Sobolewski, BVB: O ţară cu populaţia României ar trebui să aibă cel puţin 100.000 de investitori la bursă. Statul n-a făcut multe. A vinde 15% nu e privatizare
0
O ţară cu populaţia României şi cu o economie care creşte anual cu 3-4% ar trebui să aibă minimum 100.000 de investitori care să tranzacţioneze cel puţin o dată la jumătate de an, a declarat, într-un interviu pentru „Adevărul“, Ludwik Sobolewski, directorul executiv al Bursei de Valori Bucureşti (BVB).
El a mai spus că guvernele României au utilizat puţin şi neregulat piaţa de capital, şi nu au făcut nimic în ce priveşte educaţia financiară a populaţiei. „Acest lucru este cu adevărat îngrozitor. Mai multă educaţie financiară înseamnă mai multă prosperitate şi mai multă democraţie. În ceea ce priveşte privatizarea, aud uneori cum că statul a făcut mult în trecut. Ei bine, a vinde 15% din câteva companii nu este deloc un proces de privatizare“, a punctat şeful BVB.
De ce românii ar trebui să devină investitori acum?
Pentru că bursa de valori – sau investiţiile în acţiunile companiilor româneşti - oferă posibilitatea incomparabilă de a câştiga bani într-un termen foarte scurt, mediu şi lung. Acesta este motivul principal. Şi nu contează dacă în acest moment preţul acţiunilor coboară sau urcă. Pe scurt, aceasta este esenţa atractivităţii investiţiilor pe bursă.
Care sunt oportunităţile pe piaţa românească pentru aceştia?
Există mai multe stiluri de a investi. Sunt investitori care, de obicei, cumpără acţiuni şi le păstrează pentru o durată mai lungă de timp, mai mult sau mai puţin conştient. Iar dacă această „perioadă lungă de timp“ este cu adevărat lungă, vor câştiga, lucru ce poate fi dovedit prin studii empirice - desigur, cu condiţia că aceştia nu vor intra în panică şi nu vor vinde acţiunile în momentul unei crize pe pieţe, care este întotdeauna posibilă şi uneori se întâmplă.
Putem avea, de asemenea, investitori care tranzacţionează din când în când, dar destul de frecvent. Chiar şi de câteva ori pe zi, cumpără şi vând acţiuni şi câştigă bani din diferenţa de preţ. Această atitudine, desigur, implică o alocare de timp. În mod interesant, această practică este aproape inexistentă în România – şi mai ales nu există deloc nici aşa-numita „tranzacţionare în aceeaşi zi (intra-day)“. Destul de ciudat, pentru că aceasta poate aduce multă satisfacţie „speculatorilor“ activi.
În al treilea rând, avem un grup de oameni care îşi încredinţează banii lor – o parte din economii sau toate economiile – către administratori de fonduri de investiţii. Managerii de fonduri păstrează majoritatea banilor în străinătate, pentru că românii au o părere predominantă că în străinătate pot câştiga mai mulţi bani. Este adevărat atunci când vine vorba de salarii, dar nu neapărat şi atunci când este vorba de a investi în instrumente financiare. Acţiunile companiilor româneşti sunt foarte ieftine, potrivit tuturor indicatorilor de piaţă şi oferă o perspectivă de creştere bună.
Eu, personal, respect o regulă: nu cumpăra niciodată acţiuni scumpe. Această regulă poate fi în special aplicabilă companiilor româneşti. Şi asta într-o ţară al cărei PIB creşte cu 3 până la 4% în fiecare an. În plus, companiile româneşti plătesc dividende bune, unul dintre cele mai mari din lume, dacă ar fi să comparăm suma necesară unei investiţii pentru a obţine acest drept la dividend. Ceea ce înseamnă că, chiar şi în cazul în care preţul acţiunii scade, rămâne posibilitatea de a câştiga bani sau cel puţin de a reduce pierderile, având un venit constant de capital.
Ce face Bursa de Valori Bucureşti pentru a convinge mai mulţi români să devină investitori?
Aşa cum am spus, cuvântul „investitori“ reduce scopul şi subiectul. Hai să vorbim despre „manageri de bani“, ca fiecare dintre noi să poată administra proprii bani în diverse moduri, investind sau tranzacţionând, în mod activ, instrumente financiare, sau ţinându-i într-o bancă - o modalitate cu siguranţă deloc atrăgătoare în aceste zile, sau altfel - ce cu siguranţă nu recomand - ţinându-i sub saltea.
