Romania va trebui sa gaseasca alternativa la exportul de forta de munca ieftina

Cresterea valorii incasarilor din export din 2002, concomitent cu o reducere a deficitului comercial in ciuda unor importuri, de asemenea, in ascensiune, a mai risipit din temerile de la inceputul

Cresterea valorii incasarilor din export din 2002, concomitent cu o reducere a deficitului comercial in ciuda unor importuri, de asemenea, in ascensiune, a mai risipit din temerile de la inceputul anului privind influenta negativa a conjuncturii de pe pietele internationale asupra Romaniei. Exporturile, care au crescut de la luna la luna ( 6,2 miliarde dolari in primul semestru), isi mentin astfel rolul de motor al cresterii, suplinind oarecum anemia investitiilor straine directe. Chiar daca, in perioada scursa de la inceputul anului aceasta evolutie pozitiva a fost "ajutata" de evenimente independente de deciziile interne de politica comerciala (vezi cursa dolar-euro) este clara tendinta de ameliorare a competitivitati produselor romanesti pe pietele externe. O analiza mai detaliata a structurii marfurilor exportate arata insa ca reveria incasarilor in crestere ar putea inceta curand, intrucat la baza acestui succes relativ nu stau produsele cu valoare adaugata mare. Potrivit Departamentului de Comert Exterior, in ultimii 5 ani o pondere mare in exporturi au avut-o produsele industriei usoare, industriei constructoare de masini, industria de prelucrare a lemnului si industria metalurgica, aceste 4 ramuri asigurand 75 la suta din total. Mai departe, se detaseaza net industria usoara cu cea mai buna desfacere pe piata Uniunii Europene si, in cadrul acesteia, industria textila. Numitorul comun al acestor industrii este utilizarea intensa a fortei de munca, iar factorul care a determinat fundamental competitivitatea produselor la extern este costul redus al acesteia. Majorarea exporturilor si, implicit, partea sanatoasa a cresterii economice are la baza forta de munca prost platita. Fara acest avantaj comparativ ( ramurile cele mai competitive la export au si cele mai modeste castiguri salariale) nu am avea astazi de-a face cu un ritm inalt al incasarilor valutare. Spre exemplu, in prezent Romania are cel mai redus cost mediu unitar in domeniul textil de 1,04 USD/ora, fata de Polonia 2,77 USD/ora sau Maroc 1,36 USD/ora. Aceasta, la care se adauga proximitatea economica si scutirea de cote la importul produselor textile romanesti in Uniunea Europeana, a condus la pozitia de lider al exportului in lohn pentru Romania. Autoritatile vor trebui insa curand sa gaseasca o alternativa la exportul de forta de munca. Cresterea salariului minim pe economie (altfel fireasca daca avem in vedere nivelul de trai) va conduce la pierderea avantajului comparativ de care beneficiaza in prezent lohnul romanesc. La "amenintarea" unui salariu minim crescut se adauga si faptul ca, incepand cu 2005, urmare a liberalizarii comertului international cu textile, Romania va trebui sa faca fata concurentei productiei in sistem lohn din Asia-China, India si Indonezia. In paralel, exigentele procesului de aderare la Uniunea Europeana impun Romaniei sa renunte la taxarea preferentiala a profitului exportatorilor. Sarcina definirii unor strategii care sa mentina exporturile la niveluri ridicate revine Departamentului de Comert Exterior. Partea "palpabila", pana in prezent, este reprezentata de alocarea de fonduri bugetare pentru sustinerea exporturilor, in compensatie la cresterea cotei de impozitare a profiturilor societatilor cu activitate de comert exterior.