Mărturiile fugarilor nord-coreeni despre regimul lui Kim Jong-un, la 10 ani de la preluarea puterii: „Nu voiam să cred, eram convins că occidentalii mint”
0
La 10 ani de când tănărul de doar 27 de ani, Kim Jong-un, a preluat puterea în Coreea de Nord, după moartea tatălui său, cei care au trăit sub regimul instituit de el şi care între timp au fugit spun o poveste despre speranţă, îndoială, frică şi popularitate, relatează BBC.
Pe 19 decembrie 2011, ziua în care s-a anunţat moartea „conducătorului iubit” Kim Jong-il, la 69 de ani, strigăte de jale au cuprins străzile Phenianului.
În timp ce populaţia îşi striga durerea, analiştii îşi scotoceau birourile pentru dosarele referitoare la noul succesor Kim Jong-un.
Multe voci se îndoiau însă că acesta va ajunge să conducă ţara, prezicând ori o lovitură militară, ori o preluare a puterii de către elitele nord-coreene.
S-a dovedit că o lume întreagă l-a subestimat pe tânărul viitor dictator care în 10 ani nu doar că şi-a consolidat puterea dar a anunţat o nouă eră ideologică a kimjongunismului.
După ce şi-a eliminat rivalii şi a efectuat sute de execuţii ale inamicilor regimului, şi-a îndreptat atenţia asupra politicii externe - a supravegheat patru teste nucleare, tragerea a 100 de rachete balistice şi a atras atenţia întregii lumi când s-a întâlnit cu preşedintele american Donald Trump.
Dar urmărirea sa neobosită a programului nuclear a costat Coreea de Nord care a devenit tot mai izolată, iar acum traversează o criză alimentară agravată de sancţiuni economice şi pandemie.
Mai mulţi fugari au povestit despre ce au simţit când Kim a venit la putere şi cum au trăit în regimul lui înainte de a pleca din ţară.
Un nou început
Kim Geum-hyok era student la moartea lui Kim Jong-il şi şi-a riscat viaţa dând o petrecere pentru a sărbători un potenţial nou început.
„Era extrem de periculos. Dar eram mult prea fericiţi în acel moment”, spune el care spera la schimbare şi un lider cu concepţii moderne.
„Aveam aşteptări mari de la Kim Jong-un pentru că studiase peste graniţe, în Europa, aşa că ne-am gândit că ar putea avea aceleaşi concepţii ca noi”, spune el.
Geum-hyok ,care făcea parte dintr-o familie sus-pusă din Coreea de Nord, studia la Beijing la acea vreme, un privilegiu care nu le era permis decât elitelor.
Viaţa într-o societate străină prosperă i-a deschis ochii asupra situaţiei reale din ţara sa.
„La început nu voiam să cred, pentru că eram convins că occidentalii mint despre viaţa din Coreea de Nord. Dar mintea şi inima mea erau împărţite- mintea îmi spunea că nu ar trebui să cercetez, în timp ce inima mă îndemna să o fac mai abitir”.
Coreea de Nord controlează strict ştirile ce ajung la populaţie astfel că puţini cetăţeni sunt la curent cu ce se întâmplă în lume sau cum e percepută ţara lor, fiind lăsaţi să creadă că liderul lor este unic şi un geniu, adorându-l ca pe o zeitate.
Guem-hyok a fost dispus să spere la o succesiune care să aducă schimbare, dar s-a înşelat.
Scepticii
Pe coridoarele puterii de la Phenian se şoptea că noul succesor este doar un tânăr răsfăţat care nu e nicidecum la înălţimea sarcinii sale.
Unul dintre ei a fost Ryu Hyun-woo, fostul ambasador nord-coreean în Kuweit, care a dezvăluit pentru BBC că el şi colegii săi erau frustraţi de continuitatea succesiunii transmise din tată în fiu.
„Prima mea impresie a fost un oftat: încă o succesiune? Nord-coreeni se săturaseră de succesiunile ereditare. Mai ales cei din rândul elitei care voiau un lider proaspăt care să aducă schimbare: Nu ar trebui să vină un regim diferit? Asta gândeam noi”, spune acesta în condiţiile în care familia lui Kim se afla la putere din 1948 şi populaţia era instruită să creadă că linia de sânge e ceva sacru.
Scepticii se îndoiau că cineva de 27 de ani poate conduce o ţară şi nu voiau să slujească pe vecie un „conducător iubit”.
Promisiunea
Într-un discurs ţinut în 2012, noul lider promitea că populaţia nord-coreeană nu va mai nevoită „să strângă cureaua”.
A fost un moment măreţ pentru o ţară care traversase o perioadă de foamete în care au pierit sute de mii de oameni pentru că era un angajament că el va pune capăt lipsurilor alimentare.
Kim Jong-un a dispus ca oficialii săi să faciliteze investiţiile peste hotare. Schimbările au început să apară şi să fie observate.
Şoferul Yoo Seong-ju dintr-o provincie de pe coasta sudică a ţării spune că a început să vadă noi bunuri produse în Coreea de Nord pe rafturile supermarketurilor.
„Spre surpriza şi mândria noastră, produsele alimentare nord-coreene erau chiar mai bune decât cele chineze atât ca gust, ambalaj, dar şi ca disponibilitate. Ne-a stimulat destul demult ego-ul”, a spus el.
Vânătoarea duşmanilor
Kim Jong-un n-a fost deloc tolerant faţă de potenţiale ameninţări la adresa puterii sale, în special ce a unchiului său, Jang Song-thaek, care construise o reţea puternică de aliaţi.
Locuitorii din nordul ţării în apropierea graniţelor cu China şi mai ales comercianţii sperau la un lider care să permită schimburile cu exteriorul şi se întrebau dacă acesta va fi Jang Song-thaek.
„Mulţi dintre noi sperau la o deschidere faţă de China şi că vom putea călători liber în afara ţării. Ne închipuiam că dacă ar veni la putere Jang Song-thaek acesta ar aduce schimbări importante la nivelul economiei din Coreea de Nord. Desigur că nu puteam spune asta cu voce tare dar am avut aceste aşteptări”, îşi aminteşte el.
Jang Song-thaek a fost însă calificat drept „scursură umană” şi „mai rău ca un câine” înainte de a fi executat pentru că ar fi subminat „conducerea unitară a partidului”.
Tânărul lider îşi arăta faţa nemiloasă.
Preluarea controlului
În timpul epurărilor, zeci de nord-coreeni au trecut graniţa în China pentru a-şi găsi în cele din urmă refugiul în Coreea de Sud. A fost momentul în care Kim Jong-un a decis să întărească paza la graniţă ca niciodată până atunci, cu sârmă ghimpată şi capcane în subteran.
Ha Jin-woo a reuşit să scoată circa 100 de nord-coreeni din ţară ca intermediar.
„Ţara are o forţă de securitate vamală separată. Li se spune să tragă şi să ucidă pe oricine ar încerca să treacă graniţa pentru că nu vor fi traşi la răspundere. Eram extrem de speriat când am început dar am făcut-o dintr-un sentiment al datoriei. Eram tânăr şi cuprins de îndoieli. De ce m-am născut aici, să am o viaţă mai rea decât un animal fără drepturi şi libertate. Am simţit că trebuie să-mi risc viaţa pentru această slujbă”, a spus el.
Un om intrat în vizorul autorităţilor, a fost obligat să fugă lăsându-şi în urmă mama care a fost internată într-un lagăr penitenciar şi a rămas paralizat în urma bătăilor primite.
Jin-woo e bântuit de suferinţa mamei lui a cărei voce abia dacă şi-o aminteşte.
Domnul Popularitate
În ciuda înăbuşirii vocilor disidente şi vânătorii de fugari, Kim Jong-un se străduia să lase impresia că este mai prietenos, mi accesibil şi mai modern decât tatăl său.
T-a căsătorit cu o femeie care arăta bine în faţa camerelor şi s-a lăsat fotografiat îmbrăţişând, salutând şi zâmbind mulţimilor de oameni adunate la vizitele sale. De asemenea, apare într-un carusel, skiind sau călărind.
Cuplul a vizitat fabrici de cosmetice şi şi-a expus ţinute de lux.
Doar că nord-coreenilor le era interzis să fie la fel de moderni.
Yoon Mi-so îşi dorea să poarte hainele şi accesoriile văzute în filmele sud-coreene care erau aduse clandestin în ţară - doar cercei, coliere şi blugi.
„Am fost prinsă odată că nu respectam regulile şi făcută de ruşine public după ce am fost adusă în faţa unei mulţimi care m-au admonestat până am început să plâng. Îmi spuneau că sunt coruptă şi cum de nu mi-e ruşine”, spune ea care era cântăreaţă la fel ca şi soţia lui Kim Jong-un.
„Nu mi s-a permis niciodată să fac ce îmi doream din punct de vedere artistic.Erau multe reglementări şi constrângeri asupra muzicii care mi-au produs multă suferinţă”, iar asta pentru că liderul se teme de influenţa străină, un semn de lipsă de încredere în propriul regim, spune ea.
Cel puţin şapte persoane au fost executate în Coreea de Nord doar pentru că au distribuit sau urmărit clipuri ale cântăreţilor K-pop din Coreea de Sud, a arătat recent un raport al unei organizaţii pentru drepturi ale omului.
Testările rachetelor
Deşi testele rachetelor balistice din Coreea de Nord au făcut de fiecare dată înconjurul lumii, în ţară nu a fost neapărat un prilej de mândrie aşa cum a intenţionat regimul.
„Oamenii spuneau că ei continuă să lucreze la arme pe spinarea şi sudoarea populaţiei”, spune un fugar.
„Noi nu o vedeam ca pe o victorie. Ne gândeam: Wow, cheltuie atâţia bani pe aceste teste. Toţi banii pe care îi muncim pentru ei se duc acolo”, povesteşte un altul.
În 2016, ambasadorul Ryu a primit noi ordine care nu mai aveau în centru afacerile externe obişnuite
„Trebuia să explicăm de ce are Coreea de Nord nevoie de arme nucleare, scopul şi justificarea lor”, spune el.
Se încarcă comentariile...
