Analistul Iancu Guda, despre impactul evaziunii cauzate de externalizarea ilegală a forţei de muncă: 2 din 10 companii folosesc astfel de practici

Impactul evaziunii fiscale cauzate de externalizarea ilegală a forţei de muncă către PFA şi microîntreprinderi este destul de ridicat în România, potrivit unei analize realizate de analistul Iancu Guda, care precizează 2 din 10 companii folosesc astfel de practici.

„Observ extinderea unei practici fiscale care afectează negativ bugetul public (deci, bunăstarea noastră), şi despre care se vorbeşte deschis, cu o relaxare şocantă, inclusiv în diferite conferinţe de afaceri sau chiar la televizor: practica unor companii de „optimizare” fiscală a costurilor cu forţă de muncă. În opiniile exprimate public (inclusiv de către unii politicieni!), există două suspiciuni: ➊ o parte din angajaţii care sunt plătiţi la nivelul salariului minim pe cartea de muncă mai primesc în paralel beneficii băneşti nefiscalizate din partea angajatorilor (plata la negru); ➋ o parte din angajaţi sunt externalizaţi pe contracte de colaborare de tip PFA / microîntreprindere pentru reducerea impozitelor şi contribuţiilor sociale plătite.

Dacă prima practică este complet ilegală, a doua este într-o zonă gri, deoarece legalitatea externalizării forţei de muncă pe un contract de colaborare constă în caracterul independent al activităţii. Practic, totul este în regulă din punct de vedere fiscal dacă persoana respectivă respectă câteva condiţii:

• prestează serviciile către mai mulţi agenţi economici,
• îşi poate alege programul de lucru sau locul desfăşurării activităţii,
• riscurile inerente muncii sunt asumate de către persoana respectivă şi alte câteva condiţii mai extinse enumerate în codul fiscal.

Dacă… problema este la acest „dacă”. Pentru că, în realitate, mulţi dintre noi cunoaştem companii sau oameni care apelează la aceste practici pentru reducerea costurilor fiscale, dar unde activitatea este una dependentă, adică acel prestator de servicii lucrează doar pentru o singură companie, iar atunci „optimizarea” este evaziune fiscală. Problema devine un cancer al societăţii atunci când închidem ochii şi nu facem nimic, pentru că „nu ne afectează pe noi” / „de ce să mă implic şi să am probleme”. Ei bine, ar trebui să ne implicăm, pentru că evaziunea fiscală înseamnă pierderea de oportunităţi, investiţii nerealizate şi scăderea bunăstării noastre”, consideră analistul, în ampla sa analiză, publicată pe blogul său.

„2 / 10 companii abordează astfel de practici, pierderile la buget fiind de aproape 54 miliarde lei în perioada 2015 – 2020. România a pierdut 11 miliarde de euro la bugetul public doar în aceşti ani. Cu aceste taxe suplimentare se putea dubla reţeaua de autostrăzi (900 km x 10 mil eur / km) + se construia un spital în fiecare judeţ (50 mil euro x 42 spitale)”, conchide specialistul.