Verdictul experţilor în educaţie asupra sistemul românesc de învăţământ: nepotism, subfinanţare, inadecvare

Verdictul experţilor în educaţie asupra sistemul românesc de învăţământ: nepotism, subfinanţare, inadecvare

Educaţia românească nu merge mână-n mână cu democraţia

Sistemul de educaţie românesc este ineficient şi produce o democraţie deficitară şi instabilitate economică, arată un raport realizat de Centrul pentru Studiul Democraţiei. Ministerul Educaţiei are capacitatea administrativă scăzută, învăţământul este finanţat deficitar şi necorelat cu piaţa muncii.

Ştiri pe aceeaşi temă

Un raport realizat de Centrul pentru Studiul Democraţiei "Educaţie, bună guvernare, securitate naţională", în urma unei dezbateri la care au participat 50 de experţi în educaţie, arată hibele sistemului românesc de învăţământ, dar şi cum acestea se răsfrâng asupra democraţiei şi economiei unei ţări.
Acesta porneşte prin a arăta câteva date statistice privind calitatea educaţiei, subliniind rolul educaţiei în societate, apoi identifică un set de 11 probleme pe care sistemul românesc de învăţământ le are încercând să dea soluţii.
 
 
Ministerul Educaţiei nu-şi respectă propriile legi
 
Una dintre problemele reperate de către experţi arată că Ministerul nu are capacitate administrativă. În acest sens, nu reuşeşte să-şi respecte propriile legi.
„Nu este respectată cerinţa alocării ca cel puţin 6% din PIB specificată în art. 8 din Legea educaţiei naţionale (LEN), finanţarea de bază a universităţilor nu este multianuală, deşi această cerinţă este specificată în art. 223 alin. (5) din LEN. Nu a avut loc evaluarea periodică, o dată la cinci ani, de către universităţi, a departamentelor (aşa cum cere art. 195 din LEN) şi nici alocarea prioritară a resurselor către departamentele cele mai performante (art. 223 alin. (13) din LEN). Nu a avut loc evaluarea şcolilor doctorale, în vederea acreditării (art. 158 alin. (4) din LEN, OM 3850/2012), şi nici evaluarea periodică, odată la cinci ani, a conducătorilor de doctorat (art. 170 alin. (4) din LEN)”, arată raportul.
Totodată, capacitatea administrativă deficitară este ilustrată şi de faptul că a achiziţionat cu aproape 15 milioane de lei un soft antiplagiat, dar care este neutilizat.
 
În acest sens, spun experţii, Ministerul ar trebui să îşi îmbunătăţească mecanismele de comunicare cu acele comisii care sunt asociate acestuia, dar şi controlul şi sancţionarea persoanelor şi instituţiilor care compun sistemul educaţional, în czul nerespectării legislaţiei în vigoare. Totodată, Ministerul ar trebui să implice mai mult experţii internaţionali originari din România în activitatea unor comisii şi consilii.
 
Finanţare deficitară şi ineficientă
 
În al doilea rând, experţii arată că Legea Educaţiei Naţionale obligă la alocarea a cel puţin 6% din PIB, însă nu depăşesc 4% şi, adesea, nici 3%, iar veniturile obţinute de universităţi din surse extra-bugetare se reduc continuu datorită scăderii numărului studenţilor cu taxă. „Diminuarea nivelului de finanţare a sistemului de învăţământ superior a determinat scăderea rankingului de ţară al României creat de Universitas 21 de pe locul 33 din 48 de sisteme analizate în 2012, pe locul 42 în 2015 (Universitas 21, 2015)”, mai arată raportul.
 
Mai mult, raportul arată există o inegalitate între venituri, fapt care ar putea fi modificat prin creşterea nivelului de salarizare a profesorilor din şcoli şi din universităţi, cu valori procentuale ale creşterii invers proporţionale salariilor din prezent, şi cu accent asupra salariilor celor aflaţi la începutul carierei.
 
Cercetări puţine centrate pe probleme aplicate contextului românesc
 
Experţii mai sunt de părere că educaţia din România are nevoie de cercetări relevante aplicate problemelor contextului românesc, astfel încât să se poată dezvolta de politici publice, dar în acest moment acest lucru este deficitar. În acest sens trebuie stabilită o linie naţională de finanţare a cercetării pentru polici publice.
 
Nepotisme şi angajări pe criterii politice
 
Pentru ca nivelul calităţii sistemului de învăţământ să crească, mai este necesar, potrivit raportului, ca România să găsească soluţii pentru o formare iniţială mai amplă a profesorului, excluderea nepotismelor, dar şi a angajărilor pe criterii politice.
 
