze eventuale mişcări de ieşire sau rupere din sistemele consolidate actuale.

 
Iată un neaşteptat şi extrem de eleocvent exemplu în acest sens deoarece, din punctul meu de vedere,
articulează pe un palier esenţial viziunea lui Putin despre cum ar trebui să arate noua sa ordine internaţională.

Într- declaraţie dată azi, Duma de Stat a afirmat că legislatorii săi au aprobat azi, în a treia lectură, o lege iniţial propusă de Putin şi care va conferi legislaţiei naţionale precedenţă asupra deciziilor luate de organismele internaţionale în cazuri în care decizia acestora intră în conflict cu legislaţia rusă. 


Legislaţia naţională va conţine "o prevedere ce va statua că deciziile organismelor interstatale ce vor intra în contradicţie cu Constituţia Federaţiei Ruse nu vor fi puse în aplicare în Rusia". Sigur că, imediat, pentru a mai uşura din presiunea imediat creată pe plan diplomatic, Dimitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului a supus că, pe fond, nimic nu se va schimba în ce priveşte respectarea de către Rusia a tratatelor internaţionale şi că Moscova rămâne pe de plin dedicată respectării cu scrupulozitate a legislaţiei internaţionale.


Care ar fi problema? 
Sunt două, la fel de mari şi importante. 


Prima este că, astfel, cel puţin în primă instanţă. Rusia îşi pregăteşte un cadru juridic eficient pentru a nu mai admite rezoluţiile CEDO (obligată fiind la asta prin faptul că este membră a Consiliului Europei)
motivând că această instanţă a ajuns să fie considerată ca una de recurs pentru mii şi mii de cazuri din Rusia, cu toate că multe dintre speţe sunt de la început admisibile. Dar, în linia a doua, dacă o  asemenea mişcare legislativă este aprobată, atunci poate şi trebuie integrată în noua constituţie
naţională şi devine precedent perfect de invocat în orice moment în care există un posibil conflict între
dorinţele Rusiei şi cadrul legislativ unanim recunoscut şi în principiu şi respectat. Inclusiv cu Carta ONU sau Acordurile de la Helsinki? De ce nu, dacă aşa se va pune problema... 


Posibil? De ce nu? Ia uitaţi ce zice Serghei Lavrov vorbind în cadrul BRICS Forum găzbuit de Rusia care deţine acum preşedenţia rotativă a organizaţiei şi a organizat între 22-24 octombrie Forumul Academic cu tema "Noua viziune BRICS pentru o lume mai bună" şi gândiţi-vă cum, la o nevoie creată tocmai de imperativele noii ordini mondiale postpandemie, s-ar putea recurge cu folos la prevederile noii legislaţii:
“Pandemia Covid-19 a demonstrat natura trans-frontalieră a majorităţii provocărilor din actuala lume
globalizată şi a arătat că le putem face faţă doar împreună pe baza legislaţiei universal recunoscute şi a
rolului cenral al ONU. Putem vedea un număr de state occidentale conduse de SUA care nu doresc să
dezvolte un dialog de respect mutual  cu ceilalţi membri ai comunităţii internaţionale. Dimpotrivă, fac tot ce le stă la îndemână să restrângă dezvoltarea unor noi centre globale şi să pedepsească pe cei care şi-ar dori să ducă politici independente. Ca o alternativă la legislaţia internaţională, aceste ţări susţin un concept cenratat pe Occident al unei "ordini mondiale bazate pe reguli". Aluzie clară la discursurile tip "respectarea statului de drept" care să fie folosite în motivarea unor sancţiuni internaţionale?


Tonul lui Lavrov devine dur şi foarte ofensiv: 


"Ştim foarte bine că aceste reguli sunt coordonate din spatele scenei de un mic grup de oameni şi impuse retului lumii. Din ce în ce mai tare suntem îngrijoraţi de politicile protecţioniste şi creşterea diferendelor comerciale care iau căteodată forma unor războaie în toată regula. Folosirea unilaterală şi pe scară mare a sancţiunilor care deja au devenit instrumentul unei competiţii injuste, lasă puţin loc pentru optimism. Luate împreună, asta creşte potenţialul de confronatre şi erodează şi mai tare încrederea reciprocă". 


Acesta este contextul de ambiguitate în care vedem cu exactitate relevanţa mesajului rus. Desigur, în primul rând naţional, ca emulator de coeziune şi credibilitate în jurul lui Putin în ipostaza sa de lider providenţial. Dar era prea puţin şi, din această cauză, Lavrov îl aşează, astfel încât să înţeleagă toată lumea, într-o discuţie reînviată asupr giganticului proiect BRICS, ţinut în umbră cu mare discreţie în pregătirea noilor sale instrumente globale financiare (să vedem ce criptomonedă va fi privilegiată) şi în ce tonalitate se va cânta partitura cu americanii.


Dar asta nu înseamnă că ruşii nu transmit acest mesaj de forţă asupra posibilităţii, dorinţei şi capacităţii fizice a Rusiei şi aliaţilor ei din BRICS de a declanşa una sau mai multe dintre procedurile de instalare a Noii Ordini Mondiale, construindu-şi porţi legislative ca cea despre care am vorbit azi.


Între timp, Erdogan îşi face jocul cât mai violent-spectaculos posibil, ocupând scena şi lăsând marii actori liberi să opereze primele mari schimbări , spre exemplu în Libia, acum că s-a semnat la Geneva
acordul permanent de încetarea focului. A şi primit un cadou frumos, aşa cum se anunţă pe portalul
armatei turce: conform acordului cu Tripoli, Turcia se va ocupa şi pe viitor de antrenamentul şi consilierea gărzilor de frontieră (terestre, maritime, trupe speciale pentru luptă submarină) din Libia.

unteanu

Câştig foarte important politic deoarece asta şi-au dorit, rând pe rând francezii (fără şanse după desfăşurările nereuşite din Mali), apoi britanicii care trimiseseră ceva trupe SAS dar care sunt scoşi din orice ecuaţie din cauza poveştii cu BREXIT şi apoi chiar UE care investise fonduri rezonabile în diverse proiecte care ar fi trebuit să aducă forţele armate comunitare în comanda unei asemenea operaţiuni cu mare valoare strategică. 

Dar, dacă informaţiile mele sunt corecte, s-ar putea ca acest proces de reorganizare a spaţiului Mediteranei, Orientului Apropiat, Mării Negre şi Caucazului să continue printr-o formulă de tip conferinţă la  nivel înalt UE-Rusia-Turcia-China care să readucă în camera hărţilor pe participanţi procesului Astana.

Şi dacă nu iese?

Dar dacă iese?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite