Ce şanse are strategia pentru Educaţie a preşedintelui Iohannis şi cum o evaluează analiştii

Ce şanse are strategia pentru Educaţie a preşedintelui Iohannis şi cum o evaluează analiştii

Experiţii în Educaţie spun că dacă numărul absolvenţilor de facultate va creşte, va creşte şi PIB-ul

Experţii au constatat că dacă numărul absolvenţilor de facultate ar creşte de la 13,6% la 19% în 2025, acest lucru s-ar reflecta şi în PIB, care ar fi mai mare cu aproximativ 3,6%. În campania electorală, preşedintele Klaus Iohannis a pus Educaţia ca o prioritate în programul său, considerând-o motorul care ne poate transforma în „tigrul Europei“. Specialiştii susţin că e un plan lăudabil, dar riscă să rămână doar pe hârtie.

Un preşedinte coagulant, care să pună reforma Educaţiei pe primul plan în România şi să unească în jurul ei consensul întregii clase politice, aşa cum a făcut Finlanda acum aproape jumătate de secol. 

Asta susţin specialiştii din Educaţie că e necesar astfel încât programul noului preşedinte Klaus Iohannis, corect şi onest, să nu rămână doar pe hârtie şi să nu aibă soarta Pactului naţional pentru Educaţie, contrasemnat în 2008 de toate partidele, dar neaplicat. 

Concret, programul prezidenţial propus de Iohannis pleacă de la premisa că Educaţia este o „resursă de performanţă a României“ şi că societatea în care trăim este aşa în mare măsură datorită sau din cauza educaţiei. 

„Dacă vrem să avem o educaţie performantă, trebuie să recunoaştem că am greşit şi să începem să reconstruim întreg sistemul. Ca Preşedinte al României, îmi propun să organizez o asemenea dezbatere naţională. Dacă reuşim să fundamentăm o analiză serioasă şi dacă ne vom propune ţinte clare, atunci vom putea să schimbăm sistemul suficient de mult. Însă, din experienţa mea, doresc să evidenţiez un aspect: schimbările în sistemul de educaţie nu se pot măsura în luni sau în ani. Dacă reuşim să-l aşezăm pe baze funcţionale, efectul se va vedea peste câteva generaţii. Dacă vom obţine rezultate foarte bune, în 20 de ani, României lucrului bine făcut poate să se transforme dintr-o ţară importatoare de know-how şi de înaltă tehnologie, într-o ţară exportatoare, un veritabil hub regional de înaltă tehnologie“, arăta preşedintele în programul său din campania electorală.

Viziunea lui Iohannis pentru Educaţie

Preşedintele ales Klaus Iohannis a punctat, în campanie, viziunea sa privind mult-ceruta reformă în Educaţie. Invitat la Adevărul Live, la finele lui septembrie, Iohannis a explicat de ce este importantă Educaţia pentru România. „O societate în definitiv, pe termen mediu sau lung, nu poate fi mai bună decât sistemul de educaţie. Vrem să fie România mai performantă? Vrem să fim o societate mai bine educată? Sunt partide care ar prefera ca societatea să fie mai puţin educată, pentru că este mai uşor de dus cu zăhărelu'. Îmi imaginez ca printr-o educaţie de bună calitate să schimbăm piaţa muncii. Trebuie să ne gândim cum structurăm sistemul ca să fie mai performant, cum să-şi aleagă tinerii mai devreme parcursul sau cum să nu urmeze o facultate, dar să fie bine calificaţi. Să existe o pregătire teoretică la şcoală, dar o pregătire proactivă într-o întreprindere privată, nu la stat“, a explicat preşedintele ales.

Acesta susţine ideea că performanţă fără bani nu se poate. 

„Sunt pentru creşterea alocării bugetare pentru educaţie, dar numai aşa nu se poate. Să le dăm numai microbuze, nu e suficient“, a mai arătat Klaus Iohannis. Acesta a mai spus că nu susţine o a treia sesiune de Bacalaureat. motivând că „trebuie să avem grijă ca educaţia elevului până atunci să fie bună“. 

„Trebuie lăsată un pic mai multă autonomie şcolilor. Sunt şcoli care ar prefera să se bazeze pe ciclul anterior“, a adăugat preşedintele ales al României. Şi-a exprimat şi părerea privind subiectul controversat al religiei în şcoli, susţinând că „poate fi materie opţională“ şi a susţinut pedepsirea celor vinovaţi de lipsa manualelor.

România, „tigrul Europei“ în Educaţie

Programul propus în campanie de Klaus Iohannis poziţionează educaţia ca o prioritate, dar şi un motor al dezvoltării, prin care România poate deveni un „tigru al Europei”, „în acelaşi sens în care au apărut „tigrii din Asia”, care îşi bazează creşterea şi dezvoltarea pe educaţie şi disciplină în societate“, explică acesta. 

În viziunea sa, un sistem performant presupune învăţământ preuniversitar dual, adică bazat atât pe informaţii, cât şi pe abilităţi şi competenţe, un învăţământ universitar în care „se acumulează masiv competenţe şi care permite în mod real specializarea într-un domeniu, ce poate fi apoi urmată de o hiperspecializare“. 

