România avea aproape 500.000 de şomeri în „vârful” pandemiei. Numărul celor concediaţi este mult mai mare

0
Publicat:
Ultima actualizare:
restructurari concedieri

România avea aproape 500.000 de şomeri în „vârful” pandemiei, numărul şomerilor neînregistraţi putând fi însă mult mai mare, conform unor analize de piaţă realizate de Keysfin şi OCDE.

Piaţa locală de resurse umane s-a adaptat noilor realităţi ale societăţii româneşti şi vine în sprijinul angajatorilor şi angajaţilor cu soluţii pentru interviuri online sau chiar târguri virtuale de angajare, însă, cu toate acestea, România mai are mari progrese de făcut la capitolul work from home.

Astfel, potrivit unei analize Eurostat, românii se află în coada clasamentului angajaţilor cărora li se permite să lucreze de acasă, cu doar 2,5%.

Cât despre rata şomajului, măsurată ca ponderea numărului de şomeri în populaţia activă, a crescut de la 3,9% în decembrie 2019, la maximul ultimilor aproape 5 ani de 5,7% în februarie 2021 (cu un vârf de 5,6% în anul pandemiei, atins în iunie, când au fost 495 de mii de şomeri).

Cu toate acestea, rata şomajului din România a rămas cu cel puţin 1,4 puncte procentuale (p.p.) (aproximativ un sfert) sub media Uniunii Europene de la sfârşitul anului 2019, în martie 2021, fiind cu 1,8 p.p. sub media UE, de 6%.

Totuşi, numărul de şomeri (15-74 ani) a revenit pe scădere după vârful din februarie şi a fost de aproape 464 de mii în martie 2021 iar, pe termen scurt, specialistii KeysFin se aşteaptă la o consolidare a acestui număr, ca urmare a măsurilor de relaxare a restricţiilor şi de revenire graduală a activităţii economice.

Potrivit acestora, economia  are nevoie în continuare de  angajări, iar cheia o reprezintă echilibrul pe care trebuie să îl găsească autorităţile între atragerea şi direcţionarea eficientă a fondurilor europene, pe de o parte şi repornirea unor sectoare ale economiei, precum horeca sau cel cultural, pe de altă parte. Totodată, o reducere temporară a impozitării forţei de muncă, dacă nu chiar o suspendare pentru sectoarele deja afectate de pandemie ar reprezenta o adevărată gură de oxigen pentru mediul de afaceri local.

„Şomajul ascuns”: 30 de milioane de oameni concediaţi nu aveu şomaj la finele anului trecut

Creşterea fără precedent a populaţiei inactive începând cu luna februarie, a dus la dispariţia a peste 30 de milioane de angajaţi din statisticile oficiale ale somajului din douăzeci şi cinci de ţări membre OCDE (Organizatia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică) şi pieţe emergente.

Dacă ne uităm puţin dincolo de principalii indicatori ai pieţei forţei de muncă, constatăm că adevaratul impact al „şomajului ascuns” asupra consumului gospodăriilor ar putea fi subestimat cu 14 miliarde de dolari. 

Acesta este doar vârful aisbergului: până acum pieţele forţei de muncă din multe ţări s-au dovedit mult mai rezistente decât activitatea economică - cel puţin la suprafaţă. Totuşi, având în vedere relaţia pe termen lung dintre creşterea PIB-ului şi modificările ratei şomajului, adevăratul impact al Covid-19 asupra pieţei muncii în unele ţări ar trebui să fie mult mai grav decât ceea ce sugerează principalii indicatori.

Conform calculelor efectuate de Euler Hermes, numărul şomerilor care au dispărut din statisticile oficiale începând cu luna februarie 2020 variază de la 2.4 milioane în Franţa, Italia, Spania şi Irlanda, la 5.5 milioane în SUA si până la 13 milioane în Brazilia. Dincolo de efectul de descurajare a muncii pe care îl are starea de pandemie, creşterea accentuată a inactivităţii poate fi explicată în principal prin caracteristicile recesiunii Covid-19: restricţiile severe de mişcare, indisponibilitatea serviciilor guvernamentale precum şi renunţarea la căutarea unui loc de muncă din cauza responsabilităţii îngrijirii copiilor în contextul închiderii şcolilor.

Recalculând ratele şomajului şi adăugând retroactiv modificările populaţiei inactive începând din luna februarie, atât la numărător (şomerii) cât şi la numitor (populaţia activă), constatăm că „şomajul ascuns” din marile economii dezvoltate ar creşte rata şomajului cu aproximativ 6 puncte procentuale în Irlanda şi Spania, 3 puncte procentuale în SUA şi aproximativ 1 punct procentual în Italia, Canada şi Portugalia. 

Creşterea ratei şomajului pe pieţele emergente subestimează în mare măsură daunele Covid-19 asupra pieţei muncii: 13 milioane de persoane au părăsit piaţa forţei de muncă din Brazilia începând cu luna februarie, 5,2 milioane în Africa de Sud, 1,8 milioane în Chile, 1,6 milioane în Columbia şi 1,2 milioane în Turcia. Asta înseamnă că şomajul a fost subestimat cu 10,4 puncte procentuale în Brazilia, 16,7 puncte procentuale în Africa de Sud, 15,8 puncte procentuale în Chile, 5,3 puncte procentuale în Columbia şi 3,2 puncte procentuale în Turcia. 

„Şomajul ascuns” tinde să fie o problemă mai mare în majoritatea pieţelor emergente din două motive: (i) siguranţa mai scăzută a locurilor de muncă şi asistenţă ad-hoc în timpul crizei mai redusă comparativ cu economiile dezvoltate şi (ii) o tendinţă mai mare de migrare către munca la negru, care nu apare în statisticile oficiale.

