Primii „Decreței” ies la pensie în 2030. Pensiile vor fi mult mai mici decât acum

Problemele demografice ale României se vor acutiza în următorii 20-30 de ani, declinul sistemului de pensii urmând să înceapă în anul 2030, când o mare parte din „Decreței” vor ieși la pensie.

Primii Decreței care vor ieși la pensie sunt femeile născute în 1967 FOTO Shutterstock

În prezent, numărul angajaților cu carte de muncă, adică a celor care cotizează în fiecare lună cu 25% din venitul lor brut la sistemul public de pensii, este puțin mai mare decât cel al pensionarilor, ceea ce conferă o oarecare stabilitate.

Concret, numărul de salariaţi activi este la acest moment de 5,71 milioane persoane, potrivit datelor furnizate de către Inspecţia Muncii. Dintre aceştia, 4,5 milioane de angajaţi sunt din mediul privat, iar 1,2 milioane lucrează la stat.

În ce privește numărul de pensionari, în luna decembrie 2022 era înregistrați, potrivit datelor CNPP, aproape 4,8 milioane de pensionari, pensia medie fiind de 1.739 lei.

În ciuda tuturor acestor cifre, statul suplimentează în fiecare an bugetul sistemului public de pensii, fiind nevoit să acorde și o serie de beneficii pensionarilor cu venituri foarte mici.

Potrivit datelor ultimului recensământ, lucrurile nu vor sta mai bine nici în următoarele două-trei decenii, după cum se poate vedea în graficul de mai jos.

Studii anterioare arată că balanța dintre numărul de angajați și cel de pensionari s-ar putea egaliza abia spre sfârșitul secolului, conform graficului de mai jos.

Economiștii spun că, dacă se păstrează modul actual de calcul, pensiile vor fi mult mai mici peste 35 de ani, față de nivelul mediu actual.

Concret, salariul mediu brut estimat pe anul 2023, în baza căruia a fost fundamentat bugetul de asigurări de stat, este de 6.789 lei, ceea ce înseamnă că lunar ar cotiza la sistemul public de pensii aproape 1.700 lei, adică 20.400 lei/an, respective 714.000 lei în toată perioada de 35 de ani până la ieșirea la pensie.

Aceasta îi va asigura, însă, o pensie mult mai mică pentru că între anii 2050 – 2060 populaţia României va fi între 13 şi 16 milioane, ceea ce înseamnă că sistemul actual de pensii devine nesustenabil, în condițiile în care numărul de salariați va fi mult mai mic decât numărul de pensionari.

Numărul născuților vii aproape s-a dublat după Decretul lui Ceaușescu

Potrivit calculelor “Adevărul”, bazate pe datele Institutului Naţional de Statistică, după ce Nicolae Ceauşescu a dat faimosul Decret 770 (emis la 1 octombrie 1966) privind interzicerea avorturilor, numărul născuţilor vii aproape s-a dublat.

Astfel, în 1967 s-au născut circa 526.000 de copii vii (o rată a natalităţii de 27,4 la mia de locuitori), aproape dublu faţă de anul 1966 când s-au născut aproximativ 274.500 copii. Potrivit INS, rata natalităţii în anul 1968 a fost de 26,7 la mie, adică aproximativ 512.500 copii, iar în 1969 de 24 la mie, adică puţin peste 460.000 copii.

Având în vedere că vârsta de pensionare care se va aplica Decreţeilor este, potrivit legislaţiei actuale, de 63 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi reiese că toţi aceşti aproximativ 1,8 milioane de români vor ieşi la pensie, la limită de vârstă, în primii 5 – 6 ani de după anul 2030.

Raportul salariaţi/pensionari se va schimba dramatic

Foarte probabil, raportul salariaţi/pensionari se va schimba radical, având în vedere că numărul proaspeţilor pensionari de după 2030 reprezintă puţin mai mult de o treime din cel actual.

Concret, în prezent există aproximativ 6 milioane de salariaţi, care plătesc contribuţii transferate în pensiile a 5,3 milioane de pensionari, rezultând un raport salariaţi/pensionari de 10/9.

Indiferent care va fi rata mortalităţii şi rata natalităţii în următorii 12 ani, cei aproximativ 1,8 milioane de români care vor ieşi la pensie după 2030 vor schimba radical acest raport.

Această teorie a fost confirmată şi de consultantul fiscal Gabriel Biriş: “Ceea ce este extrem de îngrijorător este distribuţia vârstelor. Ea arată ca o amforă: burta, generaţia cea mai groasă care ţine greul sistemului de pensii, sunt decreţeii. În momentul în care evoluăm în timp, după 2030, nu va mai arăta ca o amforă, ci ca Schwarzenegger. Şi când umerii ies la pensie, sistemul se rupe”.

Ce spune INS

Natalitatea a avut în România, în utimele şase decenii, mişcări care prin amplitudinea lor îi conferă o anume specificitate în raport cu celelalte ţări europene. Astfel în perioada 1947-1955, natalitatea a înregistrat valori ridicate, în mare parte datorită fenomenelor de recuperare a căsătoriilor şi a naşterilor amânate. Ratele de natalitate au crescut de la 23,4 născuţi-vii la 1000 de locuitori (1947) la 25,6 născuţi-vii la 1000 de locuitori (1955) fără a atinge nivelul ratelor din perioada antebelică (30-35 născuţi-vii la 1000 de locuitori).

Începând cu 1956, natalitatea a înregistrat o tendinţă de scădere rapidă, de la 24,2‰ (1956) la 14,3‰ (1966), influenţată atât de liberalizarea avorturilor cât şi de cauze de ordin social, economic şi educaţional al femeii cum ar fi: accesul larg la învăţământ, participarea ei la activitatea economică, mobilitatea profesională şi socială generată de industrializare şi de urbanizare.

Măsurile de politică demografică privind interzicerea avorturilor adoptate la sfârşitul anului 1966, au avut ca efect redresarea puternică a natalităţii, mai ales în primii ani de aplicare a decretului, când s-au născut în medie peste 526 mii de copii anual, consemnându-se rate de 27,4‰ (în 1967) şi respectiv 26,7‰ (în 1968). După 1980 s-a înregistrat o diminuare a numărului născuţilor vii, în medie sub 400 mii copii anual, iar în decursul perioadei 1980-1989 rata natalităţii a oscilat între 14‰ şi 18‰. Factorii coercitivi pronatalişti au avut efect numai pe termen scurt.