INFOGRAFII UE şi China, dragoste şi ură. Cine pierde mai mult din războiul comercial dintre cele două mari puteri

0
0

UE va aplica de joi o suprataxă pentru panourile solare importate din China, încercând să forţeze Beijingul să renunţe la subvenţiile ilegale prin care-şi ajută companiile să „inunde” Europa cu produse sub preţul pieţei. Disputele, ameninţările şi procesele la Organizaţia Mondială a Comerţului se întind pe ani buni, însă UE continuă să fie principalul partener comercial al Chinei.

Uniunea Europană va aplica de joi o suprtaxă de 11,8% pentru panourile solare importate din China. Deşi măsura este una dură, nivelul taxei este mult mai redus decât cel anunţat iniţial, care se ridica la 47%. 

Bruxelles-ul motivează aplicarea acestei taxe susţinând că are dovezi clare că producătorii chinezi vând panourile sub preţul pieţei, o practică numită dumping. Oficialii europeni au scăzut însă nivelul impozitului ca urmare a presiunilor exercitate de mai multe state membre care desfăşoară acţiuni comerciale intense cu statul chinez. 

Mai mult, UE a mai făcut un compromis şi va acorda Chinei două luni pentru a găsi o soluţie în acest sens, a anunţat Karel de Gucht, comisarul european pentru Comerţ. Această decizie indică o schimbare semnificativă de strategie din partea Bruxelles-ul în ceea ce priveşte disputa comercială cu China, care durează de ani buni şi care riscă să se transforme într-un adevărat război comercial. Decizia arată însă îngrijorarea Bruxelles-ului faţă de expansiunea industriei chineze, care nu mai este de mult limitată la domenii precum încălţămintea şi textilele. 

În replică, Beijingul a anunţat miercuri că demarează o anchetă asupra importurilor de vin din UE. Ministerul Comerţului din China susţine că UE a impus „cu încăpăţânare taxe comerciale incorecte”, iar guvernul a demarat propria anchetă anti-dumping şi anti-subvenţii împotriva Uniunii Europene. 

„Ministerul Comerţului a primit deja o plângere din partea producătorilor autohtoni de vin, în care acuză că vinul importat din Europa ajunge pe piaţa chineză prin folosirea unor tactici comercile incorecte precum dumping şi acordarea de subvenţii”, se arată într-un comunicat al ministerului. 

Chinezii controlează 80% din piaţa europeană a panourilor solare

„Am înaintat această ofertă unică părţii chineze, oferind un stimulent foarte clar pentru a o aduce la masa negocierilor”, a declarat marţi De Gucht într-o confferinţă de presă. „Oferă o fereastră clară de oportunitate pentru negocieri, dar acum mingea se afă în terenul Chinei”, a adăugat acesta. 

Chinezii nu au văzut însă lucrurile la fel. „Dacă avem un pistol îndreptat către capetele noastre, atunci nu este o negociere corectă, dar măcar creează spaţiu ambelor părţi pentru a găsi o soluţie”, a declarat pentru agenţia de ştiri Reuters o sursă apropiată discuţiilor. 

Acest caz reprezintă doar cea mai recentă plângere înaintată de UE împotriva Chinei pe temeiuri comerciale, însă este totodată cea mai amplă anchetă comercială demarată de Comisia Europeană. În 2011, UE a importat panouri solare în valoare de 21 de miliarde de euro din China. 

În momentul de faţă, companiile chineze controlează 80% din piaţa europeană a panourilor solare. Producţia de panouri solare a Chinei este cu 50% mai mare decât cererea la nivel mondial pentru aceste bunuri, Beijingul anticipând o extindere masivă a acestei tehnologii în următorii ani, în contextul epuizării resurselor tradiţionale de energie. 

În 2012, Statele Unite ale Americii au aplicat o taxă similară pentru panourile solare importate din China din aceleaşi motive. Piaţa europeană de energie solară este cea mai mare din lume şi este dominată de companii chineze precum Yingli Green Energy, Suntech Power, Trina Solar şi Canadian Solar. 

Taxa de 11,8% se va aplica până la 6 august. Dacă până atunci nu se va ajunge la o înţelegere între părţi, nivelul taxei va creşte la 47,6%, blocând practic accesul pe piaţa comunitară pentru producătorii chinezi de panouri solare.

Dacă nici atunci nu se ajunge la un consens, în decembrie taxa va fi prelungită pentru cinci ani. Precum în cazul fiecărei plângeri formulate de UE împotriva producătorilor săi, China a ameninţat cu represalii. 

Premierul Li Keqiang l-a anunţat luni pe Jose Manuel Barosso, preşedintele Comisiei Europene, că disputa a ajuns să atingă acum „interesele economice majore” ale Chinei. 

În replică, Bruxelles-ul susţine că este vorba despre simplul fapt de a respecta regulile. Karel de Gucht, un avocat begian şi susţinător înfocat al principiului de liber schimb, apără taxele ca fiind o măsură de urgenţă aplicată pentru a furniza „oxigen salvator de viaţă” unui sector care suferă din cauza practicilor de dumping ale Chinei. 

„Nu este protecţionism, ci mai degrabă este vorba despre a asigura respectarea regulilor comerciale internaţionale”, a explicat acesta. 

Cazul pare a fi însă unul cu la fel de multă importanţă pentru unitatea blocului comunitar. El a testat disponibilitatea statelor membre de a-şi pune pe plan secund propriile activităţi comerciale cu statul chinez şi de a face front comun cu executivul UE pentru a descuraja practicile agresive ale Chinei. 

Germania şi Marea Britanie susţin că vor avea de suferit dacă disputa escaladează, iar companiile lor vor pierde din această cauză accesul pe piaţa chineză, care creşte într-un ritm de invidiat. Cele două mari puteri se tem că vor pierde teren în sectoare precum cel al serviciilor financiare şi al telecomunicaţiilor din China. 

De cealaltă parte, Franţa şi Italia sunt nemulţumite de subvenţiile pe care le primesc de la stat companiile chineze, beneficii care le permit să „inunde” Europa cu produse ieftine în detrimentul producătorilor europeni. 

UE şi China, dragoste şi ură

Deşi dură, taxa aplicată acum pentru panourile solare nu este una fără precedent în relaţiile economice dintre UE şi China. În mai 2011, pentru prima dată, Bruxelles-ul a decis să aplice o suprataxă pentru o gamă de produse din hârtie importate din China. Motivele erau aceleaşi: oficialii europeni susţineau că producătorii chinezi beneficiază de subvenţii ilegale de la stat, care încerca să-şi impulsioneze exporturile cu orice preţ.

Apoi, în ianuarie 2012, Comisia Europeană a anunţat că lucrează la o lege care va bloca accesul companiilor chineze în blocul comunitar, însă mizele erau altele. Europenii nu voiau să-i alunge pe chinezi, ci încercau să obţină în acest fel deschidere pentru companiile din UE pe puternica şi înfloritoarea piaţă chineză. 

În replică, oficialii de la Beijing au interzis companiilor aeriene autohtone să achite o taxa pe emisiile de carbon impusă de blocul comunitar la înceutul anului 2012. 

Însă toate aceste tachinări comerciale au devenit monedă de schimb odată cu izbucnirea crizei din UE. În repetate rânduri, chinezii s-au oferită să ofere sprijin financiar statelor cu probleme din zona euro, însă subliniau de fiecare dată că nu poate face asta „decât pentru un prieten”. 

De ce chinezii au mai mult de pierdut

Disputele comerciale dintre UE şi China continuă de ani buni şi riscă să se transforme într-un adevărat război, însă asta nu pare să aibă prea multe consecinţe asupra activităţilor comerciale dintre cele două. Pentru China, UE reprezintă principalul partener comercial, iar SUA - al doilea. Împreună, cele două blocuri vestice cumpără produse în valoare de 680,5 miliarde de dolari într-un singur an (date valabile la sfârşitul anului 2011, cele mai recente disponibile). 

Principalii parteneri comerciali ai Chinei (mld. dolari) | Infographics

De cealaltă parte, atât pentru UE cât şi pentru SUA, China reprezintă doar cel de-al doilea partener comercial. 

În 2012, valoarea schimburilor între SUA şi China s-a ridicat la peste 536,2 trilioane de dolari. Din această sumă, peste 425,6 trilioane au reprezentat exporturile asiaticilor pe piaţa americană.

Pentru SUA, China este al doilea partener comercial, după Canada, însă statul asiatic ocupă categoric primul loc dacă luăm în calcul doar valoarea produselor importante de americani. 

Principalii parteneri comerciali ai Uniunii Europene (mld. dolari) | Infographics

Pentru UE, China ocupă tot locul al doilea în rândul partenerilor comerciali, după SUA. Valoarea schimburilor comerciale bilaterale se ridică la peste 428,3 trilioane de euro, dintre care aproape 300 de trilioane reprezintă produsele chinezeşti vândute în blocul comunitar. Însă, la fel ca în cazul SUA, şi pentru UE China reprezintă principalul stat din care importă. 

Lovitura de graţie ar putea veni însă odată cu intrarea în vigoare a acordului de liber schimb la care lucrează în prezent SUA şi UE. Cele două blocuri vor face practic front comun pentru a lupta cu „chinezăriile”. 

Principalii parteneri comerciali ai SUA (mld. dolari) | Infographics

O astfel de înţelegere implică şi stabilirea unui barem tarifar, prin care entităţile semnatare se angajează să nu intre una pe piaţa celeilalte cu bunuri sub preţurile oferite de producătorii autohtoni.

Discuţiile pentru finalizarea unui astfel de acord durează, de regulă, mai mulţi ani, dar faptul că UE şi SUA au un inamic comun urgentează negocierile. În 2011, Congresul SUA a început dezbaterile pentru promulgarea unei legi care să permită firmelor americane să ceară despăgubiri în cazul în care pot dovedi că au înregistrat pierderi din cauza cursului de schimb slab pe care Beijingul îl menţine forţat pentru yuan, moneda naţională, ceea ce reprezintă un atu important în exporturi.

În prezent, SUA şi China au mai multe procese una împotriva celeilalte la Organizaţia Mondială a Comerţului. 

Economie


Ultimele știri
Cele mai citite

Partenerii noștri