Prin urmare, depunem eforturi pentru creşterea „culturii investiţionale“ şi culturii financiare, pentru că acestea înglobează toate aceste atitudini şi obiective. Facem acest lucru prin intermediul numeroaselor iniţiative: oferim investitorilor individuali cât mai multe instrumente care să faciliteze tranzacţionarea, lansăm cât mai multe iniţiative educaţionale, lansăm noi pieţe şi introducem noi instrumente. De exemplu, în curând vom avea o tehnică de tranzacţionare, care oferă posibilitatea investitorilor activi să câştige bani chiar dacă preţurile acţiunilor sunt pe cale „să meargă spre sud“ - adică să scadă. Această tehnică se numeşte „vânzarea în lipsă“. Un alt exemplu este lansarea pe Bursa de Valori Bucureşti a unui nou produs de investire – Warrant-uri, un instrument foarte interesant, foarte uşor de înţeles. Prin cumpărarea Warrant-urilor, investitorul are posibilitatea de a prezice un preţ viitor al acţiunilor şi urmăreşte să câştige.
Câţi investitori ar putea avea România în cel mai optimist scenariu şi cum ar putea fi atins?
Pentru o ţară cu o populaţiei de această mărime şi cu tendinţa de a reduce decalajului dintre România şi alte economii mai dezvoltate din Estul Europei, aş spune că ar trebui să existe un minim de 100.000 de persoane care ar putea tranzacţiona o dată la jumătate de an. Pentru a atinge acest număr, trebuie să punem în aplicare strategia Bursei de Valori Bucureşti, împreună cu autoritatea de reglementare, care este Autoritatea de Supraveghere Financiară. Totuşi, implicarea statului este indispensabilă.
Din păcate, Guvernele României au utilizat puţin şi neregulat piaţa de capital pentru vânzarea acţiunilor la companiile la care statul era acţionar, şi nu au făcut nimic în ce priveşte educaţia financiară a populaţiei. Acest lucru este cu adevărat îngrozitor. Mai multă educaţie financiară înseamnă mai multă prosperitate şi mai multă democraţie. În ceea ce priveşte privatizarea, aud uneori cum că statul a făcut mult în trecut. Ei bine, a vinde 15% din câteva companii nu este deloc un proces de privatizare. În al doilea rând, Guvernele României nu văd o legătură între alimentarea Bursei de Valori Bucureşti cu mari companii de stat şi accederea României într-o categorie superioară ca destinaţie de investiţie, ceea ce s-ar traduce imediat în beneficii pentru antreprenori, investitori şi întreaga societate - odată ce România părăseşte grupul oarecum ruşinos al „ţărilor de frontieră“ şi se alătură grupului pieţelor emergente.
De ce listarea Hidroelectrica este importantă pentru România şi pentru români?
Este importantă exact din motivul pe care l-am menţionat mai sus: listarea Hidroelectrica ne va duce mai aproape de promovarea în categoria pieţelor emergente. Iar această promovare va fi profitabilă pentru români din mai multe puncte de vedere. Trebuie să fim conştienţi de un fapt: numai statul român are în mâinile sale companii suficient de mari, care să asigure această promovare sub condiţia ca o mare „parte“ din oricare companie mare este listată (vândută printr-o ofertă publică iniţială), şi listată aici, în Bucureşti, nu la Londra sau în altă parte. Statul român se confruntă cu o decizie strategică: fie va menţine România în această cutie cu etichetă de „ţară de frontieră“, sau va lua deciziile potrivite pentru a schimba această cutie şi această etichetă, aşa cum sa întâmplat în cazul altor ţări din Europa centrală şi de Est.
Care ar fi compania ideală pentru a avea o listare de succes şi care ar atrage interesul cetăţenilor?
În prezent, există companii ideale. Pe de altă parte, oportunităţile vor fi numeroase, în cazul în care companiile private decid să se listeze şi să facă o oferta publică (strângere de fonduri de la publicul larg). Oportunităţi pot fi atât pentru companii, cât şi pentru investitori, speculatori, traderi şi clienţii fondurilor de investiţii.
Mai multe informaţii despre investiţiile pe bursă pot fi aflate la „Banii Tăi Expo 2016“, care va avea loc în data de 27 şi 28 mai în Piaţa Universităţii.
Se încarcă comentariile...
