Luaţi trenul spre Cannes!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Luaţi-l, dar rămânând acasă. Călătoriţi cu mintea şi cu sufletul spre cetatea unde filmele intră cu greu, iar cele mai bune sau originale ies premiate.

Ca în fiecare toamnă, Voodoo Films ne oferă sărbătoarea filmelor încărcate de premii, numai că acum trebuie să luaţi trenul din mers, căci se află în plină desfăşurare Festivalul Les films de Cannes à Bucarest. Dar până pe 27 octombrie, la Bucureşti, puteţi călători la clasa întâi, trecând cu trenul prin ţinutul celor mai noi şi premiate filme pe Croazetă.

În seara Galei de deschidere de vinerea trecută a fost prezentat publicului filmul Les plus belles années d’une vie, al treilea voleu al revenirii cinematografice a autorului, Claude Lelouche, la istoria dragostei imposibile şi romantice din Un bărbat şi o femeie, filmul ce i-a adus Palme d’Or şi Oscarul pentru film străin şi scenariu, în 1966. Programarea va fi ţinut seama de prezenţa la Bucureşti a regizorului francez, autor a peste 50 de filme, care revine în 2019 cu povestea acestui cuplu ce şi-a trăit doar pasiunea în tinereţe, ratând viaţa de cuplu, şi care se regăseşte la senectute, el, fostul pilot de formula 1, ascunzându-se în spatele unei convenabile scleroze ce-i permite să uite ce vrea, ea, bunică împlinită şi prezenţă caritabilă. Nu este un film despre bătrâneţe, insista regizorul la o sesiune Q&A a festivalului, ci despre viaţă şi speranţă. Probabil, dar maniera cinematografică de a spune istoria acestei regăsiri târzii a iubirii pierdute ţine de o stilistică la care poate publicul de vârsta a treia mai este sensibil.

Pe parcursul celor trei zile de festival care s-au scurs am discutat cu echipa de organizatori, despre ce alte categorii de filme şi de public ţinteşte să atragă festivalul.

Sanda Vişan - Aţi ajuns la o ediţie aniversară: un deceniu de prezenţă activă în viaţa culturală a ţării, a acestui eveniment iniţiat de regizorul Cristian Mungiu în 2010. Ce aduce special Les Films de Cannes à Bucarest în această toamnă, la Bucureşti între 18 şi 27 octombrie, dar şi în alte 9 oraşe din România?

Crăiţa Nanu & team - Festivalul aduce, ca în fiecare an, marile premii de la Cannes, multe dintre ele în proiecţii unice pe marile ecrane din ţară, deoarece titlurile nu au fost achiziţionate de distribuitori, pentru a intra în circuit de cinema. Dar în afară de această pecete foarte clară, care iată pune şi numele festivalului, Les Films de Cannes s-a dezvoltat frumos, într-un eveniment extrem de complex, ce se adresează nu doar cinefililor şi publicului larg, dar şi studenţilor, profesorilor, realizatorilor de film, actorilor.

Anul acesta avem filme pentru nostalgici - ne amintim pe de o parte cum era România, în urmă cu 30 de ani, pe de altă parte facem o incursiune prin zece câştigătoare ale marelui premiu la Cannes. Acestea din urmă se vor vedea seară de seară la Cinemateca Union.

Tot anul acesta stă sub semnul prieteniei. Am luat 10 ca o cifră norocoasă şi am ţinut să fim înconjuraţi de cei dragi. Din asta au apărut două secţiuni la care ţinem foarte tare. Una este “Ivanov 50”:, în care îl sărbătorim pe marele actor şi (re)arătăm cinci filme în care acesta interpretează roluri consistente şi extrem de diferite. A doua este “Ce mai fac vecinii noştri?”, născută tot dintr-o celebrare - la 15 ani de când s-a filmat un omnibus care a adus laolaltă cineaşti din teritorii vecine, dar nu neapărat şi conectate cinematografic până în momentul acela. Odată cu readucerea omnibusului Lost and Found pe marile ecrane, i-am invitat şi pe autori şi am adus câte unul dintre ultimele lor filme, pe care le oferim publicului cu intrare liberă, pe ideea că e bine să ne deschidem către poveşti din zone cu cinematografii mai puţin prezente pe marile ecrane la noi. Aţi fi surprinşi cât de familiare se simt filmele lor. Cheia spre o mai bună înţelegere, trece de fiecare dată printr-o mai bună cunoaştere.