Cum ne plasăm în Europa
 
Aceste nejunsuri contribuie la un trend descendent al calităţii învăţământului românesc, motiv pentru care, arată documentul Centrului pentru Studiul Democraţiei, România se află constant pe ultimele poziţii dintre ţările UE în evaluările internaţionale ale calităţii educaţiei.Astfel, România este singura ţară din UE, alături de Marea Britanie, unde speranţa de durată a educaţiei (school expectancy) a avut un declin mai mare de un an după 2001.
 
Participarea tinerilor în educaţie şcolară şi pregătire profesională este un alt indicator care plasează România pe unul dintre ultimele locuri în UE (alături de Malta şi Bulgaria). Un rezultat similar este obţinut şi pentru proporţia tinerilor care nu sunt cuprinşi într-o formă de educaţie, pregătire profesională sau angajaţi.
 
Pentru unul dintre indicatorii uzuali, proporţia celor între 25-34 ani care au părăsit prematur educaţia şi pregătirea profesională (early leavers from education and training 25-34, ELET 25-34), România este din nou un outlier negativ, fiind singura ţară din UE cu un trend negativ clar. Valoarea indicatorului a crescut de la 12% în 1997 la 24% în 2010 şi 2011, având apoi o uşoară descreştere la 22% în 2013.
 
Deasemenea, Romania are in 2015 o rată de părăsire timpurie a şcolii pentru cei între 18-24 de ani de 19,1%, locul trei in UE, dupa Spania si Malta, pe trend de creştere, în condiţiile în care ţinta asumată de România pentru anul 2020 este de 11,3%2.
 
 
Universităţi exluse din topurile internaţionale
 
Potrivit raportului, universităţile din România sunt în afara primelor 500 de poziţii în toate clasamentele recunoscute internaţional, întrucât nu fac performanţă din cercetare, iar calitatea pregătirii este problematică. De asemenea, documentul subliniază că dacă clasamentele internaţionale ar surprinde şi aspecte care ţin de carierele de succes ale absolvenţilor, de contribuţiile cercetătorilor la calitatea guvernării şi dezvoltării locale sau gradul în care absolvenţii sunt pregătiţi pentru cetăţenie activă, dar şi de plagiat, nepotism discriminare, atunci, potrivit raportului universităţile româneşti ar ocupa probabil poziţii şi mai modeste în clasamentele internaţionale.
 
„Au fost identificate atitudini discriminatorii în rândul studenţilor faţă de persoanele cu HIV/SIDA, minorităţi sexuale, persoanele de etnie romă, şi persoanele de etnie maghiară”, arată raportul.
 
 
 
În lipsa unei educaţii de calitate, democraţie deficitară
 
Procesul educaţional este un determinant puternic al stabilităţii şi calităţii democraţiei, datorită contribuţiei sale la selecţia şi formarea elitei politice, economice şi sociale, mai arată experţii. Numai că din cauza calităţii îndoielnice a şcolii româneşti, evoluţia României în acet sens este scăzută.
 
„Astfel, la nivel naţional, “Indexul pentru Progres Social” plasează România pe locul 50 din peste 130 de tări, după majoritatea statelor EU. Problematic, pe indicatorul “Toleranţă şi incluziune”, România se plasează pe locul 104 între statele evaluate. Acest scor scăzut se datorează înregistrării unei toleranţe scăzute faţă de minorităţi, precum persoanele imigrante şi persoanele care au o altă religie. În ediţia 2014 a “Democracy Index”, România se plasează pe locul 57 din 167 de ţări, la egalitate cu Mexic, fiind inclusă în rândul ţărilor cu o “democraţie deficitară”. Raportul “Tinerii Europeni: Participare în viaţa democratică”, bazat pe date colectate în cadrul Eurobarometrului evidenţiază faptul că tinerii din România înregistrează proporţia cea mai scăzută (24%) în cadrul statelor Uniunii Europene cu privire la intenţia de a deveni un candidat într-o cursă electorală pe parcursul vieţii””, mai arată documentul.
 
Sistemul de educaţie nu este capabil să capteze nevoile pieţei
 
Raportul „Educaţie, bună guvernare, securitate naţională" mai arată că un sistem de educaţie performant ar creşte nu doar angajabilitatea, flexibilitatea şi competitivitatea forţei de muncă, ci şi calitatea factoruluidecizional şi de management economic.
 
Or, sistemul de educaţie românesc nu este capabil să capteze nevoile şi oportunităţile pieţei, astfel încât nu poate contribui la un progres tehnologic şi inovare.
 
Mai mult decât atât, sistemul românesc de educaţie generează vulnerabilităţi pentru siguranţa cetăţenilor români, contribuind la excluziune socială, corupţie, declin demografic, brain drain.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: