România este dirijată spre o fundătură iar avertismentele Comisiei Europene cu privire la securitatea energetică sunt ignorate pe plan intern cu bună-ştiinţă.

Mai întâi, Liviu Dragnea, Darius Vâlcov şi Orlando Teodorovici au blocat cu OUG114 cea mai mare investiţie în exploatarea gazelor naturale din Marea Neagră, cu consecinţe grave pentru siguranţa aprovizionării interne pe termen mediu şi lung.

Apoi, de dragul campaniei electorale, cei trei, împreună cu ANRE, instituţie condusă de Dumitru Chiriţă (PSD), au aruncat joia trecută cele două centrale pe gaz de la Iernut şi Brazi direct în braţele Gazprom, pentru ca Ioan Niculae să primească gaze ieftine din producţia internă.

În plus, acelaşi Dumitru Chiriţă a semnat la începutul lunii martie un ordin prin care a stabilit ca stocurile obligatorii de gaze naturale pe care operatorii trebuie să le constituie pentru iarna aceasta să fie, din nou, semnificativ sub capacitatea totală de înmagazinare, de 3.4 miliarde de metri cubi.

Toate aceste decizii discutabile au fost luate în contextul în care contractul pentru tranzitul de gaze naturale prin Ucraina dintre Naftogaz şi Gazprom va expira la sfârşitul acestui an, cu posibile consecinţe nefaste pentru aprovizionarea cu gaze naturale a Europei Centrale şi de Est şi în special a României, în zilele geroase.

Romgaz, obligat de ANRE să livreze energie electrică cu gaze ruseşti pentru consumatorii non-casnici

Combinatele chimice ale lui Ioan Niculae au devenit, brusc, perla industriei româneşti. Cu datorii de sute de milioane de euro la furnizori şi, având în faţă spectrul falimentului, Ioan Niculae este ajutat timp de trei ani de PSD cu gaz ieftin din producţia internă. În acelaşi timp, pentru populaţie, producătorii sunt obligaţi să achiziţioneze gaze naturale ruseşti, din import, la un preţ mult mai mare pentru a produce energie electrică!

Pomana pe care PSD i-o face lui Ioan Niculae se va transforma într-o povară pentru populaţie şi va alunga orice investitor serios căruia i-ar fi trecut prin cap să investească în acest sector, ţinând cont că el este dominat de tot felul de relaţii subterane.

Fragilizând securitatea energetică a României, ANRE şi-a asumat două decizii discutabile.

Prima decizie pune la dispoziţia combinatelor chimice deţinute de Ioan Niculae aproape 26% din producţia internă de gaze naturale destinată consumatorilor industriali.

A doua decizie opreşte Romgaz să mai producă în lunile aprilie, mai şi iunie energie electrică la centrala de la Iernut şi să mai livreze comenzi la consumatorii non-casnici folosind gaze naturale din producţia internă!

Arbitrul pieţei de energie pune, astfel, în aplicare, o prevedere din OUG114 care precizează că, „pentru perioada 01.04.2019 - 28.02.2022, în conformitate cu reglementările proprii, ANRE va stabili o structură specifică de amestec import/intern pentru cantitatea de gaze naturale destinată asigurării consumului clienţilor finali non-casnici”.  

Consecinţa? Ca să acopere acest gol de producţie creat artificial, Romgaz este silit să apeleze la importuri de gaze ruseşti la un preţ de două ori mai scump decât preţul plafonat de OUG114 pentru resursa internă şi de patru ori mai mare decât preţul plătit înainte de plafonare!

Unul dintre obiectivele celor de la Romgaz atunci când au preluat CTE Iernut de la ELCEN Bucureşti a fost reducerea costurilor de producere a energiei electrice.

Or, la un preţ la producţie de 120 de lei/Mwh pentru gazele ruseşti din import şi expusă la preţurile din ce în ce mai mare pentru certificatele de carbon, conducerea companiei va fi grăbită să scoată din funcţiune această capacitate care, în alte condiţii, poate că ar mai fi produs energie electrică în paralel cu noua centrală care se construieşte la Iernut şi care ar urma să intre în funcţiune la începutul anului viitor. 