Ar mai fi multe de povestit, dar ştim din experienţă că cele mai bune poveşti se întâmplă la ieşirea din sala de cinema, după film.

Sanda Vişan - Acest festival permite publicului român să vadă în avanpremieră filme prezentate sau premiate la Cannes, cum spune şi titlul. Continuaţi şi în acest an tradiţia de a aduce pe ecranul festivalului pelicule prezentate sau câştigătoare şi în alte competiţii cinematografice?

Crăiţa Nanu & team - Anul acesta este extrem de special. Iar asta se datorează în principal faptului că la ediţia 2019 a festivalului de pe croazetă, stelele s-au aliniat aproape magic şi a fost anul cu una dintre cele mai bogate selecţii - vorbim de nume sonore, cineaşti care au făcut istorie şi au mişcat cinematografiile din ţările lor în direcţii nebănuite până la vremea aceea. Numim aici doar câţiva dintre ei, ale căror filme pot fi urmărite zilele acestea în cinematografe: Almodovar, Dardenne, Loach, Jarmusch, Dolan, Hertzog, Bellocchio, Suleiman ori Deplechin. Faptul că într-un singur an, cu toţii au fost prezenţi cu cele mai recente creatii în acelaşi festival este foarte aproape de ceea ce se poate numi un miracol.

Suntem extrem de fericiţi că am reuşit să aducem filmele lor pe ecranele mari ale festivalului din Bucureşti. Iar fericirea este de 10 ori mai mare dacă ne gândim că parte din marile premiate la Cannes vor călători şi în alte nouă oraşe din ţară. 10 ani 10 oraşe, le enumerăm aici pentru că ne-ar plăcea să putem fi prezenţi în fiecare dintre ele şi să vorbim cu spectatorii la finalul filmelor despre cum le-au simţit: Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara, Botoşani, Arad, Braşov, Suceava, Brăila, Slobozia.

Trailer festival

Sanda Vişan - Cine sunt invitaţii speciali ai acestei ediţii şi ce v-a determinat să îi alegeţi, dincolo de agendele şi legendele fiecăruia?

Crăiţa Nanu & team - De regulă, şi asta e valabil, credem, pentru orice festival de film, invitaţiile se transmit către foarte mulţi realizatori. Este bucuria organizatorilor de a oferi publicului o experienţă completă, în care merg la film şi apoi au şansa de a sta un pic de vorbă cu omul din spatele poveştii: cel care a visat-o poate noapte de noapte, timp de mulţi ani, sau poate a avut o revelaţie de moment şi a ştiut din prima secundă cum va arăta filmul lui. Cel care a filmat luni în şir şi a avut parte de surprize ce i-au dus povestea ori personajele pe alte drumuri, sau cel care a urmat matematic tot ce scrisese în scenariu. Sunt poveşti din spatele camerelor pe care, dacă le auzi, îţi pot da o dimensiune nouă a ceea ce ai văzut.

Anul acesta au dat curs invitaţiei noastre cineastul Claude Lelouch, al cărui film a şi deschis ediţia. În ultima secundă a confirmat şi regizorul Elia Suleiman, care mai fusese odată invitatul nostru, la ediţia din 2012. Focusul de ţară, Spania în acest an, l-am gândit în jurul obraznicului Albert Serra, pe care ne bucură că am reuşit să-l aducem să fie alături de noi pentru trei zile pline, în care va avea timp să discute cu publicul la finalul fiecăruia dintre cele trei filme pe care i le vom proiecta. Garantăm că vor exista întrebări şi suntem şi noi extrem de curioşi de răspunsurile lui.

