Cum verifică Fiscul dacă sunt adevărate veniturile declarate de persoanele fizice

Cum verifică Fiscul dacă sunt adevărate veniturile declarate de persoanele fizice

Fiscul verifică frecvent veridicitatea situaţiei fiscale pe care o declară contribuabilii, nu numai firme şi persoane fizice autorizate (PFA), ci şi unele persoane fizice, identificate, din aproape în aproape, ca prezentând un risc fiscal mai ridicat.

Probleme trebuie să-şi facă în special cei ale căror venituri declarate sunt semnificativ mai mici decât cele reale, cu atât mai mult în situaţia în care nu pot produce justificări pentru diferenţele pe care inspectorii le găsesc.
 
Verificarea situaţiei fiscale personale a persoanelor fizice cu privire la impozitul pe venit e tratată în Codul de procedură fiscală, dar se completează şi cu unele prevederi din Ordinul MFP nr. 675/2018, explică Simona Voiculescu, expert în salarizare, taxare şi relaţia cu statul. 
 
Concret, Fiscul se concentrează pe aflarea situaţiei fiscale reale a unei persoane, despre care are indicii că ar putea încălca obligaţiile fiscale care-i revin.
 
Verificări făcute inclusiv pe baza unor „ponturi”
 
Pentru a stabili cui îi va verifica situaţia fiscală personală Fiscul face o analiză de risc. "Analiza de risc este efectuată de organul fiscal pentru stabilirea riscului de neconformare la declararea veniturilor impozabile pentru un grup de persoane fizice sau pentru cazuri punctuale", scrie în ordinul semnat de Ionuţ Mişa anul trecut. Fiscul poate primi inclusiv „ponturi” de la alte entităţi sau persoane fizice ori juridice şi decide astfel să meargă pe pistele respective.
 
Pentru verificare, inspectorii fiscali procedează la analiza tuturor informaţiilor, documentelor şi a altor mijloace de probă referitoare la situaţia fiscală a persoanei fizice verificate, potrivit Codului de procedură. Inspectorii pot cere informaţii de la terţi, atât din ţară cât şi din străinătate.
 
Ulterior, inspectorii compară veniturile estimate în cadrul analizei de risc şi veniturile declarate de persoana fizică şi/sau de plătitori pentru aceeaşi perioadă impozabilă. Dacă între aceste categorii este o diferenţă mai mare de 10% din veniturile declarate, dar nu mai puţin de 50.000 lei, diferenţa se consideră ca fiind una semnificativă.
 
Dacă constată diferenţe semnificative, inspectorul îi cere contribuabilului să prezinte, în cel mult 60 de zile de la comunicarea avizului de verificare (prin care acesta află că e verificat de Fisc), documente justificative sau alte clarificări relevante pentru situaţia sa fiscală. Se poate şi cere o prelungire cu 30 de zile a acestui termen, cu justificare, desigur.
 
Declaraţia de patrimoniu
 
Atunci când un contribuabil e supus unei verificări fiscale personale, i se cere să aducă o declaraţie de patrimoniu şi venituri. Ce anume trebuie să treacă persoana controlată în această declaraţie aflăm din Ordinul ANAF nr. 3704/2015.
 
Întâi de toate, informaţii cu privire la bunurile imobile pe care le deţine: terenuri, apartamente, case, orice clădiri şi orice alte bunuri imobile.
 
Apoi, trebuie trecute informaţii privind bunurile mobile, iar aici categoriile sunt multiple: mijloacele de transport, bunurile sub forma metalelor preţioase, obiectelor de artă, colecţiilor, antichităţilor, orice chestiuni de patrimoniu cultural, animale de competiţie (valoare - peste 15.000 de lei), active financiare (conturi, depozite, fonduri de investiţii, plasamente, împrumuturi acordate etc.), poliţe de asigurare (cu excepţia celor auto), valoarea datoriilor şi orice alte bunuri, titluri şi/sau deţineri a căror valoare individuală depăşeşte 10.000 de lei.
În fine, trebuie raportate şi veniturile realizate pentru care se aplică regimul de reţinere la sursă a impozitului (salarii, de exemplu), veniturile realizate care nu sunt impozabile, precum şi cele care sunt scutite de impozit prin lege.
 
Prin ce metode indirecte mai pot stabili veniturile
 
Acelaşi Ordin semnat de Ionuţ Mişa în primăvara anului trecut detaliază şi modul în care se face selecţia metodei indirecte de stabilire a veniturilor care se utilizează în cadrul verificării. 
 
Concret, metoda sursei şi utilizării fondului este selectată când se constată că persoana fizică verificată a utilizat fonduri în valoare mai mare decât sursele identificate şi constă în: determinarea valorii fondurilor utilizate; determinarea valorii fondurilor disponibile provenite din surse identificate; determinarea veniturilor impozabile şi a celor neimpozabile, încasate din sursele identificate; determinarea veniturilor impozabile declarate şi a celor nedeclarate, încasate din sursele identificate.
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: