I-am condamnat aspru lipsa de loialitate faţă de angajaţii instituţiei pe care, în cel mai neinspirat chip cu putinţă, a fost trimis să o conducă de cuplul, între timp certat şi divorţat, Ponta-Antonescu. Mi s-a părut incredibil că dl. Săftoiu a fost reconfirmat în funcţie în septembrie 2012, după ce, cu vreo două luni mai devreme, şi-a calificat, la un post de televiziune concurent, subordonaţii ca fiind “lepre”. Am socotit drept crasă nesimţire continuarea activităţii în TVR a d-lui Săftoiu, după ce domnia-sa a comis o asemenea greşeală mare cât casa. În orice ţară civilizată, după o atare afirmaţie, dl. Săftoiu ar fi fost rapid trecut în rezervă, ascuns, trimis la decontaminare, condamnat la tăcere şi la penitenţă.

Dl. Săftoiu a fost debarcat de la conducerea TVR, prin voinţa aceluiaşi cuplu toxic Ponta-Antonescu, un an şi ceva mai târziu. Am răsuflat uşurat, socotind că dl. Elwis Săftoiu înseamnă maximul de incompetenţă managerială, de inabilitate, de grandomanie ascunzând frustrări, arivism, nimicnicie şi imensă nepricepere. Că nu există pe lumea asta cineva care să-l poată depăşi la capitolul neştiinţă.

Din păcate, m-am înşelat. Din decembrie trecut, TVR are un alt şef încă mai nepotrivit decât dl. Săftoiu. Noul şef răspunde la numele Tănase Stelian. Încă din prima zi în care, în urma şantajului exercitat asupra premierului Ponta de mai marele liberal Crin Antonescu, a devenit director, dl. Tănase urmăreşte sistematic, aproape bolnăvicios, deconstrucţia Televiziunii publice. Are drept scop vizibil de la o poştă subminarea credibilităţii profesionale a angajaţilor acesteia. O face prin declaraţii agresive în conferinţe de presă ori prin acţiuni concrete de înlăturare din activitatea editorială propriu-zisă a angajaţilor TVR, în locul acestora aducând tot felul de colaboratori externi recrutaţi din rândul apropiaţilor şi tovarăşilor de chiolhanuri şi folclor urban ai domniei-sale. Clamează starea financiară deplorabilă a postului public, însă îşi plăteşte comilitonii cu onorarii considerabile, în pofida slabelor lor rezultate profesionale, concretizate în scăderea şi mai alarmantă a audienţelor TVR.

Cu fiecare nouă zi petrecută în biroul din Calea Dorobanţi, comerciantul de bijuterii hand made Stelian Tănase (consultaţi-i blogul şi vă veţi convinge cu ce se ocupă reîntruparea lui Ghiţă Ionescu) îmi întăreşte convingerea că se gudură ori îşi pune apropiaţii să se gudure pe lângă prim-ministrul Victor Ponta şi strategii acestuia (cazul Bogdan Teodorescu, grafoman notoriu, ridicat sâmbăta trecută la rangul de mare scriitor de dl. Ioan Buduca) pentru a-şi putea duce la capăt proiectul. Distrugerea TVR. Intrarea cât mai rapidă a instituţiei în insolvenţă. Demonstrarea inutilităţii sale.

Nu doar Stelian Tănase îşi califică în cel mai nedemn chip cu putinţă subordonaţii. Îi încurajează să o facă şi pe amicii domniei-sale ghiftuiţi cu emisiuni. Astfel, dl. Cornel Nistorescu nu pierde nici măcar o singură intrare pe post a emisiunii Ultima ediţie spre a-şi pune în inferioritate şi a-şi jigni gazda şi colegul de discuţie şi de moderare, dl. Claudiu Lucaci. Duminica trecută, dl. Nistorescu i-a reamintit, pe nepusă masă, fără nici o justificare, în stilul atacului josnic la persoană, d-lui Lucaci că fostul premier, Adrian Năstase, i-a fost şef. Ceea ce e adevărat. Da, la un moment dat, dl. Claudiu Lucaci a fost purtător de cuvânt al guvernului Năstase, iar pe urmă a îndeplinit funcţii diplomatice în SUA.

Numai că e la fel de adevărat că, înainte de 1990, absolventul de şcoală profesională şi de liceu seral Cornel Nistorescu, devenit cu binecuvântarea şi sprijinul PCR jurnalist comunist, l-a avut drept şef suprem pe Nicolae Ceauşescu. L-a slujit cu condeiul şi cu oda, mai întâi la Viaţa studenţească, iar mai apoi la Flacăra. O revistă în care, cu acordul Cabinetului 2, adică al Elenei Ceauşescu, publica interviuri cu reprezentanţi ai exilului românesc. Căci dl. Nistorescu primea, fără nici un fel de restricţii, paşaport şi dreptul de a vorbi cu “refuznicii”. Semn că era cadru de nădejde, verificat de partid şi de braţul înarmat al acestuia. Şi tot înainte de 1990, dl. Nistorescu făcea lungi călătorii în Iran, în pregătirea pelerinajului aceluiaşi Nicolae Ceauşescu la mormântul ayatollahului Khomeiny.

Dacă dl. Stelian Tănase ar fi fost un om cinstit, solidar cu colegii săi vremelnici, cu Televiziunea Română însăşi, dacă chiar vrea să o conducă după modelul BBC, a doua zi ar fi denunţat contractul cu Cornel Nistorescu. TVR nu este nici bodegă şi nici loc deschis pentru atitudini de mahala. Nu a făcut-o. Probabil pentru că nu a primit un ordin în acest sens din partea d-lui Victor Ponta, probabil pentru că mitocănia d-lui Nistorescu e pe gustul lui. La fel cum nu a fost defel atins în naturelul său nesimţitor de performanţa, nicidecum de invidiat, de a fi primul director general al TVR, fie el şi interimar, tras de mânecă într-un comunicat al Comisiei de etică din TVR. Dl. Tănase e vinovat dovedit pentru cheltuieli nejustificatecu case de avocaţi prietene şi pentru o amendă cu un cuantum fără precedent aplicată TVR de CNA, amendă pe care firesc ar fi să o plătească din leafa proprie şi din ceea ce mai câştigă din vânzarea de inele, cercei, beteală.

Dl. Tănase este încă doar un director interimar. Nu pot decât să sper că Parlamentul României, acelaşi Parlament care are pe conştiinţă confirmarea nefericită în post al d-lui Elwis Săftoiu, nu va săvârşi încă o greşeală, încredinţându-i fie şi numai pentru un an conducerea cu acte în regulă a SRTV. Una ce i-ar putea fi fatală Televiziunii Române. Dl. Stelian Tănase este un nepotrivit şi un pericol public.