Ladj Ly, cel care a făcut vâlvă la Cannes cu al lui revoltat Les Miserables, poate din păcate să stea extrem de puţin, vine doar la final. Juliano Dornelles, unul dintre cei doi regizori ai filmului Bacurau, câştigătorul ex-aequo Premiului Juriului la Cannes, a reuşit să se elibereze, pentru a fi alături de noi la cea de-a doua proiecţie a filmului. Ne-ar fi plăcut să fie şi Kleber Mendonca Filho cu el, căci, dacă îi urmăriţi cum se completează în interviuri, puteţi înţelege cum arată o colaborare reuşită. Sunt doi cineaşti care şi-au propus să facă un film ce vorbeşte pe de o parte despre realităţi sociale extrem de serioase şi în acelaşi timp se joacă cu genurile: Bacurau e şi western, şi horror, şi tribut cinemaului italian al anilor ‘60. Cei doi declară că au vrut un film la care să le facă plăcere să intre la cinema. O astfel de încercare merită desfăcută în bucăţi şi discutată, iar faptul că avem ocazia să o facem, în dialog deschis cu Juliano Dornelles, este minunat.

Am văzut aseară acest film care a primit Premiul Juriului la Cannes, anul acesta (ex-aequo,alături de Les Miserables) şi care îşi oferă largheţea (are 132 de minute) de a construi o poveste macabră, grotescă  şi deosebit de puternică atât în realitatea ei, cât şi în valoarea ei simbolică, despre nebunia lumii de azi, încărcată de ură, violenţă, dar şi frustă poezie, o istorie cu rasişti şi victime,  povestea vânătorii de oameni într-un sat izolat din Brazilia şi a rezistenţei lor inteligente, pentru a supravieţui. Căci autorităţile i-au părăsit şi, în faţa vânătorilor albi de oameni negri, nu le rămâne decât autoapărarea violentă.

Sanda Vişan - Les Films de Cannes nu este doar un eveniment pentru publicul larg, ci este şi o platformă de discuţii între profesionişti, despre problemele producţiei şi mai ales ale distribuţiei filmului european, la care publicul este invitat să participle. Care sunt ameninţările majore la adresa cinematografiei europene, în această perioadă? Evoluţiile politice pline de contradicţii influenţează în vreun fel industria cinematografică?

Crăiţa Nanu & team - Am vorbit pe larg în cadrul ediţiei de anul trecut despre legislaţia cinematografiei, despre cash rebate, despre distribuţie, despre lipsa de săli şi am trasat idei despre cum am putea lucra împreună, spre o îmbunătăţire a acestei realităţi.

Anul acesta ne-am mutat centrul de interes pe o treaptă mai de la începutul procesului de creare a unui film - scenariul. Am invitat pe Jacques Akchouti, profesor de scenaristică şi regie la La Femis. Împreună cu el vom încerca să răspundem la întrebarea - cum citim un scenariu?

Am plecat de la următoarea realitate: anual, în toată lumea şi deopotrivă în România, o mână de oameni citesc sutele şi miile de scenarii care îşi caută finanţare – iar pe baza analizei lor se alocă milioanele de euro destinate producţiei de film. Cine sunt aceşti oameni? Ce calităţi şi ce calificare au sau ar trebui să aibă ei? Cu ce rezutate au citit şi citesc lectorii români? Cine îi alege şi pe ce criterii? Trebuie scenariile naţionale analizate doar de conaţionali?

Ne-ar plăcea ca această discuţie să stea ca bază pentru concretizarea unei secţii de lectori de scenarii în cadrul UNATC. Vom avea alături de noi chiar un profesionist în această meserie, pe Nicolas Livechi, lector de scenarii de cinema şi formate de televiziune pentru Why Not Productions (Franţa). Atelierul Cum citim un scenariu? va avea loc vineri, 25 octombrie, la Cinema Elvire Popesco.

