România chiar va fi o grădină botanică: nu vom mai avea voie să cultivăm cereale pentru biocombustibili, ci numai plante pentru uz alimentar

După ce vicepremierul Liviu Dragnea a spus, mai în glumă, mai în serios „să ne gândim să transformăm România într-o grădină botanică“ (declaraţie ca replică în contextul Roşia Montană), la nivelul Parlamentului European se va discuta, mâine, o iniţiativă prin care s-ar putea interzice cultivarea terenurilor agricole în alte scopuri decât cele alimentare. Adică, ar putea fi interzisă producţia de biocombustibili.

Raportorul Comisiei pentru mediu al Parlamentului European, Corinne Lepage, va încerca joi, 17 octombrie, să obţină mandat din partea Parlamentului European pentru a negocia cu statele membre UE impunerea folosirii terenurilor agricole exclusiv în scop alimentar.

Corinne Lepage a pierdut la limită, pe 11 septembrie 2013, votul de confirmare din partea Parlamentului European pentru un mandat de negociere în acest sens, după ce a reuşit totuşi să limiteze cota de biocombustibili de primă generaţie (provenind din culturi cerealiere) în consumul total de combustibil, la 6% până în 2020.

Acest lucru este direct legat de directiva ILUC (Schimbarea Indirectă a Utilizării Terenurilor) care, la acest moment, se află în discuţie în Parlamentul European.

Restricţii la porumb, rapiţă sau floarea-soarelui

Directiva ILUC prevede restricţionarea cultivării culturilor pentru biocombustibili (porumb, rapiţă, floarea soarelui etc) numai pentru industria alimentară, nu şi pentru producţia de biocombustibili.

Aceasta ar putea conduce la eliminarea posibilităţii agricultorilor de a alege cea mai bună piaţă de desfacere pentru culturile lor (industria aliemntară sau cea a energiei regenerabile), obligându-i să producă exclusiv pentru industria alimentară.

Impact masiv în România

În cazul în care Corinne Lepage ar primi, mâine, aprobarea de la Comisia de Mediu a Parlamentului European, eforturile sale vor avea impact asupra agriculturii româneşti în două moduri:
1. Investiţiile străine în agricultură vor intra pe o tendinţă descendentă;
2. Dreptul fermierilor români de a decide ce cultivă şi cui îşi vând recoltele va fi limitat.

Practic, industria biocombustibililor îşi vede ameninţate investiţiile în valoare de mai multe miliarde de euro: nu vor mai exista investiţii în achiziţia, depozitarea şi prelucrarea marilor recolte pentru producerea de biocombustibili. Sunt de aşteptat două tipuri de probleme: comercianţii fiind afectaţi, cererea şi preţurile vor scădea, iar potenţialii investitori în terenuri şi exploatări agricole, pe lângă procesatorii de cereale, şi-ar putea revizui planurile.

Aceasta ar fi o premieră în istoria României, la 24 de ani după căderea comunismului şi desfiinţarea planificării centralizate, şi anume că agricultorii români ar fi obligaţi să-şi vândă recolta pe o piaţă restricţionată, limitată la prelucrarea cerealelor pentru produse alimentare.

Dacă viziunea raportorului citat va fi implementată, fermierii români care în prezent lucrează în baza contractelor încheiate cu mari comercianţi de cereale şi-ar vedea, probabil, contractele anulate sau ar trebui să înlocuiască plantele de biocombustibil (rapiţa, de exemplu), cu plante alimentare.

Interesant este, de asemenea, că Guvernul român a respectat obiectivul ambiţios de a stabili o pondere de 10% a biocombustibililor în transporturi până în anul 2020, aşa cum este prevăzut în Strategia Naţionala a României pentru schimbările climatice 2013-2020.

Surpriza constă în faptul că măsura respectivă vine în contradicţie cu Directiva Europeană privind Energia Regenerabilă, adoptată în 2009 de către Consiliul Europei şi Parlamentul European, prin care s-a stabilit ca până în 2020, combustibilii folosiţi la transporturi să conţină 10% biocombustibili. Încă de la început a existat premisa clară a atingerii acestui obiectiv, în ideea stimulării dezvoltării rurale, a reducerii emisiilor de dioxid de carbon şi a creşterii independenţei energetice.

Menţinem dependenţa de combustibilii fosili?

Dacă membrii Parlamentului European – inclusiv parlamentarii români – vor vota în favoarea acestui proiect, atunci toate eforturile guvernelor europene şi ale investitorilor de a se alinia la Directiva din 2009 vor fi fost în van. O asemenea iniţiativă conduce direct la menţinerea dependenţei actuale faţă de combustibilii fosili, forţează guvernele statelor membre să anuleze reglementări de-abia anunţate – cum este cazul concret al României – şi pune în pericol peste 220.000 de locuri de muncă la nivelul UE. Totodată, prin acest proiect ar fi semnaată practic o lipsă de coerenţă legislativă fără precedent în politica Uniunii Europene.

Cum arată astăzi industria de biocombustibili din Europa

** Biodieselul este produs în aproximativ 214 uzine situate în 23 de state membre UE. Producţia totală din 2011 a atins 8,6 milioane de tone de biocombustibil, faţă de capacitatea de producţie instalată de 23,5 milioane de tone. În urma adoptării Directivei Europene pentru Energie Regenabilă în 2009, s-a investit masiv în acest domeniu, unul dintre efectele directe fiind că 60% din biocombustibilul din plante oleaginoase consumat în UE în 2010 a fost produs în statele membre.

** Consumul de biocombustibili la nivelul UE a condus la crearea de 220.000 de locuri de muncă în UE în companii care au avut în 2011 o cifră de afaceri agregată de 12,4 miliarde euro – din care taxele şi impozitele încasate de guverne au reprezentat sume considerabile. De exemplu, numai în Franţa, de unde este dna Corrine Lepage, industria biocombustibililor a generat în 2011 statului încasări la buget de peste 300 de milioane de euro din taxe şi impozite.

** În 12 state membre UE cota de biocombustibili în total combustibili folosiţi în transporturi a depăşit deja nivelul de 5%, recordurile fiind în Germania şi Franţa, cu 7%. România a stabilit recent o ţintă de 10%.

** Aproximativ 65% din flota auto a Europei foloseşte diesel, astfel încât regresul producţiei de biocombustibili va afecta în mod direct aprovizionarea cu biodiesel în Europa. Restul de 35% din flota auto europeană foloseşte benzină sau, într-o proporţie foarte mică, alte tehnologii (GPL, electricitate).

** Biocombustibilul a condus la dezvoltarea producţiei de furaje animaliere din oleaginoase, un produs colateral al industriei de biodiesel. O tonă de biodiesel generează 1,5 tone de furaje animaliere bogate în proteine, ajungând ca, în ultimii zece ani, să asigure 45% din necesarul de furaje animaliere pentru zootehnia europeană – adică 16,5 milioane de tone.