Rezultatele de la testarea din 2018 sunt mai slabe decât la cea din 2015, an în care România a fost în uşor regres faţă de 2012. Rezultatele PISA din 2018 mai arată că în România performanţele la matematică au scăzut. Concluzia este ca România regresează, în loc sa progreseze.

PISA este programul OECD pentru evaluarea internaţională a elevilor. PISA măsoară capacitatea elevilor de 15 ani de a-şi folosi cunostintele şi abilităţile de lectură, matematică şi ştiinţe pentru a face faţă provocărilor din viaţa reală. PISA 2018 analizează lectură, matematică, ştiinţă, alfabetizarea financiară şi competenţă globală a aproximativ 600.000 de elevi din 79 de ţări. Rezultatele PISA dezvăluie ce este posibil în educaţie, ce pot face elevii din cele mai performante  sisteme de educaţie şi care îmbunătăţesc rapid învăţământul lor.

Anchetele PISA evaluează modul în care elevii care se apropie de sfârşitul învăţământului obligatoriu au unele dintre cunoştinţele şi abilităţile esenţiale pentru a participa pe deplin la viaţa societăţilor moderne.

Cercetarea PISA  se concentrează pe domeniile-cheie ale curriculum-ului şi anume: ştiinţă, înţelegerea textelor citite şi matematică. Cercetarea PISA nu caută doar evaluarea capacităţii elevilor de a reproduce ceea ce au învăţat, ci, de asemenea, îşi propune să determine în ce măsură elevii sunt în măsură să se angajeze în extrapolări din ceea ce au învăţat şi să aplice cunoştinţele lor în situaţii care nu sunt familiare, indiferent dacă sunt sau nu în legătură cu şcoala. Această abordare reflectă faptul că economiile moderne pun preţ pe capacitatea indivizilor de a-şi folosi cunoştinţele, mai degrabă decât pe cunoştinţe ca atare.

Testele PISA sunt realizate de către un consorţiu internaţional, la fiecare trei ani.

Iată ce spunea Angel Gurría, Secretar General al OCDE:

„PISA nu este doar un indicator precis al capacităţii elevilor de a participa pe deplin la viaţa societăţii după învăţământul obligatoriu, dar, de asemenea, un instrument eficient pe care ţările îl pot utiliza pentru a rafina politicile lor educaţionale. Nicio singură combinaţie de politici şi practici nu este eficientă oriunde, în orice moment. Toate ţările pot îmbunătăţi performanţele lor. Acesta este tocmai motivul pentru care OCDE scrie la fiecare trei ani un raport privind starea învăţământului în lume: pentru a face cunoscute cele mai eficiente politici şi practici, pentru a oferi sprijin specific şi în timp util ţărilor, în obţinerea unei educaţii performante pentru toţi elevii. OCDE este acolo pentru a ajuta factorii de decizie politică să facă faţă acestei provocări delicate şi cruciale

Cititorii îşi pot face o idee din următorul  exemplu de test PISA:

Un reporter TV a prezentat graficul de mai jos, după care a spus:

„Graficul arată faptul că există o creştere enormă între furturile produse în 1998 şi cele din 1999”.

Consideri că afirmaţia reporterului este o interpretare corectă a graficului? Dă o explicaţie care să îţi susţină afirmaţia.

Testul obligă elevul să analizeze cu propria inteligenţă afirmaţia unui reporter, nu să o ia ca un dat incontestabil. Apoi să fie capabil să-şi argumenteze răspunsul. Se remarcă abordarea interdisciplinară, aplicativ-practică, generatoare de gândire critică, cerinţă de a explica  rezultatul propriei analize.

Exact ce nu se face în învăţământul românesc, unde funcţionăm în paradigma dictat-copiat-reprodus-uitat.

Rezultatele României la testele PISA, conform site-ului edupedu.ro

Se  observă că anul 2006 este unul de prăbuşire a scorului României în clasamentul PISA.  Din ce cauze, greu de precizat.

Mai grav, în 2018 la matematică avem o cădere de 14 puncte comparativ cu 2015, la citire 6 puncte, iar la ştiinţe 9 pncte. Este consecinţa faptului că  România ignoră aceste rezultate, nu caută cauzele şi soluţiile la această situaţie ruşinoasă.

În 2018 avem:

  • Analfabetismul funcţional: 44%
  • La matematică sunt multi elevi care nu stiu  operaţii aritmetice de bază, procentul celor care nu ajung la nivelul 2 de dificultate în testele PISA 2018 fiind de 47%.
  • Ştiinţele marchează o creştere până la 44% a proporţiei celor care nu pot realiza corelaţii elementare în acest domeniu
 

Iată şi clasamentul ţărilor din Europa la testele PISA din 2015

Din păcate, România se afla în 2015 la coada clasamentului ţărilor din Europa, fiind urmată doar de Cipru şi Bulgaria. Cel puţin ciudat este faptul că acest clasament n-a generat dezbateri ample în societate, o comisie oficială formată din personalităţi independente, care să caute cauzele acestei situaţii şi să propună soluţii. Aşa s-a întâmplat în Germania la începutul anilor 2000, când Germania se clasase, atenţie, la jumătatea clasamentului PISA, nu la coada sa ca România!

Am comparat România doar cu ţările din Europa, pentru că aici trăim şi locuim, suntem parte a comunităţii UE.

Estonia şi Finlanda domină clasamentul din 2015. Cât de greu era să comparăm sistemele de educaţie din cele două ţări cu cel din România, pentru a vedea ce este de preluat de la ele?  Nu era greu. Doar că nimeni nu-şi pune astfel de probleme la noi în ţară.

Iată acum clasamentul ţărilor europene rezultat la testarea din 2018.

Rezultatele sunt la fel de proaste ca în 2015. Pentru ca statul român nu face nici un efort pentru indreptarea situatiei.

Curriculumul românesc are doar dimensiunea conceptual teoretică, şi aceasta foarte încărcată, şi nu are dimensiunile: aplicativ-practică, interdisciplinară, generatoare de învăţare continuă.

Sistemele de educaţie aflate în fruntea clasamentului PISA se bazează pe patru piloni: a învăţa să ştii, să faci, să fii, să trăim împreună. În România există doar primul pilon: a învăţa să ştii.

Toate eforturile societăţii şi specialiştilor de a schimba ceva au eşuat în faţa obtuzităţii, cinismului şi inerţiei şefilor din instituţiile statului. Curriculumul românesc este astăzi acelaşi de acum 50 de ani. În aceste condiţii, să ne mai mirăm asupra poziţiei pe care-l ocupă învăţământul românesc în UE?

La fiecare schimbare de regim am sperat că şefilor noştri din parlament, ministere, guvern, le-a venit mintea la cap. Nimic. Totul a rămas cum au stabilit ei sub presiunea sindicatelor: fără schimbări la nivelul curriculei, al planurilor de învăţământ, al programelor şcolare, să nu deranjăm prea mult profesorii care ar fi trebuit să înveţe şi ei noile schimbări din sistem.

Dacă ar fi doar pierderea de prestigiu în rândul partenerilor noştri din UE, ar mai fi cum ar mai fi. Din păcate, lucrurile sunt mult mai grave. Se amanetează viitorul acestei ţări, viitorul urmaşilor noştri, nivelul de trai al românilor.

De plătit plătim noi, cei mulţi. Pe ceilalţi, pe şefi, nu-i interesează. Nivelul lor de trai nu vine din economia reală, ci din recompensele, legale sau ilegale, pe care şi le dau singuri.

P.S. Mulţumesc dnei Dr. Oana Lupu pentru sprijinul acordat.