Dar pentru a ne întoarce la subiectul întrebării extrem de sonore şi actuale, punem aici un citat din Ladj Ly, regizorul care a înfiinţat o şcoală gratuită de film pentru suburbiile din Franţa. „Lumea cinema-ului este foarte închisă: e rezervată unei anume elite. De aceea am fondat şcoala noastră de film. E o şcoală pe care o poate accesa oricine – nu există taxă. Trebuie să ne implicăm, să preluăm controlul şi să începem să schimbăm lucrurile. De când cu alegerea lui Macron, sunt şi mai multe probleme sociale. Noi protestăm împotriva acestor condiţii de 20 de ani, dar nu se întâmplă nimic. Înainte, oamenii erau indiferenţi pentru că era vorba de periferie, acum toţi francezii sunt afectaţi. Avem impresia că politicienilor nu le pasă.”

Lăsăm cuvintele lui aici, în loc de răspuns scurt la întrebarea dumneavoastră. Căci da, bineînţeles că politica influenţează cinematografia, şi la noi aşa cum o face peste tot în lume. Mai dăm încă un exemplu, poate chiar mai grăitor: filmul Papicha, inclus în competiţia pentru cel mai bun film străin la Oscaruri, din partea Algeriei, a fost interzis la el în ţară pe motive politice. Filmul spune povestea unor tinere fete care protestează în faţa curentului radical ce le obligă să poarte burkka şi le privează de libertate. În mod normal, pentru a fi luat în calcul pentru cel mai bun film străin, o premieră în ţară ar fi fost obligatorie, dar se pare că Premiile Academiei au făcut o excepţie în acest caz, iar Papicha are o şansă, chiar şi fiind de nevăzut în ţara despre care vorbeşte.

Sanda Vişan - Aţi implicat şi tinerii în acest festival, dincolo de voluntarii cu care publicul se întâlneşte în fiecare zi, dintre care unii sunt liceeni?

Crăiţa Nanu & team Tineri sunt implicaţi an de an în Les Films de Cannes. Punem aici faptul că nu există în afara voluntarilor, am prefera să spunem - datorită voluntarilor, mulţumim voluntarilor care an de an vin şi sunt alături de noi cu entuziasmul, energia şi limpezimea care îi caracterizează. Îi avem şi anul acesta în echipă, mulţi sunt noi, alţii sunt recidivişti. Unii au rămas alături de noi şi au ajuns parte din echipă. Avem chiar un exemplu notabil. Pauline Choitel a sosit în România cu o bursă Erasmus, din Franţa, în 2014 şi nu s-a mai întors acasă. În 2015 a venit ca voluntar la Les Films de Cannes şi s-a lipit de noi. Acum este parte din echipă şi se ocupă de invitaţi. Căci da, se poate şi aşa.

Despre tinerii din faţa marilor ecrane, sau mai bine zis despre cei pe care ne-am dori să îi convingem să se aseze mai des în faţa marilor ecrane - pentru ei organizăm şi anul acesta Une minute de vie, une minute de cinema, programul care aduce cineaşti în şase licee din capital, pentru discuţii cu elevii şi o invitaţie la facerea unui film, cu orice mijloace ar avea la îndemână. Ideea este să ne deschidem pentru ei, să le explicăm un pic despre structura unei naraţiuni, despre caracterul manipulativ al limbajului vizual, despre fake news şi, nu în ultimul rând, despre plăcerea de a urmări, dar şi de a face cinema.

Apoi vor avea ocazia să îşi vadă filmele pe ecran mare şi la final, cei şase câştigători, câte unul din fiecare liceu, vor primi un abonament la cinematecă - întru împlinirea dorinţei de la începutul acestui paragraf, un exemplar din cartea De ce vedem filme de Alex Leo Şerban şi câte un premiu în valoare de 1000 de lei.

Responsabili pentru program sunt Radu Muntean la Colegiul Naţional ”Şcoala Centrală”, Paul Negoescu la Colegiul Naţional ”Sfântul Sava”, Bogdan Mustaţă la Liceul de Arte Plastice ”Nicolae Toniţa”, Nae Constantin Tănase la Colegiul Naţional Bilingv ”George Coşbuc”, Catrinel Dănăiaţă la Colegiul Naţional ”Spiru Haret” şi Marc Solomon la Colegiul Naţional de Informatică ”Tudor Vianu”.

Imagine indisponibilă

Sanda Vişan - Există festivaluri similare în alte ţări europene, cu care aţi putea alcătui o reţea?

Crăiţa Nanu & team - Îl vedem mai curând ca pe un mare organism, artera principală ar fi cea care leagă Cannes-ul de Les Films de Cannes à Bucarest. O grămadă de picioare pleacă apoi spre toate părţile lumii, iar aici dăm cuvântul secţiunii Works in progresss, în cadrul căreia an de an avem ca invitaţi selecţioneri ai unora dintre cele mai importante festivaluri din lume.

Anul acesta vin la Bucureşti, să urmărească fragmente din cele nu mai puţin de 24 de filme - producţii şi coproducţii româneşti în faza de post producţie: Olivier Pélisson de la Semaine de la Critique, Festivalul de la Cannes, Lorenzo Esposito de la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin, Lenka Tyrpakova de la Festivalul Internaţional de Film Karlovy Vary, Asja Krsmanovic de la Festivalul Internaţional de Film Sarajevo, Stefan Ivancic de la Festivalul Internaţional de Film de la Locarno, Nikolaj Nikitin  de la Festivalul Internaţional de Film de la Praga, Febiofest, Stefan Kitanov  de la Festivalul Internaţional de Film de la Sofia, pentru al doilea an consecutiv, Evgeny Gusyantinskiy  de la  Festivalul Internaţional de Film de la Rotterdam.

Trailer Synonyms, câştigătorul Ursului de Aur, Berlin, 2019 

Sanda Vişan - Frunza din afişul acestei ediţii ar trebui să ne trimite cu gândul la plantaţii de ierburi interzise?

Crăiţa Nanu & team  - E amuzant, cu câteva săptămâni mai devreme râdeam cu toţii în birou de sumedenia de interpretări ale posterului. La anul, sigur vom face un concurs şi vom premia cele mai inspirate răspunsuri.

Adevărul este că în fiecare an ne jucăm cu un vizual care să ne trimită cu gândul la filmul câştigător de Palme d'Or. Anul acesta am tăiat Cannes-ul cu o linie roşie, exact aşa cum sunt tăiaţi ochii personajelor din posterul filmului Parasite, de Bong Joon Ho. Frunzele au menirea doar să ne ducă către acea zonă verde, uşor sălbatică şi către atmosfera jucăuşă din film, în care tonurile sar un pic din realitate şi dau în albastru.

Cu frunza tăiată sau nu, nu ocoliţi afişul care vă anunţă că în sala în faţa căreia se află au loc evenimentele programate în incitantul Festival de cultură cinematografică Les Films de Cannes à Bucarest, chiar dacă astfel veţi fi aruncaţi în inima fierbinte a dilemei: ce să aleg, Cannes-ul sau Festivalul Naţional de Teatru, care se desfăşoară în paralel? Şi chiar dacă pe site-ul de rezervări vedeţi că nu mai sunt bilete, nu disperaţi, întotdeauna se mai găsesc vreo 20, care se vând înainte de începerea proiecţiei. Nu veţi vedea doar filme cel puţin interesante, ci veţi deveni parte şi din acel flux discret de bunăvoinţă şi civilitate, pe care astfel de manifestări cultural îl creează întotdeauna, ades în răspăr cu violenţa şi proasta creştere ce ocupă nemeritat largi zone ale spaţiului public românesc.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite