Un pariu fără egal sau cum au schimbat după 1990 multinaţionalele mentalitatea românului

Un pariu fără egal sau cum au schimbat după 1990 multinaţionalele mentalitatea românului

La începutul anilor ”90, românii au descoperit cu destulă uimire că trebuie să uite multe dintre lucrurile pe care le deprinseseră în anii regimului socialist. În locul cunoştinţelor de altădată au trebuit să pună ştiinţa de a naviga în apele economiei capitaliste.

Cei mai mulţi nu erau deloc pregătiţi pentru o asemenea schimbare. Nimeni nu le vorbise despre un asemenea scenariu. Cei mai în vârstă turuiau în faţa celor care aveau timp să-i asculte poveşti încâlcite despre nişte americani care promiseseră, nu se ştia exact cui, nu se ştia exact când, că vor sosi şi în România. Neserioşi, ca orice capitalişti, cum era pe-atunci percepţia generală, uitaseră să se ţină de cuvânt! Începutul a fost extrem de greoi şi din pricina faptului că modelul exemplului personal practicat în anii de final de regim comunist nu era unul de urmat. 
 
Ca atare, o primă reacţie la schimbările intervenite a fost una de respingere, iar părerea unanimă s-a rezumat la sloganul idiot „Noi nu ne vindem ţara!”, dar cu mare priză la masa consistentă de muncitori existentă în epocă. Cine nu mâncase salam cu soia nu prezenta deloc încredere! Salamul cu pricina avea să ţină loc, pentru o vreme, şi buletinului, şi specializării profesionale, ba chiar şi dorinţei de mai bine!
 
De atunci au trecut 30 de ani. O generaţie întreagă a dispărut, o alta i-a luat locul, după cum susţin specialiştii. Percepţiile s-au schimbat, dar şi mai important, şi realitatea a devenit alta. Investiţiile străine din România au contribuit semnificativ la modernizarea economiei naţionale şi la integrarea ei în economia europeană şi în lanţurile internaţionale de producţie. În 2017 se calculase că investiţiile străine în România se ridicau la valoarea de 75 de miliarde de euro. A trebuit să treacă aproape trei decenii pentru a realiza că investitorii au construit în România fabrici şi centre logistice, diferite de cele ridicate cândva, pe vremea comuniştilor. Şi nu s-au oprit doar aici: au modernizat clădiri de birouri şi o bună parte a infrastructurii energetice, au adus tehnologii noi de producţie şi cele mai performante sisteme de management. Desigur, investitorii au venit în România şi pentru a obţine profituri, dar în egală măsură afacerile lor au avut şi o contribuţie esenţială la modernizarea economiei româneşti şi la integrarea ei în cea europeană, proces început cam o dată cu sosirea noului mileniu.
 
Pe de altă parte, cifrele oficiale susţin fără tăgadă realitatea: companiile cu investiţii străine directe angajează o treime din forţa de muncă din sistemul privat al României, aproximativ 1,2 milioane de persoane.
 
Tot ele, multinaţionalele cum ne-am obişnuit să le numim, au o productivitate a muncii de două ori mai mare decât firmele cu capital românesc şi investesc de două ori mai mult în fiecare angajat.
 
În perioada 2010 – 2015, companiile cu investiţii străine directe au continuat să recruteze forţă de muncă, deşi cifra lor de afaceri a rămas relativ constantă. Acest aspect sugerează că majoritatea acestor companii au investit pe termen lung în România şi au evitat să se concentreze pe obţinerea unor profituri pe termen scurt. Chiar şi azi, la jumătatea anului 2019, şi în ciuda unui mediu economic afectat din plin de efectele Ordonanţei 114/2018, companiile cu investiţii străine directe realizează în medie 70% din exporturile României, dar şi 60% din importurile acesteia.
 
Conform statisticilor oficiale, 60% din investiţiile străine directe  sunt în regiunea Bucureşti – Ilfov. Statisticile trebuie însă interpretate cu atenţie, deoarece valoarea investiţiei este înregistrată în regiunea unde se află sediul social al companiei. După Bucureşti – Ilfov cele mai multe investiţii străine directe sunt localizate în regiunile Centru şi Vest ale României, datorită proximităţii faţă de ţările din UE şi infrastructurii mai dezvoltate.
 
Aproape jumătate din totalul  investiţiilor străine directe au fost direcţionate către industrie, iar datele Eurostat arată că ponderea valorii adăugate brute a companiilor multinaţionale depăşeşte 60% în industrii precum cele auto şi IT@C. Una peste alta, multinaţionalele au vizat investiţia la nivel general, dar au ţinut cont deseori şi de nevoile comunităţilor locale. Iniţiativele lor au rămas de multe ori modele în domeniu şi ciclicitatea lor, ca să nu mai amintim despre mediatizarea acestora, au făcut ca românii să le adopte cu plăcere şi uşurinţă.
 
Orange România este liderul pieţii noastre de telecomunicaţii. Compania franceză nu a făcut doar investiţii semnificative în echipamente de tip telecom, în reţele de date şi voce, ci şi în oameni. Digitaliada sau SuperCoders sunt doar două dintre programele oferite şcolarilor noştri de până la 14 ani, care au reuşit cu ajutorul lor să-şi apropie o lume care în urmă cu circa două decenii încă nu exista. Iar celor cu deficienţe de văz sau de auz, Orange România le-a sărit în ajutor prin fundaţia omonimă. Până în prezent peste 294.000 de români au beneficiat de efectele directe ale programului numit „Lumea prin culoare şi sunet”, un proiect pentru care cei de la Orange au cheltuit aproape două milioane de euro deja.
 
Raiffeisen se află în Top Cinci al celor mai profitabile bănci prezente pe piaţa românească de specialitate. Potrivit propriilor date, banca austriacă investeşte anual în comunitatea locală aproximativ două milioane de euro, pe cinci directii strategice: educaţie financiară, sport ca stil de viaţă sănătos, artă şi cultură, ecologie urbană şi asistenţă socială. La rândul lor, angajaţii Raiffeisen Bank se implică tot mai mult în acţiuni de voluntariat şi colectare de fonduri în cadrul proiectelor susţinute de bancă.
 
În România raportarea non-financiară este încă opţională, până la transpunerea în legislaţia naţională a Directivei UE numărul 95/2014. Împreună cu alte companii şi cu organizaţii ale societăţii civile vom continua să promovăm în comunitatea de afaceri şi mai ales la autorităţile publice necesitatea adoptării acestei directive, pentru a oferi publicului larg accesul la cât mai multe informaţii din activitatea companiilor. Considerăm că transparenţa este una dintre cele mai eficiente metode de combatere a corupţiei şi promovare a unor practici etice în afaceri, afirmă Steven van Groningen, Preşedinte&CEO Raiffeisen Bank România.
 
La rândul său, cel mai mare lanţ de supermarketuri din România, Mega Image, cu peste 500 de magazine proprii deschise şi un total de peste 9.000 de angajaţi, prezent de aproape un sfert de veac pe piaţa românească de gen, a dezvoltat în anii din urmă nu doar o reţea din ce în ce mai mare de încărcare a maşinilor electrice în jurul magazinlor sale, dar şi un fond special, numit Fondul Mega Image pentru Comunitate. Firma olandezo-belgiană a investit anual peste 50 de milioane de euro, iar pentru 2019 au anunţat deja că vor oferi o nouă definiţie „retailului de proximitate”. Fără a uita însă să investească în energia verde a propriilor magazine şi depozite, în reciclarea ambalajelor, dar şi în dezvoltarea agriculturii locale, prin promovarea produselor tradiţionale româneşti şi prin susţinerea unei alimentaţii sănătoase pentru marele public.
 
Grupul Renault România e de ani buni liderul pieţei auto româneşti. Responsabilitatea faţă de mediul înconjurător, responsabilitatea economică, relaţia cu societatea civila şi politica de resurse umane au devenit în anii din urmă chestiuni la fel de importante la Renault ca şi producţia brandului Duster care a cucerit numeroase pieţe de la lansarea sa, în urmă cu aproape un deceniu. Iar toate acestea au plasat firma pe locul 23 dintr-un total de 100 într-un top prestigios realizat în materie de companii responsabile de cei de la B&P Braun & Partners pentru Europa Centrală şi de Est.
 
Holcim România face parte din familia liderului mondial în producţia materialelor de construcţii. Ea se mândreşte cu cei peste 800 de angajaţi de la noi, cele două fabrici de ciment şi 15 staţii ecologice de betoane. În egală măsură, Holcim se mândreşte şi cu numeroasele proiecte de ordin social pe care le-a dezvoltat în ultimele două decenii. 120.000 de euro a investit în grădiniţa cu program prelungit de la Aleşd, judeţul Bihor. Grădiniţei i s-a adăugat, tot în Aleşd, şi o Şcoală Postliceală. Şi fiindcă mulţi zidari români au plecat în lumea largă, Holcim a  deschis proiectul ”Şcoala zidarilor Holcim”.
 
Una peste alta, multinaţionalele au adus cu ele nu doar investiţii şi tehnologie de ultimă oră, dar şi provocarea. Provocarea de a-ţi construi singur viitorul şi de a nu sta la mâna unuia sau altuia. Sau cu alte cuvinte, multinaţionalele le-au pus românilor în faţă o oglindă în care au inclus şi frustrările şi dezamăgirile trecutului, dar şi riscurile şi beneficiile unor decizii pentru viitor, calculate şi asumate în mod înţelept. Pe fond, multinaţionalele au reprezentat în primele decenii de după schimbarea regimului comunist o şcoală fără egal, a cărui absolvire ne-a obligat, aproape pe fiecare dintre noi, să ne schimbăm inclusiv maniera de a ne vedea propria viaţă. Iar noile generaţii de români au răspuns de partea lor cu disponibilitatea şi curajul de a privi drept în faţă pariul propus. Pe care, în fapt, azi pot spune că l-au şi câştigat!

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: