UE intră într-o cursă a decarbonizării fără precedent. Paşii pentru o tranziţie energetică optimă şi suportabilă pentru consumatori

Foto: Green-report.ro

Statele membre UE trebuie să aleagă soluţiile optime pentru combaterea schimbărilor climatice, care să le aducă oportunităţi de creştere economică şi, totodată, să aibă cel mai mic impact asupra consumatorilor care vor plăti factura tranziţiei, arată datele publicate de reprezentanţii Gaz de România.

Potrivit sursei citate, pentru sectorul energetic şi nu numai, gazele naturale reprezintă soluţia optimă în acest proces, România fiind în poziţia privilegiată de a deţine propriile resurse.

„Atingerea neutralităţii emisiilor de carbon până în 2050 presupune eforturi semnificative şi angajamente din partea tuturor statelor membre şi sectoarelor economice. Pentru a permite o tranziţie eficientă şi justă, va fi crucial să fie luate în considerare caracteristicile diferitelor regiuni din UE în privinţa resurselor şi potenţialului”, se arată într-un raport al asociaţiei Gas Infrastructure Europe (GIE).

Raportul, la care a contribuit şi compania locală Transgaz, analizează oportunităţile aduse de infrastructura de gaze naturale şi gazul în toate formele sale – gaze naturale, cu conţinut redus de carbon şi regenerabile – pentru zece state din această regiune, printre care şi România.

Pasul 1: Trecerea de la cărbune la gaze naturale

Potrivit datelor publicate de Gaz de România, ţara noastră şi Grecia au cel mai echilibrat mix, însă unul dintre aspectele regionale vizibile este dependenţa semnificativă de cărbune în mixul surselor pentru producţia de electricitate (2018) în aproape toate statele analizate, cu excepţia Letoniei şi Austriei.

Astfel, „în următoarele decenii, gazele naturale vor juca un rol important în regiune pentru substituirea cărbunelui în producţia de energie şi asigurarea flexibilităţii sistemelor energetice. Pentru această parte a Europei, trecerea de la cărbune la gaze naturale reprezintă cea mai rezonabil, rapid şi viabil economic drum către decarbonizare”, mai arată GIE, în raportul menţionat.

Până în 2030, datorită emisiilor de carbon scăzute comparativ cu alţi combustibili fosili, gazele naturale asigură o tranziţie lină de la cărbune, mai ales în producţia de energie, sectorul încălzirii şi industrii cu intensitate energetică ridicată, precum producţia de oţel, fertilizanţi, ciment, petrochimie etc. De asemenea, statele din regiune încearcă să crească aportul gazelor naturale şi în sectorul transporturilor, sub forme de gaz natural lichefiat sau gaz natural comprimat.

Pasul 2: Integrarea gazelor regenerabile şi a celor cu emisii scăzute de carbon

Tot până în 2030, infrastructura de transport şi distribuţie a gazelor naturale poate contribui la atingerea obiectivelor de decarbonare prin integrarea treptată a gazelor regenerabile, precum hidrogenul şi biometanul, garantând astfel transportul şi stocarea acestor gaze, sublinează GIE. Pregătirea sistemului energetic din această regiune pentru integrarea noilor combustibili sau vectori de energie este crucială, astfel încât să fie atinse ţintele din 2050.

De asemenea, dată fiind creşterea aportului surselor regenerabile în sistemele energetice, tehnologia Power-to-Gas reprezintă una dintre soluţiile viitorului la problema surplusului de energie „verde”. 

Producţia de energie din surse regenerabile, în principal fotovoltaice şi eoliene, este fluctuantă, dar această tehnologie permite convertirea excesului de electricitate în hidrogen – şi apoi biometan, într-un proces secundar. Hidrogenul şi biometanul pot fi apoi introduse în reţeaua de gaze naturale, pentru diverse utilizări în consumul casnic şi industrial.

Cum îşi valorifică România avantajul propriilor resurse de gaze naturale

Cu resurse interne semnificative de gaze naturale, România are o poziţie privilegiată în regiune. Utilizarea acestora în procesul de decarbonare va permite o tranziţie care valorifică oportunităţile locale, generând implicit beneficii economice substanţiale – prin susţinerea industriei locale, a locurilor de muncă şi a veniturilor însemnate la bugetul de stat. 

Totodată, dat fiind faptul că tehnologiile viitorului nu sunt încă viabile economic şi aplicabile la scară largă, utilizarea resurselor interne de gaze naturale reprezintă soluţia cea mai accesibilă din punct de vedere al costurilor pentru decarbonare – un aspect important pentru o ţară care are încă de recuperat decalaje economice importante faţă de vestul Europei.

Guvernul recunoaşte rolul de bază pe care gazele naturale îl vor juca pentru o tranziţie optimă şi la cele mai eficiente costuri pentru România. În Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) trimis de autorităţi la Bruxelles, la începutul lunii iunie, se arată cum gazele naturale vor contribui la o decarbonizare rapidă şi eficientă a sectorului energetic românesc, în sectorul de încălzire, în transporturi, dar şi la integrarea soluţiilor tehnologice ale viitorului, precum hidrogenul.

„Restructurarea sistemelor energetic (prin trecerea de la cărbune la gaz natural şi prin integrarea surselor regenerabile de energie) şi de încălzire (prin reabilitarea SACET-urilor, tranziţia acestora de la cărbune la gaz şi chiar la surse regenerabile de energie, coroborat cu sprijinirea tranziţiei consumatorilor la încălzire în sistem centralizat) pot duce la o reducere semnificativă a poluării aerului”, se menţionează în PNRR.