Studiu EY: Europa de Est îşi intensifică eforturile în atingerea ţintei de emisii „net zero”. România ocupă primul loc în energie regenerabilă

Producţia de energie electrică din surse regenerabile va atinge în acest an cel mai rapid ritm înregistrat din anii '70, potrivit estimărilor celei de-a 58-a ediţii a studiului Renewable Energy Country Attractiveness Index (RECAI).

Dar, şi cheltuielile alocate infrastructurii de reţea ar trebui să crească semnificativ pentru o integrare eficientă a resurselor şi pentru atingerea obiectivelor de sustenabilitate. Apropierea rapidă a termenelor-limită pentru reducerea emisiilor ridică probleme economiilor care încă sunt dependente de energia pe bază de cărbune, cum sunt multe dintre statele din Europa de Est.

Obiectivul tot mai ambiţios al Uniunii Europene în privinţa energiei regenerabile forţează economiile de pe întreg continentul să îşi accelereze tranziţia. Cu toate că Europa Occidentală mai are mulţi paşi de făcut, ţările din această regiune au un avans faţă de multe state din Europa de Est, devenite mai recent membre UE, unde sunt în joc provocări specifice şi influenţe geopolitice. 

De la Marea Baltică, până în România şi în Balcani, multe ţări şi regiuni se confruntă cu numeroase probleme, inclusiv modernizarea infrastructurii învechite şi reducerea dependenţei energetice faţă de Rusia. Printre temele comune se numără nevoia de a acţiona rapid în direcţia construirii capitalului de energie regenerabilă şi posibilul sprijin financiar din partea UE şi a instituţiilor sale, destinat să ajute la realizarea tranziţiei. Având în vedere diferenţele din pieţe, politica şi geografia au un rol esenţial în acest domeniu. Se observă în nordul regiunii argumente mai puternice în favoarea energiei eoliene, în timp ce în sud este evidentă opţiunea pentru parcurile fotovoltaice, acoperind, de exemplu, multe hectare în România şi Ungaria. 

Ţările şi regiunile care au aderat la UE în 2004, în primul val post-sovietic (Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia şi Slovenia), dispun de pieţe de capital relativ dezvoltate, dar multe dintre ele au un drum lung de parcurs în direcţia construirii infrastructurii pentru energia regenerabilă. 

Ţările care se află în cele mai avansate stadii ale tranziţiei (de exemplu, Polonia) sunt şi cele unde pot fi testate noi idei, atât în privinţa tehnologiilor de producţie a energiei regenerabile, cât şi a instrumentelor de piaţă de capital care le susţin, consideră Grzegorz Zielinski, şeful direcţiei Energy Europe din cadrul Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD). Ca exemplu, menţionează obligaţiunile verzi emise anul trecut de compania poloneză TAURON Polska Energia, care au atras fonduri în valoare de 324 milioane de euro (383 milioane de USD), direcţionate către scoaterea din funcţiune a unităţilor pe bază de cărbune ale companiei şi construirea capacităţilor de producţie a energiei din surse solare şi eoliene, BERD subscriind aproape un sfert din această emisiune. 

Având în vedere că prima emisiune de obligaţiuni verzi realizată de către o societate de distribuţie a electricităţii a avut loc în Lituania şi că în Albania este finanţată o platformă eoliană offshore plutitoare, Europa de Est reprezintă în mod clar un loc al inovaţiei şi schimbării. 

Apetitul pentru schimbare trebuie însă stimulat în anii care vin, pe măsură ce obiectivele UE de diminuare a emisiilor de carbon devin tot mai ambiţioase şi mai presante. În timp ce multe dintre economiile Europei Occidentale dispun de o infrastructură bine dezvoltată pentru energia verde, Europa de Est are de parcurs o distanţă mult mai mare pe această cale. Polonia şi Ungaria sunt singurele două ţări care au urcat în clasamentul EY al principalelor 40 de pieţe atractive pentru energie regenerabilă, comparativ cu 13 regiuni din Europa de Vest. 

Dintre statele Europei de Est, România este pe primul loc în ceea ce priveşte energia regenerabilă, capacitatea hidroelectrică a acesteia ajutând-o să îşi atingă obiectivul de generare a energiei din surse regenerabile pentru anul 2020 (24% din producţia totală) cu câţiva ani înainte de termen.

În 2020, obiectivul UE de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030 a fost majorat de la 40% la 55% din nivelurile anului 1990. Deşi acest deziderat este esenţial pentru a menţine schimbările climatice în limite gestionabile, el pune probleme semnificative multor economii dependente de energia pe bază de cărbune. 

Totuşi, obiectivul UE este sprijinit de Noul Pact Ecologic, care va ajuta ţările şi regiunile să îşi construiască infrastructura necesară. Comisia Europeană a creat un Fond pentru tranziţie echitabilă în valoare de aproape 17,5 miliarde de euro (20,7 miliarde de USD), al cărui scop este să susţină diversificarea economică în regiunile cu emisii mari de dioxid de carbon, care sunt dependente în mare măsură de energia pe bază de cărbune şi care vor fi cel mai mult afectate de decarbonare, precum şi recalificarea lucrătorilor ale căror sectoare de activitate se perimează într-un ritm rapid. 

Cu sprijin din partea UE şi a guvernelor naţionale, aceste pieţe din Europa de Est demonstrează deja că pot găsi soluţii inovatoare pentru a-şi atinge obiectivele. Se modernizează reţelele de distribuţie, se dezvoltă tehnologii şi sunt concepute instrumente financiare pe măsură ce fiecare ţară navighează printre obstacolele sale specifice de natură economică, socială şi politică, pe calea către un viitor verde.

O privire de ansamblu asupra domeniului energiei în România 

Guvernul României a anunţat în 2020 că ţara a îndeplinit obiectivul UE care prevedea ca 24% din consumul total de energie să provină din surse regenerabile şi că ţinta pentru 2030 a fost stabilită la 30,7%. În vederea atingerii acestui din urmă obiectiv, se estimează suplimentarea surselor de energie regenerabilă cu 7 GW.

Potrivit Planului Naţional Integrat în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice, emisiile de gaze cu efect de seră trebuie reduse cu cel puţin 50% faţă de nivelurile din 1990 până în anul 2030, în principal prin reducerea semnificativă a activităţii industriale, creşterea eficienţei energetice şi respectarea unor standarde de mediu mai stricte. Se anticipează că atât obiectivul în materie de energie din surse regenerabile, cât şi cel referitor la emisii, ambele cu termen în 2030, vor fi majorate în concordanţă cu pachetul legislativ „Fit for 55” al Uniunii Europene. 

În 2020, generarea de energie electrică depindea încă într-o mare măsură de combustibilii fosili (36%), urmaţi de hidroenergie (28%) şi energie nucleară (20%). Capacităţile eoliene şi solare au contribuit cu aproximativ 16% la mixul energetic. Ultimul deceniu a adus schimbări structurale semnificative în sectorul energiei. În timp ce cota cărbunelui s-a înjumătăţit în intervalul de referinţă, sursele de energie regenerabilă au completat acest gol aproape integral, ca urmare a dezvoltării accelerate din perioada 2010-2015, iar gazele naturale au înregistrat o creştere susţinută de la 11% la 18%, în calitate de combustibil de tranziţie energetică, notează Mihai Drăghici, Director, Consultanţă, EY România. 

Piaţa energiei din România s-a confruntat în 2021 cu o creştere abruptă a preţurilor la energia electrică. Preţul mediu lunar în august pe piaţă pentru ziua următoare a depăşit valoarea de 110 euro/MWh şi a continuat să crească în septembrie şi octombrie (data elaborării prezentului raport), preţurile maxime apropiindu-se de 250 euro/MWh. Obiectivele Pactului Ecologic European, capacităţile de generare învechite şi interconexiunile limitate cu alte ţări au fost printre cei mai frecvent menţionaţi factori ai creşterii preţului la energia electrică. 

În vederea sprijinirii tranziţiei în conformitate cu Pactul Ecologic European şi pentru a susţine decarbonarea sectorului energetic, Comisia Europeană a instituit mai multe mecanisme de finanţare, precum: Planul de Redresare şi Rezilienţă (în valoare de 29,2 miliarde de euro), Mecanismul pentru o tranziţie justă (România fiind unul dintre principalii beneficiari, alături de Germania şi Polonia) şi Planul de modernizare. 

Potrivit Planului de Redresare şi Rezilienţă agreat cu Comisia Europeană, România şi-a asumat şi următoarele obiective:

• adoptarea Legii decarbonării până în trimestrul al doilea al anului 2022, care vizează eliminarea treptată a centralelor energetice pe bază de cărbune, cu o capacitate de 4,59 GW, până la finalul anului 2032. 

• adoptarea unei noi Legi a energiei până în al doilea trimestru al anului 2023, în vederea introducerii contractelor pentru diferenţă (Contracts for Difference, CfD), instituirii contractelor de achiziţie directă de energie electrică regenerabilă, 

simplificării procedurilor de licenţiere şi autorizare pentru investiţiile în capacităţile de energie regenerabilă şi implementării răspunsului la cerere pe piaţa de echilibrare;

• semnarea unor contracte pentru diferenţă pentru o capacitate instalată suplimentară de 3,5 GW din surse regenerabile în vederea promovării producţiei de electricitate, până în trimestrul al doilea al anului 2025.

Sub egida principiului celor trei D (decarbonare, digitalizare şi descentralizare), sectorul de afaceri românesc este dispus să valorifice aceste valuri ale schimbării, în contextul în care companiile energetice multinaţionale intenţionează să introducă agenda de sustenabilitate în  strategia de afaceri şi caută oportunităţi de investiţii în surse de energie regenerabilă în vederea sprijinirii obiectivelor Pactului Ecologic European.