România nu mai trece la moneda euro în 2019. Cabinetul Cioloş lasă viitorului Guvern sarcina deciziei de aderare

Adoptarea Euro de către România, un obiectiv tot mai îndepărtat

România renunţă în mod oficial la anul 2019 ca termen pentru adoptarea monedei euro. O nouă dată va fi stabilită de către viitorul guvern şi inclusă în raportul din 2017, arată un document pregătit de Guvernul Cioloş, prin care nu mai anunţă anul 2019, ci doar menţine angajamentul de a adopta moneda europeană.

Anual, Guvernul trebuie să transmită Comisiei Europene un program de convergenţă al României, care trebuie să indice şi un astfel de termen, notează Profit.ro.

În programul transmis în aprilie anul trecut, Guvernul a anunţat, mai mult ca un mesaj politic de stabilitate şi încredere în economie, că îşi păstrează  angajamentul de adoptare a monedei euro începând cu 1 ianuarie 2019.

Acum, conform surselor Profit.ro, proiectul de document discutat de Guvern nu mai face referire la acest termen.

Grup de lucru pentru noul termen

„În document, România nu mai anunţă Bruxelles-ul că va adopta moneda euro în 2019, ci doar că îşi menţine angajamentul de adoptare.
Calendarul va fi lăsat în sarcina următorului guvern, iar noul termen va fi stabilit de către un grup de lucru şi inclus în raportul viitor, din aprilie 2017“, au declarat, pentru Profit.ro, surse guvernamentale.

În timp, autorităţile române au stabilit câte un an ca ţintă pentru adoptarea monedei euro, explicând că astfel doresc să arate angajamentul ţării pentru a intra în zona euro, dar au tot împins acest termen, România nefiind încă practic pregătită pentru un astfel de angajament.

În 2012, Guvernul anunţa că România îşi menţine obiectivul asumat anterior de adoptare a monedei euro în 2015, prin intrarea în mecanismul ERM II în 2013-2014.

Reprezentanţii Guvernului şi cei ai BNR arătau că probabilitatea ca România să nu poată intra în mecanismul ratelor de schimb în 2013 - condiţie obligatorie pentru intrarea în zona euro în 2015 - este foarte ridicată, însă obiectivul trebuie menţinut ca semnal politic.

Doi ani mai târziu, în 2014, România a transmis Comisiei Europene noul program de convergenţă, pentru perioada 2014-2017, în care îi anunţa pe oficialii de la Bruxelles că angajamentul de adoptare a monedei euro „va deveni un obiectiv realizabil şi necesar“ la 1 ianuarie 2019.

Isărescu anunţase, în 2015, că ţinta 2019 nu mai e fezabilă

Guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, a arătat atunci că fixarea unui obiectiv ambiţios precum aderarea la zona euro în 2019 ar putea avea efecte benefice, de mobilizare a ţării, dar a atenţionat că aceasta presupune o bună înţelegere a eforturilor din partea politicienilor, stabilirea unor termene intermediare clare şi un consens larg politic şi social.

Între timp, mai multe state din Europa Centrală şi de Est au amânat termenele pentru trecerea la moneda unică, deşi acest proces reprezintă o obligaţie asumată de toate statele din Uniunea Europeană.

În septembrie anul trecut, guvernatorul Mugur Isărescu a precizat că ţinta de adoptare a monedei europene în 2019 nu mai este fezabilă, întrucât România ar trebui să intre în anticamera zonei euro cel târziu în iunie 2016, astfel că este necesară o foaie de parcurs agreată la nivel naţional, înainte de a stabili data aderării.

Ce criterii ave(a)m de îndeplinit

În conformitate cu Tratatul UE, la fiecare doi ani sau la solicitarea unui stat membru care doreşte să adere la zona euro, Comisia Europeană şi Banca Centrală Europeană evaluează modul în care statele membre îndeplinesc condiţiile necesare pentru adoptarea monedei unice.

Aceste condiţii constau în patru criterii economice de stabilitate, mai exact situaţia finanţelor publice, stabilitatea preţurilor, stabilitatea cursului de schimb şi convergenţa ratelor dobânzilor pe termen lung care trebuie respectate în mod sustenabil.

Mai mult, înainte de a intra în zona euro, o ţară trebuie să respecte dincolo de criteriile economice incluse în Tratatul de la Maastricht, şi restricţiile ERM-2, în cadrul căruia moneda naţională să fluctueze pe o perioadă de doi ani într-un intervalul de plus-minus 15% faţă de euro.

Evoluţiile din ultimul deceniu au arătat, mai ales după criza din 2008 şi salvarea la limită a Greciei, că pentru aderarea la zona euro nu este suficientă atingerea unor parametri macroeconomici nominali.

Tot mai mulţi economişti sunt de părere că adoptarea monedei euro trebuie realizată în momentul în care s-a atins un grad de convergenţă reală cât mai înalt, ceea ce înseamnă, între altele, o creştere a productivităţii şi a PIB pe cap de locuitor la un nivel cât mai aproape de media statelor din zona euro.