Faptul că s-a ajuns în această situaţie arată cât de lipsit de orice umbră de credibilitate e actualul executiv. Legea privind finanţele publice stipulează că trebuie solicitată Parlamentului aplicarea procedurii de urgenţă în cazul în care bugetul nu e adoptat până în data de 15 decembrie a anului anterior la care se referă proiectul de buget. Ministerul Finanţelor a publicat însă de abia în ultima zi din ianuarie a anului curent proiectul de buget şi încă va mai dura până el va fi adoptat.

Este o întârziere fără precedent. Nici măcar în anii crizei economice nu au existat asemenea probleme în elaborarea bugetului, iar acesta e un indicator nu doar al incompetenţei Guvernului (deşi e destulă şi ea), ci şi starea absolut dezastruoasă în care se află finanţele publice după creşterile complet iresponsabile de cheltuieli de anul trecut. La cum arată însă draft-ul de buget elaborat de Ministerul Finanţelor, acesta pare mai degrabă a fi un capitol din Aventurile Baronului Münchhausen, cu nişte proiecţii de care şi Pinocchio s-ar ruşina.

În disperarea sa de a petici cumva un buget care arată ca un şvaiţer elveţian, Ministerul Finanţelor a dat un şut în fund principalilor săi creditori. Nu doar că e un comportament de borfaş de colţul străzii, dar e şi o prostie demnă de bezna minţii.

Însă nu doar incertitudinile cu privire la buget au condus la dificultăţile statului român de a se împrumuta. În pofida vituperărilor mânioase ale reprezentanţilor actualei coaliţii de guvernare la adresa sistemului bancar, băncile au fost cel mai bun prieten al actualului executiv. Fără împrumuturile lor Guvernul ar fi riscat de mult timp să intre în incapacitate de plată. Răsplata primită din partea statului român a fost OUG 114, prin care a fost introdusă taxa pe activele bancare.

În disperarea sa de a petici cumva un buget care arată ca un şvaiţer elveţian, Ministerul Finanţelor a dat un şut în fund principalilor săi creditori, mai şi râzându-le în nas după aceea.  Nu doar că e un comportament de borfaş de colţul străzii, dar e şi o prostie demnă de bezna minţii. Chiar dacă ar mai dori să împrumute executivul, băncile s-ar vedea puse în postura de a plăti „taxa pe lăcomie” pe obligaţiunile pe care chiar statul român e disperat să le vândă.

Probabil dându-şi seama de propria prostie, gurul vâlcovian al finanţelor PSD-iste a ieşit să spună că poate totuşi ar trebui desfiinţat ROBOR-ul, că aşa ar scăpa băncile de taxa impusă de Guvern şi l-ar putea împrumuta la dobânzi mai rezonabile. Dar ce se va întâmpla cu toate contractele încheiate a căror dobândă se stabileşte în funcţie de ROBOR? Măsura ar reprezenta nu doar înlocuirea unei uriaşe prostii cu o tâmpenie şi mai mare, ci ar şi arunca de tot în aer sistemul bancar.

După ce a apelat la buffer-ul de la Trezorerie ca să nu rămână cu buzunarele goale, acum Ministerul Finanţelor încearcă să atragă bani de la cetăţeni, că sunt mai uşor de păcălit şi dus cu preşul decât bancherii. Nu e nici măcar prima tentativă de acest fel: sub pretextul Centenarului, anul trecut au avut mai multe emisiuni de titluri de stat adresate populaţiei în cadrul programului „Tezaur – Ediţia Centenar”. Pe lângă acestea, aşa-zisul program gROwth, prin care Guvernul a deschis un cont la Trezorerie în care părinţii să poată economisi în numele copiilor, nu e decât o ţeapă cinic deghizată prin care executivul încearcă să mai atragă nişte bani la buget.

Trăim într-o ţară în care Guvernul îşi ia cetăţenii de proşti, încercând să-i fraierească. Însă cât de prost să fii încât să mai împrumuţi nişte borfaşi?