Aproape 8% din producţia de energie electrică a României este, astfel, vulnerabilizată într-un moment în care Rusia se pregăteşte să folosească alte rute pentru fluxul de gaze naturale care tranzitează, în prezent, Ucraina şi România şi în condiţiile în care nu se ştie cum va supravieţui Complexul Energetic Oltenia, după ce anul trecut a înregistrat o pierdere de 950 de milioane de lei şi are de plătit pentru anul acesta 1.3 miliarde de lei pentru certificatele de carbon.

Alături de centralele care produc energie hidroelectrică, aceste două centrale pe gaz sunt printre cele mai flexibile mari capacităţi de generare de energie electrică din România şi au un rol esenţial în echilibrarea sistemului energetic.

De ce este o greşeală strategică a importa gaze naturale de la ruşi

Pofta pentru gaze ruseşti s-ar putea să coste România destul de scump, în condiţiile în care anul 2019 va fi decisiv pentru dorinţa Rusiei de a-şi creşte substanţial cota de piaţă în Uniunea Europeană ocolind Ucraina.

Dacă importurile de gaze ruseşti se dovedesc nesigure, dintr-o reglementare administrativă şi din dorinţa de a-l servi pe Ioan Niculae, România îşi pune în pericol siguranţa alimentării cu energie electrică în perioadele de ger, de secetă, de nebulozitate ridicată sau în perioadele cu viteze mici ale vântului. Această decizie ar influenţa negativ competitivitatea preţurilor pe această piaţă şi, implicit, nivelul de adecvanţă al sistemului energetic naţional.   

De menţionat este că noile cantităţi de gaze ruseşti pe care ANRE le-a impus producătorilor să le achiziţioneze de la Gazprom se adaugă la cei peste 1 miliard de metri cubi de gaze ruseşti pe care România îi foloseşte în sezonul rece!

Aşa că este de neînţeles de ce, printr-o reglementare administrativă curioasă, România se pune la dispoziţia importurilor de gaze ruseşti pentru centralele de la Iernut şi Brazi, după o negociere dură la nivel european, care a schimbat datele pentru construcţia Nord Stream 2.

Normele impuse de instituţiile europene în discuţiile mediate de România vizează sporirea securităţii aprovizionării şi se bazează pe dimensiunea de solidaritate a Uniunii Energiei.

Scopul compromisului a fost acela ca UE să se asigure că principiile legislaţiei europene în domeniul energiei (accesul terţilor, reglementarea tarifelor, separarea proprietăţii şi transparenţa) se aplică tuturor conductelor de gaze către şi dinspre ţări terţe iar excepţiile sunt posibile numai în cadrul unor proceduri stricte în care Comisia joacă un rol decisiv.

Pe de altă parte, în decembrie 2019, contractul dintre Naftogaz şi Gazprom va expira iar Rusia va presa UE să-i acorde tot felul de excepţii pentru Nord Stream 2 şi pe Ucraina să semneze o nouă înţelegere care să nu se supună regulilor europene şi care să nu garanteze un volum fix de gaze naturale.

Sursă: epg.ro

Într-un scenariu în care livrările de gaze naturale către UE prin Ucraina vor fi întrerupte, România ar trebui să se descurce cu un deficit de volum de gaze naturale ce variază între 9% şi 30%, în funcţie de vârfurile de consum.

Aşa că dacă autorităţile de la Bucureşti vor continua să crească importurile de gaze ruseşti pur şi simplu artificial, din pasiuni electorale şi din frustrări profesionale, vom ajunge să ne dăm seama că, din orgoliu, Dragnea, Vâlcov şi Teodorovici, împreună cu supuşii lor din instituţiile statului, au adoptat o tactică periculoasă pentru securitatea aprovizionării cu gaze naturale a României.