Acest învăţământ trebuie corelat cu cercetarea, cu accent pe noile tehnologii, pentru că, crede Iohannis, „România poate să devină un pol al înaltei tehnologii în Europa“. De asemenea, acesta susţine încurajarea educaţiei continue, pe toată durata vieţii profesionale, pentru adaptarea la cerinţele pieţei muncii. 

E nevoie de un bun mediator

Expertul în educaţie Tincuţa Apăteanu, blogger adevarul.ro, spune că textul „atinge nişte puncte foarte importante: motivarea profesorilor, reconstruirea sistemului preuniversitar ca să nu mai fie axat exclusiv pe teorie, delimitarea traseelor (academic versus profesional), lucruri de bun simţ cumva, care sună bine“.

Însă, adaugă ea, şansele ca Iohannis să scoată la lumină această reformă sunt limitate de politica dâmboviţeană, care a bifat deja un eşec prin Pactul Naţional pentru Educaţie, parafat în 2008 şi neaplicat nici acum. 

„Eu mă îndoiesc că Preşedintele are atribuţii clare în acest domeniu sau că poate influenţa cumva reforma de sistem. Alocarea bugetară, viziunea asupra sistemului sunt mai mult în curtea Guvernului. Primul Ministru are mult mai multe pârghii, inclusiv în alocarea celor 6%, regândirea salarizării profesorilor şi creşterea bugetului per elev, dar şi respectarea principiilor descentralizării“, explică ea. 

Mai grav este că o parte din elementele ce compun reforma în educaţie se regăsesc deja în lege, cum e 6% din PIB pentru Educaţie, autonomia şcolilor, dar „legile nu sunt respectate“. 

„În acest moment, există interese foarte diverse şi contrare în educaţie - forţele trag în direcţii diferite şi nu se poate realiza un progres. În plus, nu toţi politicenii sau factorii de decizie consideră că am avea o problemă. Unii consideră că sistemul este performant, doar că elevii nu vor să înveţe“, a adăugat expertul.

Ca mediator, Iohannis ar putea încerca însă o coagulare, aşa cum a fost în Finlanda acum aproape 50 de ani. 

„Ar putea să înceapă să îi adune la aceeaşi masă pe politicieni, autorităţile publice cu rol în gestionarea educaţiei, ONG-işti şi să creeze un demers pe termen lung pentru realizarea unei viziuni comune asupra educaţiei şi a priorităţilor din educaţie, cum a făcut Finlanda. Până când nu se pun de acord toate forţele politice, cu sindicatele şi cu Ministerul Educaţiei asupra felului în care ar trebui să arate educaţia, unul va trage hăis şi altul cea. În plus, fiecare nou ministru va încerca să dărâme tot ce a făcut precedentul şi tot aşa“, conchide Apăteanu.

Task force pe Educaţie la Cotroceni

Despre acelaşi plan coagulant vorbeşte şi expertul în educaţie şi profesorul Marian Staş, de asemenea blogger adevarul.ro. 

„Textul, corect în esenţă, nu formulează şi nu transmite suficient de puternic şi clar problema educaţiei în România. În consecinţă, şi soluţiile sunt, în opinia mea, vagi şi insuficient de consistente. Acum, sistemul public al educaţiei are nevoie de schimbarea urgentă a paradigmei sale, deoarece România secolului XXI foloseşte o şcoală de secol XIX-XX, fapt ce constituie o ameninţare critică pentru siguranţa naţională a României“, explică acesta. 

Ca atare, atrage atenţia Staş, „Preşedintele Klaus Iohannis trebuie să îşi asume, ca şef de stat, coordonarea procesului schimbării paradigmei educaţiei în România“ şi îi cere „să alcătuiască urgent, la nivelul administraţiei prezidenţiale, o echipă de tip task-force, pe care el o coordonează direct, al cărei mandat este să operaţionalizeze iniţierea schimbării paradigmei educaţiei în România, până la 1 decembrie 2018“.

Reformă susţinută politic în Finlanda

Finlanda a luat în 1968 o decizie privind asumarea la nivelul clasei politice a noii strategii privind educaţia, menită să-i pregătească mai bine pe elevi pentru o economie a cunoaşterii, printr-o lege parafată de parlamentul finlandez. Aceasta urma să fie pusă în aplicare fără tăgadă de fiecare autoritate locală până în 1977.

„Cred că cel mai important lucru acolo a fost că s-au adunat politicienii şi autorităţile publice şi au gândit un sistem pe care să nu îl mai schimbe substanţial“, susţine Tincuţa Apăteanu, dublat de o susţinere de la buget. 

Reforma finlandeză, dată drept exemplu în nenumărate rapoarte europene, s-a axat pe dezvoltarea unui nou curriculum care să asigure standarde riguroase pentru fiecare elev, creat împreună cu profesorii, o schimbare radicală vizavi de pregătirea dascălilor şi o evaluare a şcolilor realizată de la nivel central. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: