Cînd am găsit vîrful ăla tăiat din dresurile Pompea 60 den roz pe biroul meu de la serviciu, am fost convins că acel bun coleg, hărăzit de ierarhii arbitrare să mă-nsoţească în viaţă cîte opt ore pe zi, îmi face vuduuri sau cine ştie ce alte chestii. Era ascuns după ascuţitoarea aia de porţelan, să nu sară-n ochi chiar din prima şi s-apuci să-ţi faci trei cruci mari cu limba pe cerul gurii, se zice că ajută.

Parcă-l şi văd pe om cum, la ceas de asfinţit, cînd se-adună ielele în mijlocul bălţii din viitorul parc Văcăreşti ca să pună la cale destine, o fi plătit pe cineva să-l care cu barca cît mai aproape, doar o singură dată-n an se încheagă apele. Sau a mers chiar el tiptil pîn-acolo, cu tenişii în mîna stîngă, sigur nu i-ar fi dat un sfanţ ţiganului ăluia, viitor jandarm montan al parcului. Parcă şi pute-a baltă.

Nici durerea asta de burtă n-o fi chiar de capul ei, simt aşa, nişte ace. Trebuie să deschid geamul…

În fond, are tot dreptul să-mi facă una ca asta, măcar pentru că nu-l înţeleg şi nu-l văd nici cînd e prezent. Dar am o afecţiune la ochi, dom'le, da, un defect, că d-aia mi-am şi luat ochelari, fac cîte două controale pe an şi am dat salariul pe-o lună la ultima pereche. Iar cînd el mi-a scos acvariul pe holul instituţiei, pe unde directorul se plimbă de cinzeci de ori pe zi, şi, dacă ăsta l-ar fi văzut, am fi zburat şi eu, şi obiectul, căci „consumă curent, domnule”, era exact după împărţirea „sferelor de influenţă” iar havuzul se afla chiar în jumătatea lui de birou. Eu am zis „ok” şi l-am tras rapid înăuntru, la locul pe care cu mărinimie mi l-a stabilit, rupînd uşor şi mocheta, deh, greu tare, 80 de litri...

Bunul samaritean n-a ajuns încă la birou, dar trebuie să apară, mai mult de două ore n-a întîrziat niciodată.

Aşa că am fost oarecum surprins cînd m-a sunat şefu’ ăl mare, că l-ar fi prins în pantofi cu toc şi ciorapi roz în veceul de femei de la etajul doi, şi m-a chemat la el, o să mă duc la şi jumate. Sigur o să dea o cafea, aşa că nu mai merg la automatul de pe etaj, economisesc şi eu doi lei. Mi-a părut oarecum rău, tocmai apucasem să comand pe Olx trei seturi complete de cai, peşti şi două statuete diferite cu Budha, toate cu certificat, aduse tocmai din Thailanda; am citit că ajută contra blestemelor alea... Cu programarea la vrăjitoarea Minodora, sigur rezolv rapid, sun şi o anulez, e drept, se duc ăia 500 de lei daţi avans.

Şi dac-aş fi văzut mai devreme cutia galbenă de la pantofi de sub biroul lui! DeLuxe Women Shoes. Făcuţi la Dorohoi...

(din volumul „Electric puzzle” apărut recent la Editura Neuma din Cluj-Napoca)

*

Cezar Pârlog este publicist şi scriitor. A mai publicat: „Life stuff sau Învăţături pentru Andreea”, Editura Tracus Arte, 2016, „Flori, fete, fiţe sau băieţi”, Editura Tracus Arte 2014, Premiul Naţional “Vasile Voiculescu”, 2015.

Citiţi şi:

De Sîn' Andrei
- Cronica unei cărţi în curs de apariţie
- SMS naţ. Nelimitat