Ce înseamnă acest lucru pentru companii şi consumatori? Pentru consumul global, perspectivele de recuperare sunt în mod probabil, supraestimate. Într-adevăr, pentru fiecare lună suplimentară în care somajul „ascuns” nu este contabilizat la nivelul pietei muncii, consumul privat global suportă o pierdere „ascunsă” de 14 miliarde USD (0,3% din PIB-ul lunar) de pe urma renunţării anumitor „cheltuieli sociale” si a altor cheltuieli pentru sectoarele care sunt în mod uzual afectate de recesiune.

Cu cât noua populaţie inactivă rămâne în afara forţei de muncă mai mult timp, cu atât este mai puternică lovitura „ascunsă” pentru sectoarele de consum care sunt deosebit de sensibile la o recesiune determinată de Covid-19. 

Deşi ne aşteptăm ca revenirea treptată a economiei să readucă o parte din populaţia inactivă înapoi către piata forţei de muncă, fapt ce va duce la creşterea ratelor oficiale ale şomajului, este posibil ca în acelaşi timp noi perioade de lock-down să aducă o nouă creştere a „şomajului ascuns" pentru unele sectoare. Abordarea problemei angajaţilor descurajaţi şi oferirea de soluţii pentru cei care nu pot lucra din cauza restricţiilor instituite pentru limitarea răspândirii Covid-19 (închiderea şcolilor, restrictionarea în domeniul hotelier şi al restaurantelor) rămân esenţiale, chiar dacă vârful crizei Marelui Lock-down se pare că a trecut.

Keysfin: Piaţa locală de servicii de resurse umane ar putea reveni pe creştere în 2021

Piaţa locală de servicii de resurse umane va relua creşterea în 2021, după scăderea de aproximativ 10% din 2020, pe fondul revenirii treptate a economiei, potrivit noii analize KeysFin dedicate HR-ului local.

Deşi cifra de afaceri a furnizorilor de servicii HR din România a scăzut cu 2,8% în 2019, în comparaţie cu anul precedent, respectiv 2018, aceasta a depăşit cu aproape 204% nivelul din 2010. Astfel, la final de 2019, cifra de afaceri a fost de puţin peste 4 miliarde de lei, iar pentru 2020, analiştii KeysFin estimează scăderea spre nivelul de 3,7 miliarde de lei, acesta fiind al doilea an de corecţie al acestei industrii din ultimii 10 analizaţi.

„În analiza de anul trecut, dedicată pieţei locale de HR, estimam că momentul maturizării sosise, iar în această industrie vor rămâne business-urile solide, astfel că, la noua ediţie a analizei, constatăm că estimarea noastră s-a împlinit şi că acest sector a reuşit să depăşească pandemia. Cu toate acestea, pentru ca aceste business-uri să rămână în continuare relevante, au nevoie să comunice mai mult şi mai bine cu mediul antreprenorial: rata scăzută a muncii de acasă, comparativ cu media europeană, în contextul pandemiei, ne arată lipsa înţelegerii rolului angajaţilor în digitalizarea unei companii“, a declarat Roxana Popescu, managing director KeysFin.

Aproximativ 3.500 de firme activau la finalul anului 2019 în piaţa locală de servicii de resurse umane (grupa CAEN 78), potrivit analizei KeysFin. Analiza nu include însă performanţa unor companii precum EJOBS GROUP SRL sau BESTJOBS RECRUTARE SA, acestea având ca principal domeniu de activitate coduri CAEN aferente sectorului de IT&C. Dacă şi acestea ar fi luate în considerare, cifra de afaceri a industriei ar creşte cu aproape 78 de milioane de lei în 2019.

Rezultatul net (profit minus pierdere netă) al furnizorilor de servicii HR a crescut însă cu 32,6%, în comparaţie cu 2018, ajungând la 303 milioane de lei în 2019.

Dintre cele 3.523 de companii analizate, mai mult de jumătate, respectiv 1.893 au înregistrat profit (53,7%), 1.099 au avut pierderi (31,2%), restul raportând un rezultat nul în 2019.

Numărul de angajaţi a fost de 49 de mii în 2019, cu 10% mai mic faţă de anul anterior, însă cu 61% peste nivelul din 2010.

Posibile rocade în top 10

în vârful clasamentului companiilor din domeniu se menţine LUGERA & MAKLER SRL, cu o cifră de afaceri de 310 milioane de lei (7,6% din total) în 2019, dar care este totuşi mai mică decât cea din 2018, când compania făcea afaceri de peste 321 milioane lei.

Topul principalelor trei companii de servicii HR este completat de ADECCO RESURSE UMANE SRL cu 278 de milioane lei şi MANPOWER HR SRL cu aproape 172 milioane de lei.

Totuşi, potrivit datelor centralizate la nivel de grup (în baza structurii acţionariatului), ADECCO (prin ADECCO RESURSE UMANE SRL şi ADECCO ROMANIA SRL) conduce industria locală de servicii HR, cu afaceri de peste 403 milioane de lei în 2019, fiind urmată de LUGERA&MAKLER cu 356 de milioane de lei şi de MANPOWER cu aproximativ 253 de milioane de lei.

Impactul pandemiei va fi unul inegal, poate chiar divergent la nivelul primilor 10 jucători: astfel, specialiştii KeysFin se aşteaptă ca ADECCO RESURSE UMANE SRL (principalul jucător după cifra de afaceri, în 2017) să redevină lider în 2020, iar APT RESOURCES & SERVICES SRL (locul 6 după cifra de afaceri, în 2019) să continue să crească după cel mai mare avans procentual din Top 10, de 81,4% în 2019, şi să intre chiar în cursa pentru locul 3.

Economie



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite